duminică, 14 aprilie 2013

Transilvania


Transilvania, o mie de ani sub stapanire ungureasca – un fals grosolan!

autor: FrontPress 14.04.2013
transilvaniaArticolul de faţă mi-a fost inspirat de rândurile scrise de un sârb, Miodrag Stanojevic, profesor de istorie la Novi Sad, revoltat, pe bună dreptate, de cele citite într-o publicaţie românescă unde se scria despre umilinţele la care românii sunt supuşi, în propria lor ţară, de către minoritarii unguri, care îi batjocoresc şi îi umilesc în toate felurile. Profitând de faptul că ,,românii sunt un popor paşnic şi binevoitor”, la care autorul mai adaugă ,,îmbecil de tolerant” (!), ungurii din România îşi fac de cap.
Aşa se explică că un individ descreierat şi degenerat şi-a permis să spânzure şi apoi să dea foc unei păpuşi care îl reprezenta pe unul dintre eroii naţionali ai poporului român, crăişorul Avram Iancu. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă un român ar fi procedat la fel: să dea foc unui păpuşi cu chipul lui Kosuth Lajas, la Budapesta?, se întreabă autorul. Sau, ar fi îndrăznit oare ungurii din Voivodina să le strige sârbilor ,,ţigani”, aşa cum le strigă românilor? Nu ar fi îndrăznit nici din întâmplare, fiindcă le-ar fi fost frică!
La noi, în România, toate acestea sunt posibile, fiindcă noi, românii, ne comportăm exact aşa cum ne-a caracterizat Miodrag Stanojevic: ,,imbecili de toleranţi”! Tocmai de aceea îşi permit să afirme, cu obrăznicie, în gura mare, că ,,Transilvania aparţine Ungariei”!, cerând, tot mai insistent, autonomia ei, făcând referire la o închipuită stăpânire de o mie de ani a Transilvaniei, sau la autonomia catalanilor din Spania. Cât priveşte stăpânirea de o mie de ani, ne vom referi la ea în articolul de faţă. În ce priveşte Catalonia, ungurii ,,uită” însă un element esenţial, anume că cei din Catalonia sunt băştinaşi acolo, pe când ungurii sunt alogeni, străini, nişte migratori asiatici, lucru ştiut şi recunoscut nu numai de istoricii străini, ci şi de cei unguri. În 1912, profesorul de istorie Laurentzi Vilmos scria într-un manual de istorie: ,,Spre sfârşitul veacului al IX-lea apare în Europa un popor necunoscut, care venea de undeva din ascunzişurile secrete ale Asiei. Neam de călăreţi sălbatici, al cărui scop de a fi era lupta şi având drept ţel cotropirea”.
Acele ,,ascunzişuri secrete ale Asiei” erau undeva prin Extremul Orient de azi, fiind pe la anul 700, cronicile coreene vorbeau despre ei ca de nişte ,,nomazi primitivi care jefuiau nordul Coreei şi al Chinei”. După aproape două secole, pe la 896, fugăriţi de pecinegi, ungurii se opresc tocmai în Panonia, locuită, în acea vreme, de slavi, valahi, avari şi germani. Erau ceva mai mulţi de 250.000, aparţinând celor şapte triburi, aflate sub ascultarea lui Arpad.
Erau puţini, dar erau răi, aşa cum au şi rămas. Fiind nişte ,,călăreţi sălbatici” şi având drept scop cotropirea, nu s-au astâmpărat, începând incursiunile de pradă în jur, aşa cum au făcut şi în Bulgaria, în 892, ,,unde au comis mari pustiiri”. Au ajuns chiar până în Apus, unde ,,timp de trei ani au pustiit, în mod bestial, ucigând şi arzând totul în Alsacia şi Lotharngia”. Asta până în anul 955, când împăratul german Otto I i-a zdrobit în lupta de pe râul Lech. Cei care au mai scăpat vii, în frunte cu ducele Toxus, au reuşit, cu greu, să se reîntoarcă în Panonia, umiliţi şi împuţinaţi.
Şi-au dat seama atunci că nu mai aveau nicio şansă de a supravieţui ca popor dacă nu se vor înmulţi. Iar cum alt mijloc nu aveau, fiindcă cu natalitatea nu s-au lăudat nicio dată, au început un lung şi dur proces de maghiarizare a tuturor popoarelor din jur, cu care au intrat în contact: germanii, valahii, slavii. Acest proces a fost atât de intens şi de agresiv încât mulţi dintre cei de mai sus, care au avut neşanşa de a convieţui cu ungurii, aproape au dispărut, în timp ce numărul etnicilor unguri a crescut spectaculos. În 1910, un istoric ungur constata că doar zece la sută dintre unguri mai erau urmaşii celor şapte triburi din 896! Deosebit de semnificativ este, în această privinţă, că aproape toate dintre marile personalităţi ale istoriei şi culturii maghiare, cu care ungurii se mândresc, la origine nu au fost unguri. Este suficient să amintim numele celui mai ilustru rege al Ungariei, Matei Corvin, care a fost român. El era doar fiul lui ,,Ioan Huniade, al căror nume întunecă pe al celorlalţi, nu a sporit atât de mult gloria ungurilor, cât a românilor din coapsele cărora s-a născut”. Cel mai de seamă poet ungur, Sandor Petofi a fost sârb; marele revoluţionar şi om de stat ungur, Kosuth Lajas, a fost slovac; din cei 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare, ucişi în 1919, după capitularea de la Şiria, doar doi erau unguri etc. Mult mai târziu, unul dintre publiciştii germani de seamă, Harden, referindu-se la adevărată stare de lucruri din Ungaria, scria: ,,În această ţară, marea majoriate a popoarelor este lipsită de drepturi, fiind redusă la starea de robie. Aici domneşte silnicia brutală unită cu o viclenie perfidă şi orice gest care nu covine clicei stăpânitoare este reprimat cu o implcabilă cruzime”. Aşa a fost posibil procesul imfam de maghiarizare a popoarelor din Ungaria.
Cu toate acestea politicienii de ieri şi de azi ai Ungariei afirmă, fără jenă, că aceasta a stăpânit Transilvania vreme de o mie de ani. Iar extremiştii unguri strigă, cât îi ţine gura, că ,,Transilvania aparţine Ungariei”, ori ,,Transilvania nu e România”! Cei care susţin astfel de idei fantasmagorice, ar trebui să ştie că, exceptând o foarte scurtă perioadă, cea din 1848-1849, când Kosuth a proclamat independenţa Ungariei şi alipirea forţată a Transilvaniei, apoi cea din perioada 1940-1944, când doar nordul Transilvaniei a fost ocupat de Ungaria horthystă, în tot cursul istoriei sale Transilvania nu a aparţinut niciodată Ungariei. În cele două situaţii de mai sus, se ştie că armata revoluţionară maghiară a fost înfrântă de armatele austro-ţariste, în 1849, la Şiria, lângă Arad, iar în 1944, nordul Transilvaniei a revenit la patria mamă, România, în urma înaintării victoriaose a armatelor sovietice şi române.
Astfel, de la Ştefan cel Sfânt (997-1038) până la dispariţia regatului Ungariei de pe harta Europei, în 1526, în urma înfrângerii catastrofale a armatei maghiare de către turci, în lupta de la Mohacs, Transilvania şi-a păstrat situaţia de Voievodat autonom. După transformarea Ungariei în paşalâc turcesc, în 1541, până la înfrângerea turcilor la Viena, în 1683, Transilvania a fost declarată Principat autonom sub suzeranitate turcească. Mai mult, ,,dispariţia Ungariei în 1526 a permis Voievodatului Transilvaniei să se afirme ca o ţară indpendentă, iar aceasta nu a fost niciodată o ţară ungurească”.
În 1867 s-a format uniunea bicefală austro-ungară, cunoscută sub numele de Imperiul Austro-Ungar, care, în urma înfrângerilor suferite în Primul Război Mondial, s-a destrămat. În toată această perioadă Trnasilvania şi-a păstrat situaţia de provincie austriacă, administrată direct de Viena. La sfârşitul războiului, Ungaria şi-a putut, în sfârşit, declara, indpendenţa. La rândul său, în conformitate cu dorinţa unanimă a românilor ardeleni, care formau marea majoritate a locuitărilor săi, Transilvania s-a unit cu România.
Că acesta a fost adevărul istoric şi procesul socio-istoric pe care l-a parcurs Transilvania de-a lungul secolelor ne-o dovedeşte, între altele, acea înţelegere mişelească din 1438, cunoscută sub numele de Unio Trium Naţionum, care a servit drept temei pentru reperezentarea ca naţiuni politice ale Transilvaniei numai pe nobilii unguri, saşi şi secui. Astfel Unio Trium Naţionum a devenit istituţia de bată a organizării constituţionale nedrepete a Transilvaniei, care a rămas în vigoare până la 1848.Acelaşi lucru îl dovedesc şi declaraţile făcute chiar de istoricii unguri. De exemplu, istoricul Farczady Elek scria, în 1912: ,,Regii Ungariei au fost siliţi să încuvinţeze organizarea deosebită a Transilvaniei, cu voievozi puternici în fruntea ei”. În acelaşi an, un alt istoric, S.Szilagyi, arăta că ,,Ungaria şi Transilvania nu au fost niciodată contopite, au rămas două ţări deosebite”.
Cât priveşte procesul istoric şi legic ce avea să conducă spre deznodământul firesc al unirii Transilvaniei cu România, în 1918, tot un istoric ungur, Szechenyi Istvan, scria încă în 1835: ,,Nicio frontieră, nicio supraveghere nu va reuşi să rupă firul moral ce-i leagă pe românii din Transilvania de vecina patria mamă, încă slabă, dar care ascunde toate posiblităţile de dezvoltare”.
Ţinând seama de cele de mai sus, întrebăm: unde sunt cei o mie de ani în care Transilvania s-a aflat sub stăpânirea Ungariei? La această întrebare nu se poate răspunde altfel decât că această afirmaţie este o minciună, un fals grosolan prin care se încearcă, ca în atâtea alte situaţii, a se inventa un alt adevăr istoric decât cel real. De Ilie Sandru – Ziarul Natiunea

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Vanatoare de tortionari


S-a deschis sezonul la vanatoarea de tortionari. Zeci de gardieni ai temnitelor politice vor fi anchetati

autor: FrontPress 12.04.2013
tortionarInstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a declanșat procedura de investigaţii în cazul a 35 de persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv şi care sunt suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist.
În urma cercetărilor desfășurate în ultima perioadă, IICCMER a identificat numeroase fapte cu posibile consecințe de natură penală comise de 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcțiilor în perioada 1950-1964. Potrivit unui comunicat al institutului, ”există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către persoanele identificate a unor grave infracțiuni în penitenciarele ori lagărele și coloniile unde aceștia activau. În aceste cazuri, faptele celor 35 de persoane întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav sau genocide”, se arată în comunicat.
Octogenari respectabili
Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor și adreselor exacte ale persoanelor în cauză. În momentul finalizării investigațiilor, IICCMER va notifica organele de cercetare penală, urmând să transmită Ministerului Public toate datele și probele rezultate în urma cercetărilor.
Rezultatele, în câteva săptămâni
„În ultimele luni ne-am concentrat eforturile pentru identificarea torționarilor din sistemul penitenciar comunist. În acest sens, am demarat procedura de investigații pentru 35 de persoane pe numele cărora există indicii că au comis fapte de omor. În săptămânile următoare, ne vom adresa Parchetului cu solicitarea de începere a urmăririi penale.” a afirmat Andrei Muraru, Președinte executiv al IICCMER. Potrivit cadrului legal de funcționare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept. De Virgil Burla – Evenimentul Zilei

vineri, 12 aprilie 2013

Problema ungurilor


Foto Attila (406-453)

Punctul meu de vedere mai plastic cu privire la  asezarea ungurilor pe teritoriul Transilvaniei.
Venirea si asezarea lor pe teritoriul Transilvaniei de azi eu il vad ca  venirea unor musafiri imtempenstivi la  o gazda primitoare. Vin asa cum sant galagiosi si pretentiosi dar, pentru ca un musafir are statutul de musafir 3 zile, inchidem ochii. Ne abtinem daca  intra incaltati in casa, asculta muzica tare noaptea,sau vin la orele diminetii beti de la carciuma si fac pipi fara directie alaturi de vasul toaletei. Ne spunem in sinea noastra, sunt musafiri si acum nu vom muri 3 zile, dupa conceptul ca, un musafir este musafir 3 zile. Dar cele 3 zile trec si musafirii nu mai pleaca si au aceeasi atitudine deranjanta si chiar voles noles gazdele sunt transformate in  slugi. Musafirilor le place locul, clima si faptul ca au slugi gratis. Insa alaturi vad Campia Panoniei si isi zic ca ar fi bine sa se aseze acolo, dar dupa putin  timp constata ca acolo e teren arid fara bogatii la subsol si  gandesc ca tot la gazdele lor este mai bine, sa stea sa suga toate  bogatiile gratis. Asa ca zis si facut. Ocupand si Campia Panoniei si Transilvania stau si stau un an , 100 de ani, 1000 de ani si nu mai pleaca. Ce este de facut pentru a fi fortati sa plece definitiv in  podisul pe care si l-au ales singuri?
Nu se stie cum se va transa aceast litigiu de peste o mie de ani ,caci acum   lor le bate vantul in pupa. Mai marii lumii MASONERIA si mai ales cei ai Europei vor sa faca  toata populatia si teritoriile, o  ciulama din  care sa nu se mai inteleaga nimic. Dar cu ei (ungurii),ce se va intampla? Nu stiu nici ei ! Dar acum sunt pe cai mari si satisfactia de asi bate joc de  intelegatoarele lor  gazde este mare si cine stie poate prin obraznicie si tupeu,  vor scoate si ei o ciozvarta  ca un varf de aripa din ciulamaua Europei sau chiar a lumii.
Ciulamaua este vascoasa si lipicioasa si nu poti sa mai iesi din acea mocirla.

SUA obstacol


SUA, singurul obstacol in calea reunificarii Coreei

autor: FrontPress 12.04.2013
poster comunistÎn ultima perioadă comunitatea internaţională stă cu ochii pe Coreea de Nord. SUA se pregătesc cel mai mult pentru un eventual atac. Ce interese au americanii în Peninsula Coreeană? La această întrebare ne răspunde domnul Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.
„Cheltuielile pentru primul an al Coreei unificate s-ar ridica la 167,5 miliarde de euro şi în vederea unor costuri cât mai reduse, în cadrul guvernului sud-coreean, a fost creat încă din 1998 departamentul pentru unificarea Peninsulei Coreea, în 2008 el devenind minister. Misiunea acestuia a fost acela de a implementa politici pe termen lung de tip Deng Xiaoping („o singură ţară, două sisteme”), în vederea reunificării graduale a naţiunii coreene, acţionând permanent pentru normalizarea relaţiilor, luând măsuri uniformizare a educaţiei, culturii, dezvoltării economice, schimburilor comerciale şi cooperarea între cele 2 state coreene.
Pyongsan_Fluorite_mine_in_North_Hwanghae_Province_North_KoreaDeşi nordul este de 20 de ori mai sărac decât sudul (ca venit raportat la numărul de locuitori), numai valoarea zăcămintelor Coreei de Nord reprezintă circa 16.700 miliarde de euro, de 3 ori mai mult decât costul total estimat al reunificării. Tehnologia modernă a Coreei de Sud ar avea o nouă piaţă de desfacere şi mai ales forţă de muncă multă, ieftină şi educată, devansând economia Japoniei şi devenind un contracandidat al Statelor Unite, la nivel mondial. Prin fuziunea echipamentelor militare ale celor două Coreei se obţine a 4-a armată din lume ca mărime, cu un potenţial tehnologic care ar transforma Coreea unificată într-un jucător important în Asia de sud-est.
100_4204Această unificare, dorită de ambele state, ca revers al conflictului „non militar” care bântuie de 6 decenii, depinde tot de regizorii separării Coreei, adică de un comitet special format din reprezentanţi ai Chinei, Rusiei, Japoniei şi SUA. Rusia vede reunificarea ca pe o oportunitate de a-şi recâştiga importanţă strategică în regiune şi de a obţine beneficii economice. Companiile ruseşti Transneft și Rosneft abia ce au realizat o conductă de petrol cu lungimea de 4.857 km, care leagă estul Siberiei, de la Taişet (regiunea siberiana Irkutsk) de Oceanul Pacific, până la Kozmino (port rusesc în Marea Japoniei, situat la 100 km de Vladivostok), necesară alimentării economiei Coreei reunificate.
Terminalul petrolier din portul Kozmino, cu o capacitate de 5,45 milioane de tone zilnic, funcţionează în prezent la jumătate din capacitate şi putând fi alimentat şi de tancurile petroliere ruseşti sosite din portul Varandei din Marea Siberiei de Est, cu scopul aprovizionării cu petrol a Japoniei şi Coreei. Rusia mai are în plan construcţia unei rute feroviare trans-coreene, conectată la Trans-siberian, care ar uni Coreea de Europa. Cu toate că paralelismul între reunificarea coreeană şi cea germană din anii ‘90 este inevitabil, impedimentul îl constituie refuzul SUA de a-şi retrage contingentul militar din peninsulă, odată cu care ar dispărea şi influenţa americană pe continent.
177352674Paradoxal, dar situaţia conflictuală nou apărută convine de minune doar SUA. Presa coreeană afirmă că liderul nord-coreean Kim Jong-un ar fi plecat urechea la anumite zvonuri provenite din zone gri, potrivit cărora Casa Albă ar fi dispusă să ridice embargoul impus ţării sale, în situaţia în care el ar manifesta mai multă fermitate. Cum zvonurile precedau derularea celei mai mari aplicaţii aeronavale anuale desfăşurate de SUA şi Coreea de sud, Kim Jong-un a cerut anularea acestora, în caz contrar ameninţând cu executarea de atacuri cu rachete nucleare şi începând pregătiri în acest sens. Arsenalul balistic nord-coreean se compune din peste 180 de instalaţii mobile de rachete FROG-7, OTR-21 Tochka, cu bătaie 70-120 km; 600 de instalaţii Hwasong-5 şi 6, cu bătaie 300-500 km; 200 de instalaţii Rodong-1 şi Scud-ER 1, cu bătaie 700-1.300 km şi 6 instalaţii Taepodong-2, cu bătaie 6.700 km.
Generalii americani au fost trimişi să convingă conducerea politică de la Seul că rachetele antibalistice SM-2 Block 3 de pe cele 3 distrugătoare AEGIS din clasa Sejong ale Coreei de Sud, nu pot apăra decât 1/5 din teritoriul acestei ţări. Şi că apărarea AA cu rachete cu rază lungă de acţiune sud coreeană, care dispune de 6 baterii x 4 instalaţii Patriot PAC-2 GEM/T, cu bătaia de 70-140 km este şi ea depăşită. Întrucât rachetele au fost fabricate în 1986 şi scoase din dotare în 2001, fiind vândute Coreei de Sud de către armata germană. Argumentul principal fiind acela că peste 40 de rachete Patriot/PAC-2 au fost lansate în ianuarie-februarie 1991, din Israel şi Arabia Saudită asupra rachetelor balistice irakiene Scud şi Al Hussein, înregistrând o rată de succes de doar 25 – 33%.
Statele Unite au instalat deja în insula Guam noul sistem mobil de apărare antirachetă THAAD (Terminal High-Altitude Area Defence), Qatarul și Emiratele Arabe Unite s-au decis să cumpere și ele de la compania Lockheed Martin, un scut anti-balistic THAAD în valoare de 7,6 miliarde USD şi SUA sugerează sud-coreenilor să procedeze la fel. Sistemul THAAD este destinat sa intercepteze rachete balistice până la înălţimea de 90 km. Racheta cântărește 900 kg, zboară cu viteza de 2,8 km/s (Mach 7), având bătaia de 200 km.
dExact în aceste zile, cotidianul Chosun Ilbo, a publicat o investigaţie jurnalistică potrivit căreia sistemul de ghidare al rachetelor balistice sud coreene Hyunmoo-2B (bătaie 500 km) se bazează pe tehnologii furate de la ruşi sau mai bine spus printr-o livrare controlată de către aceştia. Practic, e de la sine înţeles că sistemul de navigaţie inerţială al rachetei balistice intercontinentale UR-100, ajunsă în posesia Coreei de sud, a avut modificări create intenţionat de ruşi, în sensul de a acumula erori considerabile.
Americanii au şi venit cu alternativa, oferind în schimb, câteva sute de noi sisteme M142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), ale căror rachete se dirijează prin satelit, contra a 1-2 miliarde de euro.
Peste 1-2 săptămâni, zarva produsă de Kim Jong-un şi amplificată intenţionat de media occidentală, se va stinge de la sine. Cine a avut de câştigat şi cine a pierdut? A câştigat complexul militar-industrial american, care va primi comenzi suplimentare din Coreea de Sud şi SUA care-şi va suplimenta contingentul militar în peninsula coreeană. A pierdut procesul de unificare al Coreei, care va suferi iarăşi o amânare şi fondul special constituit unificării, din care o parte din bani vor fi redirecţionaţi spre achiziţii militare”. De pe Vocea Rusiei
propaganda2

joi, 11 aprilie 2013

Radacini cazace


Cantec legionar cu radacini cazace

autor: FrontPress 11.04.2013
deshumarea capitanuluiIeri am făcut o descoperire datorită unei rusoaice, bună cunoscătoare a culturii româneşti şi a fenomenului legionar. Se pare că melodia unui cântec legionar, în care se deplânge moartea lui Corneliu Zelea Codreanu, este împrumutată din folclorul căzăcesc. E vorba de „Imnul legionarilor căzuţi”, pe versurile lui Simion Lefter.
Versiunea ucraineană („Взяв би я бандуру”) are la bază versurile poetului Mihailo Petrenko (1817-1862) iar muzica a fost compusă, potrivit unor surse, de Vladislav Zaremba (1833-1902), de origine poloneză.
Presupun că melodia devenise foarte populară în zona Bucovinei, de unde a ajuns şi până la urechile lui Simion Lefter, care a transformat-o într-un imn legionar. De Octavian Racu
Iată versiunea românească:
Iată versiunele ucrainiene:

Amerigo Vespucci


Amerigo Vespucci(1454-1512) nedreptate istorica pentru ca America ii poarta numele



Ce scria Amerigo Vespucci despre continentul care îi poartă numele: "Femeile sunt atât de lascive încât părţile ruşinoase ale soţilor stau mereu umflate"...




Exploratorul florentin Amerigo Vespucci, primul care si-a dat seama ca America descoperita de Columb e un continent nou si nu partea estica a Indiei, se intorcea in anul 1500 in Spania, dupa ce explorase teritoriul actual al Braziliei, cu povesti incredibile despre ceea ce vazuse in Lumea Noua.

"Femeile sunt foarte atragatoare. Niciuna nu are sanii lasati. Dar sunt si niste vrajitoare monstruoase. Fiind foarte lascive, partile rusinoase ale sotilor lor stau mereu umflate, devenind uriase, diforme si dezgustatoare. Eventual, multora le cad, devenind eunuci", scria Vespucci.

Povestile lui erau atat de fascinante, incat atat Spania, cat si Portugalia s-au oferit sa-i finanteze o noua expeditie spre Lumea Noua.

In prezent, povestile lui Vespucci sunt considerate exagerari grosolane, insa, la vremea aceea, aveau efectul scontat - generau interes si sponsorizari pentru expeditii. Iar Vespucci se pricepea de minune sa furnizeze relatari senzationale.

Intr-o scrisoare catre Lorenzo de'Medici, Vespucci povestea despre pericolele calatoriilor peste ocean, dar si despre minunile din Lumea Noua.

"Riscurile naufragiului, nenumaratele sacrificii ale trupului, angoasa permanenta care ne afecta spiritele... Cazusem prada unei asemenea frici incat renuntasem la gandul ca vom supravietui. Insa, in mijlocul furtunii, prin voia Domnului ni s-a aratat continentul, pamantul nou si lumea noua", scria Vespucci.

Acesta cercetase ani intregi hartile lumii cunoscute si a realizat, explorand teritoriile actuale ale Braziliei si Venezuelei, ca pamantul pe care ajunsese nu semana deloc cu India in care ceilalti exploratori, incepand cu Cristofor Columb, credeau ca ajunsesera.

Lumea Noua pe care isi dadea seama ca o descoperise o zugravea in aceiasi termeni senzationali.

"Cu siguranta, daca paradisul terestru ar exista, ar trebui sa fie in aceste parti ale lumii", scria Vespucci, adaugand ca oamenii din partile acestea nu cunosc alt metal decat aurul, nu poarta haine, nu sunt afectati de imbatranire sau de boala.

"Traiesc 150 de ani si rar se imbolnavesc", scria Vespucci.

In alte scrisori, exploratorul vorbea de cruzimea oamenilor de aici.

"Se mananca unii pe altii, cel victorios il mananca pe cel invins. Cunosc un barbat care a mancat 300 de oameni", scria Vespucci, povestind apoi si de atragatoarele femei ale locului si efectul pe care lascivitatea lor il are asupra sotilor.

Vespucci mai povestea ca, vazand barbati crestini, femeile locului, impinse de patima, s-au dedat la masturbare.

In parte si datorita acestor povesti, numarul celor dispusi sa exploreze Lumea Noua a sporit considerabil incepand cu secolul XVI. Amerigo Vespucci a devenit la randul sau faimos. In 1505, un geograf german pe nume Martin Waldseemüller concepea o noua harta a lumii, care continea si un continent sudic, denumit America, in cinstea lui Amerigo Vespucci.

Ulterior, Waldseemüller a inceput sa aiba indoieli in privinta priceperii lui Vespucci si a vrut sa schimbe denumirea continentului.

Renumele exploratorului era atat de mare, insa, incat numele America dainuieste si in ziua de azi, la fix 500 de ani de la moartea lui Vespucci.

jurnalul.ro

Limba romana


“Limba latina se trage din cea romana, nu invers” (VIDEO)

autor: FrontPress 11.04.2013
daciiMiceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum!
1Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”. Această declaraţie o puteţi vedea pe internet, pe YouTube, minutele 52.30 – 53.11.
România, Grădina Maicii Domnului
Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă. Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic. Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România. De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?
Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci
Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.
Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic. De Sorin Golea – Libertatea

miercuri, 10 aprilie 2013

Mavrogheni


Foto sus:Biserica Mavrogheni

G.I. Ionnescu-Gion

Nicolae P. Mavrogheni, „o poznă a firii“

Prefaţă de Petru Romoşan

Editura Compania, Colecţia „Figuri&Clipe“, Bucureşti, 148 p.


Într-un peisaj al dezolării pitoreşti, al trîndăviei metafizice şi al voluptăţilor întristate, un personaj cu totul aparte avea să se ivească în Bucureştii lui 1786 şi să se convertească treptat în erou legendar, labirinticul şi dionisiacul Mavrogheni (mavros, în greacă, înseamnă negru), sosit din cel mai apolinic ţinut cu putinţă, insula Paros, cea din marmură albă, una dintre Ciclade. De aici, Mavrogheni, fiu de pescar, avea să-şi pornească aventurosul său destin de pirat al Mediteranei, priceput fiind în ale armelor şi prădăciunilor de tot felul. Păcatele cine ştie cui strămoş ispăşea Mavrogheni, căci boala aceasta de care suferea, nebunia, bîzdîcul, hachiţele lui, se spunea de către scriitorii din vechime că este cu voia Celui de Sus, o ispăşire a cine ştie căror vini; aşa că cei apucaţi aveau o simptomatologie dintre cele mai bizare: mîncau zid, cînd rîdeau, cînd plîngeau, se topeau pe picioare, doreau totul şi nu doreau nimic sau, după spusele lui Miron Costin, erau „frenetici, adică bîiguiţi la fire“.

Maniacul, nevrozatul, nea-ntr-o-parte de Mavrogheni băga-n oameni o „spaimă sfîntă“, ca de cele necunoscute, şi numai cu ajutorul basmelor şi-al legendelor despre lumea de Dincolo mai izbuteau a-l înţelege. Şi, ca orice erou noir respectabil, Mavrogheni avea un trecut cufundat în bezna tuturor incertitudinilor şi mai vorbea şi limba stranie a piraţilor, levantina cea amestecată, pe care doar acei portenos mediteraneeni o mai puteau pricepe. Iată cum îl vede cronicarul: „Mavrogheni era un maniac conştient, pornit spre cruzime şi sălbatice schingiuiri atît prin firea lui, cît şi prin aducătura împrejurărilor; ş...ţ un halucinat bizar care, în căldurile vedeniilor, sălta totdeauna spre mari, colosale şi deci imposibile fapte, dar căzu totdeauna în năzdrăvănii din cauza dezechilibrării facultăţilor sale“. Prin urmare, dezechilibrat ereditar şi maniac contextual, fantast iremediabil şi exaltat dotat cu apetit pentru marile realizări, Mavrogheni se erijează în înfăptuiri nătîngi şi fără noimă, spre marea „crucire“ a poporului.

Spre neşansa lui, grecul sosea la cîrma ţării şi-ntr-un moment nefast, cînd pe tron românii nădăjduiau să-l vadă în continuare pe Mihai Şuţu, cel ce contribuise el însuşi la înlăturarea lui Caragea şi domnea din 1783. Dar, favorit al sultanului Abdul-Hamid şi al vizirului Iusuf-Paşa, Mavrogheni suie pe tron şi se vede duşmănit din două părţi, atît de români, cît şi de fanarioţii cărora nu le venea să creadă că Valahia va încăpea pe mîinile acestei „pozne a firii“. Despre înţelepciunea şi bunele intenţii ale noului domn vorbeşte pitarul Hristache şi stau mărturie faptele ciudatului grec, dar presimţirea ce-o au boierii la întronare, că Mavrogheni e ictromă şi zevzec, avea să se adeverească cu vîrf şi-ndesat: însoţit de galeongiii săi (piraţi misterioşi şi de temut, de pe galioanele sultanilor, fără trecut, ca şi el), domnul bagă spaima-n omenire numai cu înfăţişarea lui cumplită: e înalt, uscăţiv şi cu pielea atît de întunecată, încît i se spune Arapul, are dinţii atît de puternici că par de oţel, pe sub piele are înscrisuri tainice, slove turceşti însemnate cu praf de puşcă, nişte formule magice care să-l apere de glonţ. Şi, mai spun oamenii, la ceafă mai are o gură, prin care scoate oasele de miel cînd se ospătează.

Cumplit de şaşiu, cu un tic nervos ce-i dă feţei o mobilitate ieşită din comun, Mavrogheni se aşază în profil cînd se adresează cuiva, ca să-l poată privi, şi astfel interlocutorului urechea sa îi pare o a doua gură, situată la ceafă... Teribilă apariţie, ne spune Ion Ghica, noul domn se plimbă cu vestita trăsură, care are înhămaţi la ea cerbii cei cu coarne de aur, însoţit de slugile sale care se strîmbă la trecători şi aruncă vorbe neruşinate femeilor întîlnite în cale, în drum spre chioşcul de la Isvorul Tămăduirii, unde-şi ia ciubucul şi cafeaua. Cîte din toate acestea însă vor fi fost adevărate, rămîne să ne întrebăm, căci părerile istoricilor sînt împărţite: Constantin Giurescu îi laudă calităţile militare, vădit superioare celor dovedite de alţi domni, şi consideră că judecata ce i-a făcut-o istoria nu e dreaptă1. Adeverind că unele dintre poznele domnului erau reale, precum plimbarea în trăsura la care erau înhămaţi cei doi cerbi, sau confirmînd nenumăratele umilinţe şi jecmăneli pe care au trebuit să le îndure boierii munteni, Giurescu aminteşte însă şi însuşirile pozitive ale celui atît de urît de români: activ sub aspect filantropic şi bisericesc, Mavrogheni este ctitorul bisericii ce-i poartă numele şi al spitalului Filantropia, iar dările luate de la boieri s-au dovedit a servi la alcătuirea unei armate de zece mii de oameni, folositoare în războiul ruso-turco-austriac, cel care sărăceşte Ţările Române mai mult ca oricînd. Mavrogheni umbla travestit prin tîrguri şi prăvălii şi făcea inspecţii în urma cărora cei ce înşelau sau furau erau spînzuraţi şi lăsaţi cîte o zi în văzul întregii lumi.

De altfel, aflăm că măsurile luate nu erau deloc exagerate, întrucît din documentele vremii reiese că cei ce umblau cu înşelăciuni nu erau puţini: un act de la 10 februarie 1785 (un an înaintea urcării lui Mavrogheni pe tron), anafora boierilor orînduiţi să cerceteze cu ce preţ vînd postăvarii marfa la dugheni, spune că aceştia găsesc diferenţe considerabile între preţul recomandat la postav şi cel practicat de negustori: postavul cel bun, albastru, se vinde cu 25 de parale, în loc de 22, postavul vînăt, de a doua mînă, cu 33 în loc de 30, iar postavul de lînă aleasă cu 51 de parale, în loc de 39 (preţul se punea pe cot de pînză)2. Faima lui Mavrogheni de filantrop şi conducător înţelept este însă mult întrecută de cea de „năzdrăvan“: travestit în „haine popesci“, alteori cu rasă şi potcap călugăresc, domnul se plimbă prin bisericile bucureştene să supravegheze cum se ţin slujbele şi „pe ce vreme severşesc slujba“3 preoţii. În plus, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, mahalalele erau aşternute cu paie şi nuiele, materiale precare ce se deteriorau rapid, făcînd din mersul fără trăsură un risc pe care cu greu negustorii ori cei cu rang înalt şi-l mai asumau. Cît despre străzile principale, precum cele pe care Nicolae Mavrogheni îşi plimba straniul echipaj – caleaşca trasă de faimoşii cerbi –, erau adevărate capcane pentru trăsuri, ale căror roţi rămîneau deseori înţepenite între buştenii ce se desprindeau cu uşurinţă... La 26 iunie 1786 (deci în primul an al domniei sale), Nicolae Mavrogheni dă ordin să se repare toate străzile bucureştene, în funcţie de materialul care fusese folosit iniţial – paie şi nuiele în mahala, podine de lemn pe arterele principale.

Tot el cere ca fiecare construcţie să se ridice legal, în acord cu arhitectura clădirilor din jur. Bucureştiul e „nostim“ în vremea lui Mavrogheni, petrecerile se ţin lanţ, comerţul înfloreşte (pînă şi cel cu... broaşte ţestoase), iar domnul are pasiuni dintre cele mai spectaculoase – se trezeşte uneori în miez de noapte şi alertează tulumbagiii de la foişor, strigînd în gura mare că a izbucnit incendiul... Textul despre Nicolae Mavrogheni şi lady Craven constituie încă o mostră a îmbinării de talent literar şi informaţie utilă, marcă a istoricului Ionnescu-Gion – atît de controversata sosire a englezoaicei la Bucureşti, pe cît de scurtă (24 de ore), pe atît de bulversantă, reprezintă o veritabilă scenă de epocă. Extravaganta englezoaică avea 35 de ani, divorţase de soţul care o neglija, lordul Craven, şi tocmai făcuse, la 1785, o călătorie prin Franţa, Germania, Italia şi Rusia. Frumoasă şi cultivată, lady Craven lasă în urma ei o carte de memorii, cu preţioase informaţii legate de curţile europene. Invitată la palat, englezoaica nu este cîtuşi de puţin impresionată de pompa fanariotă, ba chiar, la auzul geamparalelor organizate de Mavrogheni în cinstea ei, izbucneşte într-un rîs profund neprotocolar, dar rămîne totuşi impresionată de ritualul european al servirii mesei care, după cum se aştepta ea, ar fi putut fi înlocuit de cel turcesc. Un amănunt interesant este că, aflîndu-se pentru o vreme în intimitatea doamnei şi a însoţitoarelor sale, lady Craven se arată uimită de frumuseţea şi eleganţa portului unei tinere aparte, care se dovedeşte a fi una dintre fiicele boierului Dudescu. În vizită la bătrînul Dudescu acasă şi văzînd celebra grădină englezească a acestuia, lady Craven va afirma ulterior că nici grădina ultimului paroh din Anglia nu este atît de modestă precum a boierului român... Cu subtilitatea care îi defineşte scriitura, autorul insistă pe amănuntele de atmosferă, menite a contura situaţia hilară creată de întîlnirea celor doi, exponenţi a două lumi şi civilizaţii pe cît de îndepărtate, pe atît de greu de conciliat.


Deopotrivă un portret picant, dar totodată verosimil, al uneia dintre cele mai spectaculoase figuri istorice din Valahia, dar şi document de moravuri al unei epoci, cartea are meritul de a face cunoscute cititorilor texte mai greu accesibile ale istoricului Ionnescu-Gion.

______________

Vorbe, vorbe, vorbe...



Cel mai mult  ma enerveaza cum  acesti imbecili care la tv. ne prostesc fara rusine. Cuvinte mari ca, acum neantarziat trebuie sa facem ceva sa schimbam situatia din Romania, este de natura sa ne faca  sa ii uram, o  nemernicie ca asta nu se mai poate accepta.
Declaratiile ditirambice ale bostanului nostru umblator ne anunta vesel ca sunt bani pentru platirea  primei rate din datoriile de 20 miliarde euro, prima transa este de aproape 600 milioane euro, pentru anul acesta, facute de controcenist  pentru alegerea lui si a gogosicii lui ca europarlamentara.
Atunci de ce vrea sa impoziteze salariile bugetarilor, care au peste 1000 de euro pe luna? Economia  ar fi de 8 mil. lei noi adica, mai putin  de 2 mil.euro ? Nu ar fi bine sa  amanam pana la calendele grecesti plata datioriei  caci, nu s-au luat masuri asa cum s-a cerut pentru esalonarea acestor datorii? Cat s-ar  economisi pentru viata noastra amarata daca, s-ar plati numai 100 de mil. euro anul acesta. Sau este tot  din cauza coabitarii cu ... stiti dvs. cine?
Cum in  saracia asta asa de mare sa dam atatia bani, numai anul acesta drept multumire celui care ne-a vandut si care a facut jocurile murdare ale UE si SUA pentru a ne spolia si de bogatiile din pamant?
Cel care pentru a scapa  de pedeapsa suprema  fuge de raspundere, crezand ca se va fofila ca un hot marunt, prins la furat din  buzunare nu merita mila noastra.
Dar se poate fofila caci cu mana lui dreapta cu care se sterge la cur, adica bostanul umblator, isi pune in functiile cele mai importante mai ales in justitie, slugile lui pe care le-a pus sa ia decizii importante pentru distrugerea statului si ii sunt datoare si il  au in suflet. Asa ca s-ar putea sa ne faca pa si pusi, daca nu suntem vigilenti si sa-l  aruncam ca pe o masea stricata pe acest maimutoi care  a carmit-o ca la Ploiesti.
Manifestatiile oamenilor dati afara fara salarii de luni de zile,  nu impresioneaza pe bostanul nostru sec, cu toate ca se  fac sub geamurile guvernului. De ce nu li se da lor,  cele 3 salarii promise, pentru ca am inteles ca ar fi vorba numai de 7 mil.euro? De ce sa platim mereu distractiile,  functiile si preamaririle in dispretul  mai marilor de la UE care in gandul lor  il desconsidera, facute de Futanelo? Caci pentru cei care isi bat joc de propriul popor, chiar pentru a le face  dusmanilor pe plac,  nu produce nici lor decat decat greata.
Prietenul dusmanului tau este si dusmanul tau. Acesta este dovleac sec si umblator.
Situatia este ca, acest  adevarat tampit nu poate sa ramana asa 4 ani , mai ales spunandu-ne ca  betivul satului ramine  la volan numai un an, cand este vorba de un an si 7 luni? Mai ales ca in  aceste numai 3 luni a facut ce a vrut el si camarila lui. A dus Romania mai in jos decat a facut-o pana la alegeri. Acum arata ca are o marioneta  de paie  care face ce vrea el si conduce fara nici o motivare tara  sluga la darloaga. Trebuie sa faca ceva macar  Somnorici in  asa fel incat, sa  convinga si psd-istii ca acest personaj de-a dreptul idiot, este nociv pentru noi. Referitor la promisiunile din campania electorala, a spus ca sunt sloganuri de campanie. Sa nu-i strivesti tartacuta ca sa vezi daca este goala si nu are nici o samanta seaca ?Numai azi prin faptul ca a spus ca sunt bani de la rezerva statului, pentru a plati distractia chiorului cu camarila lui de banditi si gogosica lui semianalfabeta si numai pentru asta  trebuie aruncat din  sa.
Ma uit la faptul ca toti guvernantii alesi de noi, parca au damblagit si cu o uitatura de Balaceanca a la Mavrogheni, acum ne spun  ca  asa este bine, asa cum face cap sec, care danseaza dupa cum ii canta si ii bate din palme  Futanelo. Uite ca uitasem aceasta porecla  bine insptrata pe care i-o pusesem  la spiciul de la perdeluta.
Domnitorul fanariot pus de turci aici, Mavrogheni era sasiu si  boierii si boieroaicele de pe taramurile noastre se straduiau sa se uite si ei  crucis, pentru ai fi pe plac la balurile de la curtea din  Bucuresti. Se chinuiau pentru asta  uitandu-se tot timpul in varful nasului la un punct negru pictat, ca  sa apara apoi cat mai naturali.
Dar a facut ceva pentru  Tara Romaneasca si locuitorii ei, a luat o taxa mai mica, adica un impozit mai mic, pe langa alte dovezi de milosenie si pentru asta a fost  decapitat in Bucuresti de trimisul Inaltei Porti, adica pentru ca nu a luat impozitul in galbeni, pe care trebuia sa-i ia fara mila.
Vad ca istoricii il critica pe Mavrogheni fara mila, pun in continuare un astfel de articol. Mavrogheni pirat de Mediterana. :))) Stiti in Bucuresti Biserica Mavrogheni. IMAGINEA FANARIOTULUI MAVROGHENI MI-AM FACUT-O DIN ROMANELE ISTORICE DAR, VAD CA ESTE SOCOTIT NEBUN :)))
EU STIAM CA  A FACUT NEVESTEI LUI ROCHII MAI FRUMOASE CA ALE  FEMEILOR DIN  HAREMUL SULTANULUI SI DE ACEEA A FOST ALUNGAT IN TARA ROMANEASCA :)))
IN  ORICE CAZ ARE O VIATA CAT  PENTRU 10 ROMANE:)) ESTE SIMPATIA MEA NEZDRUNCINATA:)))
ACESTI BANDITI NU SE RIDICA LA VALOAREA SI MILOSTENIA LUI MAVRIOGHENI, PIRAT DE MEDITERANA.

Turneu de arte martiale


Turneu de arte martiale de sustinere a PRIZONIERILOR POLITICI nationalisti (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 10.04.2013
0Duminică a avut loc în St.Petersburg un turneu de arte marţiale organizat de mai multe grupări radicale precum Mişcarea Imperială Rusă, Fundaţia “Ajutorul Rusesc” sau Iniţiativa Naţională şi Socială. Conform spuselor organizatorilor, evenimentul a fost unul caritabil şi a fost dedicat prizonierilor politici naţionalişti.
“Scopul principal al acestui eveniment este acela de a ne solidariza cu camarazii noştri din temniţe, să facem donaţii pentru ei şi să contribuim la fondul de ajutorare dedicat lor. În al doilea rând este un prilej de a ne revedea, de a discuta şi de a ne consolida forţele”, a spus unul dintre organizatorii evenimentului la care au participat peste 80 de persoane. Sursa: FrontPress.ro
123456789101112131415

Elevii unguri


Elevii unguri sunt instruiti sa NU se indragosteasca de romani

autor: FrontPress 10.04.2013

BreakUp“Nu lăsaţi aproape de inima voastră limbă străină, cultură străină, prieten străin!”. E doar unul din îndemnurile şovine publicate pe şleau, chiar de Paştele catolic, în singurul ziar din Salonta.
Preluat în mare parte dintr-un manifest scris la Baia Mare, ai cărui autori sunt cercetaţi penal pentru instigare la ură interetnică, materialul le cere părinţilor şi tinerilor salontani să evite orice relaţie cu “străinii”, mai ales cu românii majoritari. Că numai aşa îşi vor păstra neamul…
Pro-izolare
“Nu există explicaţie acceptabilă pentru integrare!”, tună titlul articolului în limba maghiară publicat pe 29 martie de Jurnalul Salontan, care a stârnit revolta multor cititori. Amintind marşul organizat în acest oraş pe 15 martie, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, la care au participat sute de elevi, autorul anonim al articolului pofteşte maghiarimea din oraş să-şi înscrie copiii la Liceul Teoretic Arany Janos, “care le asigură locuri şi condiţii optime de învăţare, pentru a nu fi nevoiţi (!) să continue clasa a V-a sau a IX-a la secţia română”.
Ce urmează e şi mai grav. Publicaţia preia pasaje întregi dintr-un manifest revoltător, intitulat “Uj kialto szo” (“Noul glas strigător”), difuzat anul trecut într-un ziar din Baia Mare şi asumat de mai mulţi preoţi, oameni de cultură şi lideri politici care îi îndemnau la izolare pe etnicii maghiari. De altfel, din cauza mesajelor şovine, Parchetul Baia Mare a şi deschis în acest an împotriva respectivilor un dosar penal, pentru incitare la ură interetnică şi discriminare.
Fără “corcituri”
Asta n-a oprit redacţia salontană să-şi însuşească dogmele extremiste, care descriu drept o “boală” fapte precum “înmulţirea căsătoriilor mixte, respingerea învăţământului în limba maternă, emigrarea şi integrarea fără opunere în naţionalitatea majoritară”. Şcolile mixte, în care copiii ar învăţa printre români, sunt prezentate ca adevărate pericole, deoarece “şcoala în limbă străină înseamnă cerc de prieteni vorbitori de limbă străină, iar mai târziu, căsătorie mixtă”, grozăvii care i-ar transforma pe “vinovaţi” în adevăraţi “distrugători nemiloşi ai comunităţii maghiare”!
Poruncile izolaţioniste sunt adresate şi tinerilor. Împotriva tendinţelor de integrare şi toleranţă promovate în lumea civilizată, aceştia sunt opriţi să-şi caute alţi prieteni şi “perechi” decât maghiare. “Da, asta înseamnă oarecum izolare… Dar nu uitaţi: de sute de ani această izolare a conservat cele mai bune comunităţi ale Ardealului!”, afirmă autorii, concluzionând: “Scoateţi din voi tot ce este străin. Nu lăsaţi aproape de inima voastră limbă străină, cultură străină, prieten străin!”. Profesorii sunt instruiţi şi ei că au “misiunea” de a-i educa pe copii în acest spirit, fără compromisuri.
Cine vrea segregarea?
Apariţia unor mesaje de un şovinism atât de limpede în singura publicaţie din Salonta a stârnit locuitorilor români reacţii de consternare. “Convieţuim cu maghiarii şi nu avem probleme. Nu ştiu ce urmăreşte acest articol, dar e păcat. Şi eu am o familie mixtă şi nu e nimic rău în asta”, a comentat pentru BIHOREANUL un salontan.
Cum primarul Torok Laszlo e un susţinător pe cât de consecvent, pe tot atât de radical al segregării în şcoli, unii localnici bănuiesc că el a şi susţinut apariţia textului în ziarul la care, pe vremuri, a lucrat ca redactor. Edilul n-a putut fi contactat pentru explicaţii, iar Katona Edith Maria, unicul asociat al firmei Tensalpress Tour, care editează Jurnal Salontan, s-a eschivat, cerând să fie contactată “mai târziu”, după care n-a mai fost de găsit.
02-Patocs-JuliaRedactorul-şef Patocs Julia-Annamaria, care e şi consilier local UDMR (chestiune contestabilă prin prisma deontologiei profesionale) a declarat, în schimb, foarte dezinvoltă, că articolul nu i se pare jignitor. “Nu e împotriva nimănui, ci pentru maghiari”, a susţinut femeia, recunoscând că textul a fost publicat în perioada înscrierilor la şcoală pentru anul 2013-2014 tocmai ca să-i facă pe părinţi să-şi dea copiii la liceul maghiar.
Întrebată apoi despre îndemnurile totuşi jenante la evitarea căsătoriilor corcite şi interzicerea prieteniilor dintre tinerii români cu colegii lor români, “jurnalista” a dat-o, brusc, la întors, spunând că-şi retrage toate declaraţiile dacă nu poate vedea articolul BIHOREANULUI înainte de publicare. O fi obişnuită, poate, cu cenzura de la Jurnal Salontan, aşa cum o fi şi cu comenzile ideologice!
Török-LászlóÎi izolează din scutece
Bazându-se pe un studiu comandat chiar de el sociologului Adrian Hatos, conform căruia, chipurile, elevii maghiari s-ar fi simţit abuzaţi de colegii români, primarul Torok Laszlo a obţinut, începând din septembrie 2011, separarea pe criterii etnice a şcolilor din Salonta, prin înfiinţarea Liceului Teoretic Arany Janos, cu clasele I-XII şi predare exclusiv în limba maghiară.
Segregarea se pare că va fi extinsă şi la copiii de grădiniţă, edilul începând deja demersuri pentru a separa cele două unităţi de învăţământ preşcolar din oraş prin alipirea unuia la şcoala maghiară, urmând ca celălalt să funcţioneze pe lângă Colegiul Naţional cu predare în limba română. De Smaranda Chişbora - E-Bihoreanul