duminică, 29 martie 2015

Nuti, moartea....


Nuti, moartea....

Nicolae Toma:
Picătura de umor: Miorița DNA
Pe-un picior de plai,
La parchet, pe Splai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Vreo trei procurori
Ce-aveau la subsiori
Trei munți de dosare
http://tinyurl.com/o66s2qq
imaginea nu este afișată

Vizualizează posta

miercuri, 25 martie 2015

Pofta buna !

Mamun-Ur Rashid:
imaginea nu este afișată
Mamun's Kitchen
Rose Panna Cotta~ Ingredients: 85 g of unflavoured gelatin powder, 1½ cup of full cream milk, ½ cup of yogurt, 2-3 tablespoons of sweetened co...

Vizualizează postarea

duminică, 22 martie 2015

Lectiile Revolutiei Mexicane(1910-1920)


Mexican Revolution
(Revolución Mexicana)
Collage revolución mexicana.jpg
Collage of the Mexican Revolution
Date 1910–20
Location Mexico
Result Porfirio Díaz ousted from power and exiled in France. Convention of Aguascalientes between revolutionary leaders. Mexican Constitution of 1917 enacted. Successive assassinations of revolutionary leaders Madero, Zapata and Carranza. Founding of the National Revolutionary Party.


Vazand tot ce se petrece cu noi in aceste momente grele, de care nu suntem pe deplin constienti, cum ne-a fost furata viata, sanatatea, educatia de acesti nemernici cu tupeu, care ne umplu ecranele televizoarelor, nefiind demni nici de spanzuratoare, MI-A VENIT IN MINTE REVOLUTIA MEXICANA DIN 1910, SUSTINUTA VEHEMENT PRIN LUPTA ACTIVA PANA IN 1920, SI CARE NU S-A TERMINAT NICI PANA IN PREZENT,  RABUFNIND PERIODIC  SURPRINZANDU-NE DE FIECARE DATA, PENTRU CA NU SI-A ATINS SCOPUL.
Revolutia Mexicana nu si-a atins scopul, cu toate ca a fost dupa unii comentatori militari, cea mai sangeroasa revolutie din istoria recent cunoscuta a omenirii, mai sangeroasa ca revolutia franceza, sau egala cu ea, avand drept conducatori pe Pancho Villa,  Emiliano Zapata si primul dintre ei  Francesco Madera, iubitul Adelinei.
 Dar sa nu credem ca, spun asta ca o paranteza, Adelina nu a fost  Elena Udrea si nici Madero, Matrafoxatul. Odata cu moartea lui Francesco Madero in 1913, a disparut si Adelita de pe firmamentul luptelor, ea a luptat in fruntea revolutionarilor participand la toate bataliile alaturi de Madera. Vedeti  ce cantece i s-au facut din timpul revolutiei si nimeni nu o poate compara cu partasutista noastra. Mai ales ca femeile  participau la revolutie ca personal auxiliar care,  gateau si ingrijau revolutionarii, mai ales pe cei raniti. Adelita a vrut sa participe activ la LUPTE, si sa fie mana dreapta a lui Madera.
Revenind la oile noastre, nici asazisa revolutie din 1989 nu si-a atins scopul. Scopul a fost sa  maturam de pe masa ISTORIEI lipitorile care, ne-au condus spre pierzanie si am dat de URMASII LOR, MAI  BESTII SI MAI CRIMINALI CA PARINTII LOR.
Acum putem sa consideram ca, trebuie sa o luam de la capat, de la 1989 si sa pedepsim conform legii talionului, pe aceste canalii criminale care, nu merita sa mai vada lumina zilei niciodata, si sa le fie confiscat tot ce au furat, miile de miliarde de euro. Circul nu ne intereseaza atata timp cand, prin tot felul de subterfugii, vor sa scape de inchisoare cat mai curand si apoi sa se duca in toate colturile lumii,  unde si-au pitit banii nostrii si sa  traiasca  foarte bine 5 generatii de urmasi, facandu-ne din dramba, in bataie de joc, ca am fost prosti si i-am lasat sa faca ce vor cu noi, cu banii nostri, cu Romania.:(((
Exemplu sa ne fie Revolutia Mexicana care dupa 10 ani de lupte sangeroase, nu si-a atins scopul si pana in zilele noastre au loc rabufniri, asa cum am vazut si noi la tv. si ca si in  Romania acum dar, sper ca pentru scurta vreme, societatea este pauperizata si bine nu traiesc decat putini excroci, care acum sunt devoalati la noi si fac pe bolnavii grav, pentru a scapa de puscarie.
Trebuie sa tragem o cocluzie corecta. Urgent trebuie trecut la recuperarea  banilor si puscaria pe viata pentru ei si camarila lor.
Totul trebuie facut exemplar ca, nici unuia dintre viitorii conducatori, sa nu ii treaca prin minte sa faca ce au facut acesti mafioti, cruzi cu noi si tara noastra. 

vineri, 20 martie 2015

Pofta buna !

 
Cautarile retetelor specifice de paste continua si la mine pe blog. Astazi vedeta a fost muschiuletul de oaie...dar il puteti inlocui cu alt tip de muschi, daca nu agreati oaia (sincera sa fiu, si eu fugeam de carnea de oaie, pana am incercat reteta aceasta)
Reteta simpla, dar deosebita, potrivita oricarui eveniment sau sarbatorii Pastelui, servita cu legume la abur.

miercuri, 18 martie 2015

Pofta buna !

Lety Chicche:
imaginea nu este afișată
Pizza fatta in casa
Ingredienti farina di grano duro rimacinata 700 gr. farina di grano tenero tipo 0  300 gr. acqua tiepida 500 ml. olio extra vergine 8 cucchiai un ...

Vizualizează postarea

sâmbătă, 14 martie 2015

Legea calusului



În Spania s-a aprobat “legea căluşului”! Cetăţenii pot primi peste jumătate de milion de euro amendă pentru simple proteste paşnice! Ruşine să le fie guvernanţilor pentru aceste aberaţii!

Vineri 13 Mar 2015 / 781 vizualizari / Fara comentarii

  legea calusuluiObserv că Spania devine pe zi ce trece o ţară din ce în ce mai nedemocratică. O nouă lege aprobată de Spania, denumită “legea căluşului”, vrea să oprească şi să sancţioneze manifestaţiile de stradă. Citez de pe hotnews.ro:
Parlamentul spaniol stabileste limite stricte in ceea ce priveste demonstratiile, limite ce aduc cu ele amenzi usturatoare. Senatul spaniol a votat continuarea controversatului demers de a aduce schimbari legilor securitatii si sigurantei publice, limitand cetatenilor drepturile la afiliere la grupuri si de expresie, in ciuda opozitiei din partea activistilor si a grupurilor ce promoveaza drepturile omului.
In ultimii ani, 7 milioane de spanioli au iesit in strada pentru a-si exprima nemultumirea cu privire la conducerea Partidului Poporului, protestand impotriva masurilor de austeritate si incercarilor de a impinge inapoi legile asupra adoptiei. Acum guvernul riposteaza cu ajutorul legislativului, prin ceea ce criticii numesc “legea calusului”, ce cauta sa limiteze protestele, stabilind limite stricte in ceea ce priveste cand si unde pot avea loc aceste miscari si impunand totodata amenzi mari celor ce incalca aceste prevederi.
Printre altele legea include amenzi de pana la 600 de euro in cazul in care nu sunt anuntate autoritatile cu privire la demonstratia in zone publice, chiar si in cazul protestelor pasnice. Odata aprobata legea, marsurile ce deraiaza de la itinerariul comunicat si aprobat i-ar putea costa pe protestatari amenzi de pana la 600 de euro. Amenzile ajung la 30.000 de euro in cazul protestelor ce duc la “perturbari serioase ale sigurantei publice” in incinta cladirilor parlamentului si guvernului. Protestele neautorizate ce au loc in apropoierea zonelor infrastructurale cheie, precum statii de autobuz, uzine electrice nucleare, rafinarii si instalatii de telecomunicatii, pot duce la amenzi de pana la 600.000 de euro.
In ultimele luni, mii de spanioli defileaza pe strazile a mai mult de 25 de orase exprimandu-si dezacordul cu privire la lege, tinand esarfe albastre peste gura, simbolizand efectul legii asupra liberei exprimari.
P.S. Multe din guvernele lumii au această tentaţie de a pune “căluş” democraţiei, inventând tot felul de legi care limitează dreptul oamenilor la liberă opinie. După ce unele guverne ale lumii (chiar occidentale) vor să controleze Internetul, acum s-au gândit să oprească oamenilor şi dreptul de a protesta paşnic şi de a-şi exprima public opiniile. Ruşine să le fie! Iar Spania mă dezamăgeşte pe zi ce trece, căci devine o ţară din ce în ce mai restrictivă. Şi culmea e că aceste legi aberante sunt iniţiate de Partidul “Poporului”! Ce fel de partid al “poporului” este acesta care pune căluş propriului popor!?
A nu se uita că în 2013, în aceeaşi Spanie mai era o reglementare legislativă care interzicea instalarea de panouri solare, fără acordul guvernului! Adică, s-a produs un fel de privatizare a Soarelui! Am scris despre această aberaţie într-un articol publicat pe 27 iulie 2013 (Incredibil! În Spania s-a “privatizat” Soarele! Iar dacă îţi instalezi panouri solare pentru consumul propriu iei amendă de 30 de milioane de euro!). Oare ce aberaţii legislative vor mai apărea? Guvernele acestea sunt o pacoste pentru omenire…
Secretele lui Lovendal


joi, 12 martie 2015

Printesa Zapezilor



Tragicul sfârşit al Prinţesei Zăpezilor


“ Au fost odată un Rege şi o Regină care se iubeau. D-zeu le dăruise copii cuminţi şi frumoşi. Au fost fericiţi până în ziua când drăgălaşul cap al reginei s'a zdrobit de un copac. Atunci regele îngenunchie lângă ea, în mijlocul drumului, în noroi. O luă în braţele sale şi dânsa îşi dete sufletul. Iar regele se întoarse singur, cu nenorocirea lui cumplită, în palatul rămas de-acum pustiu...”
Nu aţi citit începutul unei poveşti. E relatarea din presa românească interbelică a unui teribil accident de maşină în care frumoasa Regină Astrid a Belgiei şi-a pierdut viaţa. Teribila veste a cutremurat Europa la sfârşitul lunii august a anului 1935. Durerea colectivă a fost imensă. Nu numai a belgienilor ci a întregii lumi. Comparabilă - dacă tristetea ar putea avea grad de comparaţie - poate doar cu tristeţea copleşitoare resimţită o jumătate de secol mai târziu, la moartea Dianei -  prinţesa de Wales. Vă mai spun doar ca articole pe acest subiect au apărut săptămâni întregi în presa românească.

Regina Astrid a Belgiei

Astrid – Prinţesa Zăpezilor


Prinţesa Astrid a Suediei s-a născut in 17 noiembrie 1905 la Stockholm. A copilărit la palatul din Parudden – printre pasiunile ei numărându-se sporturile de iarnă si automobilismul. Se spune că “n
u dispreţuia munca de casă şi dragostea ei faţă de copii ajunsese proverbială. De aceea familia o încuraja în această înclinare, îngăduindu-i să urmeze, ca toate fetele din Suedia, cursuri practice de gospodărie. De o simplitate înduioşătoare, înzestrată cu un tact rar şi o voioşie neclintită, se apleca drăgăstoasă peste somnul păpuşilor, pregătindu-se pentru augusta menire a maternităţii. Cu toate acestea, situaţia ei de principesă îi impunea şi datorii. Astfel, învăţă la perfecţie germana, engleza şi, cu mai puţină uşurinţă, franceza.
În 1921, tânăra principesă apare pentru întâia oară în toaletă de gală, la o serbare prezidată de ea însăşi în beneficiul Crucei Roşii.”

Poveste de dragoste

Astrid şi Leopold
doi tineri îndrăgostiţi
“ La câţiva ani mai târziu, începea romanul de dragoste care trebuia s’o ducă pe principesa din basme în ţara Belgiei. Acolo, se ştie că regele Albert şi regina Elisabeta se străduiseră să păstreze cu supuşii lor raporturi din cele mai strânse şi iubitoare.
Ziariştii cari se aflau în Bruxelles, în Octombrie 1926. n'au uitat recepţia din palatul regal când regele şi regina, fără să dea prea multă atenţie etichetei Curţii, anunţară ştirea logodnei Principesei Astrid cu Principele moştenitor Leopold.
-      Regina şi eu - spune regele Albert-  am ţinut să anunţăm personal presei logodna prinţului Leopold cu prinţesa Astrid a Suediei, fiica principelui Carol-Oscar, nepoata regelui Suediei dinspre tată şi nepoata regelui  Norvegiei şi al Danemarcei dinspre mamă. Prinţesa Astrid e o fată simplă dar cu obiceiuri alese şi a fost crescută într'o ţară liberă ca şi a noastră.
Pe urmă veni rândul- reginei Elisabeta care zise:
-      Aş fi fericită să aduceţi la cunoştinţa publicului că e vorba de o căsătorie din dragoste şi că nici o consideraţie politică n'a avut vreun rol in hotărirea ce vi s’a anunţat.
În ziua aceea, prinţul Leopold avea 25 ani, iar prinţesa Astrid 20. Doi principi care, în floarea tinereţii şi amândoi frumoşi se uneau din dragoste.”

Regina Astrid

Căsătoria religioasă a Prinţesei Astrid a Suediei cu Printul moştenitor Leopold al Belgiei a avut loc la Bruxelles în 10 noiembrie 1926. Noua regină a fost iubită încă de la început de catre belgieni datorita simplitătii, frumuseţii şi farmecului personal. Foarte curând, cei doi tineri soţi au avut copii: în 1927 s-a născut prinţesa Josephine-Charlotte iar în 1930 prinţul Baudouin – viitor rege al Belgiei.
Leopold şi Astrid devin regi ai Belgiei în anul 1934 – în urma morţii Regelui Albert într-un accident de alpinism. În anul 1935 s-a născut şi al treilea copil al cuplului regal, viitorul Rege Albert (numit astfel în memoria bunicului său).
De ce a fost iubită prinţesa devenită mai apoi regină de către noul său popor ? Aflăm răspunsul tot cu ajutorul gazetarului “Realităţii ilustrate”:
Frumoasa Regină Astrid
Regina dobândise popularitate chiar din clipa când pe puntea vaporului suedez care-o adusese la Anvers, în ajunul căsătoriei, se repezise într'o pornire neaşteptată de dragoste spre prinţul Leopold, logodnicul, sărutându-l îndelung şi nu tocmai protocolar în faţa mulţimii, o clipă împietrită de groază şi cucerită. Deşi
regină, era la urma urmei o fiinţă omenească şi o femeie, iar poporului i-a plăcut să fie aşa, să nu fie decât aşa.
Se vorbeşte astăzi de salutul reginei, acest salut care se proiectează în toate sălile de cinema, acest salut al braţului ridicat, cu mâna ce se agită drăgălaş, aşa
cum fac păpuşile.
Se vorbeşte de asemenea de opera Reginei, aceea a copiilor orfani şi ajutarea şomerilor, opere bazate pe principiile clasice ale organizaţiilor de binefacere.
La începutul căsătoriei, Astrid se exprima cu oarecare greutate în franţuzeşte şi, după spusele deputatului Pierard, chiar cu regele vorbea numai nemţeşte. Faptul acesta avu darul să ridice critici discrete în anturajul ei.
(…) Era întâlnită pe stradă împingând căruciorul copilului sau amestecându-se prin mulţime ca să-l vadă pe prinţul Leopold, trecând în fruntea regimentului său.
Ori toate acestea nu prea erau pe placul reginei Elisabeta şi Astrid, fiinţa atât de simplă, atât de burgheză, femeie în toată făptura ei şi nepoata lui Bernadotte, — se zice că a fost pusă la arest. Regina mamă vedea în felul său că tanăra prinţesă nu se sinchisea, ba chiar dispreţuia demnităţile rolului de viitoare suverană. Însă popularitatea Astridei spori de pe urma unor asemenea lovituri de pumnal aduse protocolului şi această popularitate, din ce în ce crescandă, eclipsa întrucâtva pe a Elisabetei.”

Accidentul


La sfârşitul lunii august 1935, Regele Leopold al III-lea si regina Astrid a Belgiei îşi petreceau vacanţa în Elveţia. După câteva zile ploioase, în 29 august 1935 – o zi însorită. Regele şi regina au vrut să profite din plin de ultima zi de vacanţă şi au plănuit să escaladeze un munte din apropiere. Au plecat împreună cu automobilul: Leopold la volan iar Astrid în dreapta, urmărind harta. La un moment dat regele şi-a aruncat ochii pe hartă şi a pierdut controlul volanului:

Automobilul regal scufundat în lac
 în urma accidentului
Era noapte. Plouase. Şi maşina gonea cu 80 km. pe oră. La volan, Regele. Un moment de neatenţie şi automobilul a derapat, izbindu-se cu putere de
un copac. Regele Leopold, după ce îşi pierduse conştiinţa câteva clipe, s'a ridicat şi încă complet ameţit a început să strige pe Regină. Când a zărit-o căzută la pământ s’a apropiat de ea şi luând-o în braţe a început să o cheme pe nume. După câteva minute Regina şi-a dat sufletul în braţele soţului ei.
(…) Corpul neînsufleţit al Reginei Astrid a fost acoperit cu un pled de călărie. Regele rătăcea ameţit pe câmpia pe care îi murise soţia. În momentul în care a sosit doctorul, Regele se găsea în cea mai completă prostaţie abia mai putând să vorbească. Întrebat fiind asupra identităţii sale a răspuns că paşapoartele se găsesc în automobile, în lac. Acolo au fost găsite acte pe numele contelui de Rethy din Bruxelles. Grefierul s'a interesat de adevăratul nume al contelui şi a aflat astfel că vorbeşte cu Regele Belgiei.
Tânărul rege plânge. Îşi plânge soţia, a cărei ultimă suflare o simţise în braţele sale. Şi împreună cu el plânge întreaga Belgie. Plânge întreaga lume...

Belgia în doliu

Durerea unei naţiuni nu poate fi transmisă. Dar ea poate fi bănuită citind reportajul reporterului anonim - M.J.V.– martor al funeraliilor reginei:
1935 - Cortegiul funerar
al Reginei Astrid
“ În dimineaţa aceasta întregul oraş s'a trezit din toropeala aşteptării. E cu neputinţă să răzbeşti până la catedrala Sainte-Gudule, iar ca să ajungi la locurile rezervate presei, trebue să faci ocoluri mari. Ferestrele, închiriate cu preţuri fantastice, gem de siluete negre, tăcute... În vitrina bazarului unei societăţi de binefacere s'au instalat câteva bănci şi femeile tricotează, aşteptând „ora".
Dar iată că se ivesc primele trăsuri ale invitaţilor: Curtea de apel în cupeuri învechite trase de câte doi cai, judecătorii şi întreaga magistratură în automobile. Apoi urmează trăsurile Curţii în care, ţepene ca nişte statui, se întrevăd siluete în mare doliu.
— Regina Elisabeta !
Zdrobită, coboară o făptură mică, plăpândă, sprijinită de doi aghiotanţi regali; în spatele ei, principesa de Piemont, principesa Luiza, principesa Axel a Danemarcei şi multe altele. Pătrund în catedrală cu mult înainte de sosirea cortegiului.lată gărzile şi muzica tăcută a regimentului coloniilor, foştii combatanţi belgieni şi aliaţi, unităţi din toate regimentele, ofiţeri...
Vin apoi copiii din cor, cu mâinile împreunate şi capul plecat în jos, preoţi îmbrăcaţi în stihare aibe, cardinalul episcop de Malines cu mitra pe cap, în fruntea tuturor preoţilor din Bruxelles.
Regina... Carul mortuar, căci nu un dric, ci un car îmbrăcat în crep negru şi hermină, este acelaşi care a transportat rămăşiţele pământeşti ale lui Leopold
II şi ale Reginei Marie-Henriette.
Regele...
— Ce tânăr e !... — se aude din mijlocul mulţimii o voce de femeie.
— Sărmanul de el !
Regele Leopold
 în timpul funeraliilor,
 cu mâna fracturată
în urma accidentului
Suferinţa pare să-i fi redat expresia copilăroasă. Păşeşte cam şchiopătând, cu braţul bandajat şi un pansament pe obrazul drept. În faţa noastră se opreşte aşteptând coborârea corpului. Ochii îi sunt roşii de plâns. Şi în clipa când apare sicriul de mahon cu ornamentaţii grele de argint, îndreptându-se pe picioare ca să nu se prăbuşească, vedem cum pleoapele i se agită şi, pe furiş, îşi şterge lacrima ce-i alunecă pe obraz. Îţi face milă... Acum încremeneşte peste sicriul care duce ceea ce avea mai scump pe lume şi o suferinţă sfâşietoare i se citeşte pe chipul atât de pustiit.
Omul acesta să fie un Rege ? Nu, un sărman, un prea sărman tânăr biciuit de desnădejde care nu încetează — pare-se — să repete către sine:
 - Am omorât-o, am omoriâ-o, am omorât-o !
În spate, prinţul Charles, fratele lui şi prinţul de Piemont, pentru paza căruia poliţia judiciară e în păr. Nu s'a uitat atentatul căruia i-a căzut victimă acum
câţiva ani. Silueta înaltă a tatălui reginei moarte, un cap frumos, alb, care domină cu grandoarea-i regală această mulţime abătută.
Marii demnitari, din nou câteva Alteţe regale, ambasadori, academiile, întregul cortegiu care însoţeşte suveranii când pleacă spre lăcaşul de veci...
Dar nimeni n'are ochi pentru altcineva decât pentru Rege. O clipă e văzut îndreptându-se şi dispărând apoi între draperiile negre de la Sainte-Gudule, unde trompetul sună onorul iar corurile îşi înalţă vocile tremurătoare repetate de toate aparatele de radio din casele vecine.
Acolo am văzut sute de femei plângând şi chiar bărbaţi ştergându-şi câte o lacrimă. În strada Montagne-aux-Herbes-Potageres, un magazin cu aparate
de T. F. F. a deschis uşile şi o mulţime enormă asculta serviciul divin de la catedrală. Deodată, un bătrân se desprinde din gloată, cade în genunchi, se închină şi-l podideşte plânsul.
Un automobil prevăzut cu radio e oprit cu sila în loc până la sfârşitul ceremoniei. Se aud clopotele sunând... Arhiepiscopul dă deslegarea de păcate, apoi aceea care a fost până ieri regina Belgienilor e dusă de un grup de ofiţeri în cutia-I de mahon. Pe piaţa din faţa catedralei înaintează un fel de caretă, trasă de şase cai conduşi de lachei în costume de paradă...
E sfârşitul unei poveşti, o poveste crudă şi dureroasă. Regina face acum ultimul drum spre Laeker unde va dormi de veci într’o criptă, alături de Regele-soldat pe care Belgia uită să-l mai plângă astăzi ca să verse pentru acestă scumpă suverană iacrimi de adevărată mâhnire…”
Regina Astrid este si astăzi - în memoria poporului său adoptiv – considerată un model al  reginei, mamei şi al soţiei perfecte.

Sursa: articole apărute în “Realitatea ilustrată” – numerele din 
deieri-deazi.blogspot.com

duminică, 8 martie 2015

La Multi Ani!


La Multi Ani, de Ziua femeii, 8 martie le urez, doamnelor:  Sanda, Roxana, Aura, mamei Aurei, domnisoarei Daria si tuturor femeilor din Romania si de pretutindeni.

sâmbătă, 7 martie 2015

Femeia la volan



    Cand automobilul si-a facut pentru prima data aparitia pe strazile capitalei, domnisoarele au strambat din nas, acoperindu-si-l degraba cu batistele dantelate si monogramate. Gazele de esapament le zgandareau stomahul sensibil si le dadeau stari de lesin, iar zgomotul le zgaria urechile fine, indelung exersate in timpul lectiilor de pian.
    Insa pe masura ce aspectul vehiculelor s-a rafinat si gustul interbelicilor pentru modernitatea tehnologica s-a accentuat, intre populatiunea feminina si goana mecanica a automobilului s-a nascut o atractie irezistibila. Astfel incat femeile s-au incumetat din ce in ce mai des sa se urce in el, si nu doar pe post de pasagere! Au indraznit chiar sa se aseze pe scaunul din fata, la volan.

    Femeia la volan nu mai era deja o noutate in capitala la inceputul anilor '30. Devenise un spectacol atat de frecvent si de fermecator, incat "Realitatea ilustrata" i-a dedicat pe 10 aprilie 1930 un articol. Femeia iubea aparent automobilul pentru ca era la moda, la fel ca ciorapul fin de matase, fusta deasupra genunchiului, alunele si filmele americane. Dar il mai iubea si pentru ca era pentru ea sinonimul libertatii. Corpul feminin se emancipase de prin anii '20 de constrangatoarele vesminte antebelice, capatand o mai mare libertate de miscare si dedandu-se cu voluptate practicarii sporturilor de iarna si de vara (printre care, mult usurat de costumul de baie, inotul). Viteza automobilului venea sa sporeasca evident aceasta libertate, dandu-i femeii doza de aventura, dinamism si autonomie de care fusese privata decenii de-a randul, daca nu secole, in existenta ei statica de salon.

    Conform "Realitatii ilustrate", automobilul mai avea o virtute, una esentiala: imblanzea femeile! Sa-i credem pe cuvant? "Fiara" cu ochi "salbateci" si buze rosii inceta aparent sa mai fie nervoasa sau indispusa odata urcata la volan. Despre virtutile sofatului ii scrisese si Felix Aderca in 1928 unei  domnisoare melancolice si plictisite: "Automobilul, domnisoara, iti smulge atentia pe care o ai intoarsa asupra unui singur punct, penibil, al persoanei dumitale si ti-o arunca in prelungirea directa a nasului, dincolo de motorul masinei, in soseaua care, cu 80 km pe ora, fuge inapoi, sub dumneata. [...] Oameni, pietre, vehicule trec pe langa aceasta linie vie, ca niste comete din alte lumi si nici un gand, oricat de seducator, nici o senzatie, oricat de ispititoare, nici o gadilatura, oricat de tiranica, nu vor mai izbuti sa-ti strice echilibrul. Domnisoara, la volan! Sufletul dumitale in cateva luni va functiona perfect, ca un motor."
    Eh, pe atunci aglomerate nu erau decat strazile din centrul capitalei, restul arterelor si imprejurimile orasului punand kilometri de asfalt liber la dispozitia "sofeurilor". Asa pricepem si noi de ce sofatul avea virtuti terapeutice si te scapa, in loc sa te umple, cum se intampla astazi, de nervi.
    Domnisoarelor nu trebuia sa le spui de doua ori sa se urce volan. Parca doar asta asteptau si pentru asta se nascusera! Mai precis, pentru viteza. In locul "cumintilor" 80 km pe ora din 1928, "Realitatea ilustrata" scrie despre vijeliosii 120 km pe ora ai anului 1930. La asemenea viteza, barbatul de langa devine "cantitate neglijabila", caci toata atentia femeii e concentrata asupra goanei, si, speram noi, spre binele amandurora, asupra soselei. Altfel risca sa devina "femme fatale" si la propriu, si la figurat. Femeile iubeau atat de mult mersul cu automobilul incat posesia unuia devenise criteriu de alegere a viitorului sot. Daca barbatul avea masina, sansele sa ramana burlac erau minime. Intre cele doua razboaie, casatoria dintre o domnisoara si un Ford devenise legitima.

    Cuplul femeie-automobil starnea bineinteles si fantezii. Barbatii erau cuceriti de combinatia de fragilitate, fire navalnica si scartait de roti. E de inteles! Fantezii mai starnea, atunci, ca si acum, femeia-mecanic. De ce? Simplu: Inchipuiti-va o femeie frumoasa in fusta, cu piciorul fin, aplecandu-se sa repare o pana de cauciuc... Va puteti imagina ce priveliste nebanuita era pentru ochiul avid al barbatului interbelic.

   Articolul din "Realitatea ilustrata'' e plin, dupa cum puteti vedea, de portrete suav-cuceritoare ori senzuale. Insa glumele pe seama femeilor la volan tot de la interbelici le-am mostenit. Inca de la sfarsitul anilor '20 nepriceperea lor visatoare la condus era ironizata, dupa cum puteti vedea in caricatura de mai jos:


    Un portret cuprinzator, de data asta putin tragi-comic, ii facea si revista "Magazinul" femeii interbelice, realizand o comparatie intre populatia feminina de la 1900 si cea de la 1930. In 1930 prin urmare:
"O doamna cu tigareta in gura, in micul ei automobil "de 5 H.P." (horse-power), in care a facut un tur la Sosea, se duce la magazin, de unde cumpara, certandu-se cu vanzatorul, 80 de centimetri de stofa pentru  rochita. Se intalneste cu colegul sotului ei la un viraj, unde automobilele stopeaza "din cauza sensului unic". Acesta, cu capul gol si guler rasfrant, ii striga Hallo! si-i face o bezea. Acasa doamna gaseste un biletel "tapat" la masina de la amant: "Vino la 5. Te iubesc." Pune mana pe telefon, se cearta zece minute cu duduia de la centrala si-i spune apoi amantului ca accepta. Seara, afland ca sotul ei are o amanta, il impusca."
    Pentru femeia interbelica asadar, nu doar rochia s-a scurtat simtitor, ci si timpul si distanta, gratie automobilului, ori rabdarea, "gratie" filmelor cu gangsteri americani. Presimtim ca dupa comiterea crimei, tot automobilul "martor discret" al secretelor doamnei, dupa cum ii spun cei de la R.I., i-a permis sa fuga degraba de la locul faptei, cu esarfa fluturandu-i in vant, sa-l ia cu dansa pe amant si sa fuga amandoi in lume, traind fericiti pana la adanci batraneti.
 THE END


Sursa imagini- ''Realitatea ilustrata'', numarul din 10 aprilie 1930 si ''Intoarcere in Bucurestiul interbelic'', de Ioana Parvulescu

vineri, 6 martie 2015

Poate mi se pare

Poate este adevarat sau poate mi se pare doar mie ca, IN ULTIMII 20 DE ANI MAFIA AMERICANA A PIERTDUT TEREN  IN BENEFICIUL OCULTEI MONDIALE.
Nu am mai avut timp sa urmaresc activitatea MAFIEI AMERICANE, asa cum  fara sa vreau cu tot dinadinsul, la difuzor se anunta mereu ba ca Mafia a facut curare lucru sangeros, ca un sef mafiot ca  Toto Riina sau Costello au fost arestati sau ca Anastasia a fost ucis intr-o frizerie, acum nu se mai stie nimic despre ce mai fac mafiotii americani cu toate ca ei, au facut jocurile zeci de ani sau poate peste130 de ani.
 Acum se scot in fata numai gainarii mafioti italieni.
Mafiotii americani au impulsionat inca de la 1880, societatea civila in inceputurile ei, au pus bazele sindicatelor, va amintiti desigur de Sindicatul Camionagiilor din anii Crizei economice1929-1933 din America, cand Mafia impartea pe strada din carucioare in gamele de tabla, mancare calda. Sindicatul  Camionagiilor a fost secondat de Mafia tot timpul si mai ales controlat prin Hoffa, cel care a fost ucis in 1975, fiind pus bine la pastrare in cimentul de la baza unui mare bloc.

James Riddle "Jimmy" Hoffa (n. 14 februarie 1913 - dispărut pe 30 iulie 1975, declarat oficial decedat în 1982) a fost un sindicalist american.

Alegerea presedintelui John Kenedy a fost hotarata in noaptea dinaintea alegerilor la o intalnire secreta intre tatal lui John si sefii Mafiei  care au ordonat  tuturor mafiotilor de pe teritoriul american, sa-l aleaga pe Kenedy cu promisiunea ca, Kenedy odata devenit presedinte sa dea drumul la industria de armament a Mafiei care lucra pe stoc si muncitorii erau foarte nemultumiti, fiind trimisi in somaj.
Lucru ce nu s-a intamplat in primul an si atunci s-au luat masurile radicale pe care le stiti.
Si pentru asta sa atace Cuba, va amintiti criza DIN CUBA.
In anul 1975, americanii au  bagat in pamant, un cartus metalic inchis ermetic, pentru postaritate, cu  toate  secretele neelucidate in timp util pentru prostime si de acolo au transpirat cele de mai sus.
Mafia nu astepta 10 ani in pierdere, numai ca sa  se dea la fund. Nu aveau sange de romani care  am stat 10 ani pana un  Matrafoxat cu elicopterul, ne-a facut tara si vietile noastre praf. Si acum suflam in  dramba. De recuperarea banilor nu se spune nimic precis. Nici o nadejde.
Dar ce observ eu este ca, Mafia Americana pierde teren si Oculta Mondiala, ne pregateste un viitor luminos pe tot globul si nu numai pe  plaiurile americane, cu ramificatiile ei totusi limitate.
Pentru ca Oculta Mondiala sunt prea discreti si implicit mult mai periculosi, parca imi e dor de Mafia care  lucra la vedere:)))
Sau poate acolo a pus si Mafia un picior.:))) Cine stie ? Sau se va sti vreodata ???? 

miercuri, 4 martie 2015

Ucraina


Situaţie disperată în Ucraina! Populaţia sărăceşte în timp ce alimentele se găsesc din ce în ce mai greu! Iată în ce hal a adus această ţară Occidentul după lovitura de stat din februarie 2014!

Marti 03 Mar 2015

  ucraina crizaÎncrederea în guvernul ucrainean se prăbușește. Prețul la alimente este în creștere, pentru că oamenii văd cum moneda lor naţională (grivna) are o putere de cumpărare pe zi ce trece. Astfel, în perioada aceasta, grivna a scăzut sub 4 cenți americani, faţă de 13 cenţi cât era în 2012, înainte de izbucnirea războiului civil din această ţară. Puţinii bani pe care îi primesc, oamenii încearcă să îi cheltuie pe mâncare. Pentru a face faţă eventualelor protestelor apărute ca urmare a penuriei de alimente, președintele Petro Poroșenko a ordonat ministrului rezervei alimentare să umple rafturile magazinelor cu făină, zahăr, conserve de carne, precum și hrișcă, din rezerva de stat. Oare ce se va întâmpla dacă se va termina şi această rezervă?
Foarte recent, a avut loc un protest, denumit “maidan financiar”, organizat în faţa Băncii Naționale a Ucrainei, pentru a demonstra împotriva devalorizării monedei grivna, și astfel la creşterea sărăciei unei mari părţi din populaţie. În cursul aceleiași zile când a avut loc protestul, primarul Kievului, Klichko, a acuzat manifestanții a fi “provocatori ruși”!! Incredibil! Toţi cei care protestează împotriva sărăciei sunt de-acuma “provocatori ruşi”! Dar, încrederea în guvernul ucrainean se prăbușește.
În Ucraina va fi din ce în ce mai dificil pe zi ce trece. Guvernul de la Kiev nu mai dispune de resursele financiare pentru a-şi mai putea plăti pensiile şi salariile. Industria grea (care asigura o mare parte din PIB-ul şi veniturile ţării) se afla concentrată în estul Ucrainei, acum ocupată de separatiştii ruşi. Care va fi viitorul Ucrainei? Cel puţin din punct de vedere economic, extrem de sumbru, în ciuda ajutorului acordat de Occident. Iar acest ajutor bineînţeles că nu e pe gratis. Uniunea Europeană şi SUA vor dori controlul total asupra acestei ţări, în schimbul ajutorului economic. Iar acest lucru nu înseamnă decât aservire, sclavie…
Iată, acesta este rezultatul loviturii de stat care a avut loc acum 1 an în Ucraina, în februarie 2014. Iar această lovitură se ştie că a avut loc cu largul concurs al CIA-ului (vezi mai multe în acest articol: Regimul fascist al lui Obama îşi trimite “echipele morţii” în Ucraina, pentru a provoca haos şi violenţă! Tot conflictul din Ucraina este opera CIA-ului!). Iar toată problema din Ucraina a apărut din 2013, odată cu refuzul acestei ţări (condusă atunci de preşedintele alungat Ianukovici) de a colabora cu FMI (citiţi mai multe în cadrul acestui articol: Adevărul gol goluţ despre situaţia din Ucraina: această ţară a fost îngenunchiată de bancherii FMI, pentru ca Illuminati să aibă acces nelimitat la bogăţiile ei!):
“În octombrie 2013, FMI s-a întâlnit cu oficialii ucraineni pentru a discuta despre aşa zisul “buget de criză” al țării. Bancherii au cerut Ucrainei dublarea prețurilor de consum pentru gaze naturale și electricitate, devalorizarea monedei naţionale, reducerea finanțării de stat pentru școli și persoanele în vârstă și ridica interdicțiilor privind vânzarea de terenuri agricole către străini. În schimbul acestor măsuri, Ucraina ar fi primit un împrumut de 4 miliarde dolari. Ianukovici a spus “pas” FMI-ului, iar atunci Rusia a promis că va oferi Ucrainei energie mai ieftină și că va cumpăra obligaţiuni ucrainiene în valoare de 15 miliarde dolari. Dar, apoi a venit “revoluţia” şi Ucraina a intrat definitiv sub controlul bancherilor occidentali”.
Secretele lui Lovendal

luni, 2 martie 2015

Pofta buna !

2015


Sopa mediterrània amb marisc i patates Sopa mediterránea con marisco y patatas


A l'hivern, no hi ha res com una sopa ben calenta!! 

duminică, 1 martie 2015

Martisor culinar

camelia c:
Un Martisor culinar
imaginea nu este afișată
Reteta: Bruschete cu rosii si cascaval
Astazi, fiind 1 Martie, m-am gandit sa va astept cu un martisor culinar, inspirat si dominat de impletirea rosului cu albul. Pentru micul dejun, am...

Vizualizează postarea