joi, 30 august 2012

Declaratie de presa


Declaratia de presa a partidului NEOLEGIONAR “TPT” cu privire la actiunea procuraturii de dizolvare a formatiunii

autor: FrontPress 30.08.2012
In cadrul Conferintei de presa desfasurata joi 30.08.2012 la sediul central al partidului “Totul pentru Tara”, conducerea acestui partid a facut cunoscut mass-mediei si societatii civile abuzul fara precedent in ultimii 22 de ani al Parchetului Bucuresti, prin care acesta a declansat procedura in vederea dizolvarii pe cale legala a TPT sub acuzatiile de fascism, xenofobie, rasism si continuitate cu Miscarea Legionara.
Presedintele Coriolan Baciu a prezentat actiunea procuraturii, aratand maniera abuziva si superficiala in care aceasta institutie a inteles sa abordeze existenta de 19 ani incoace a Partidului “Totul pentru Tara”, dar si adevarul istoric despre Miscarea Legionara in lumina documentelor si surselor istorice pe care libertatea ultimilor 22 de ani le pune la dispozitia oricarei persoane interesate si bine intentionate.
Presedintele executiv Florin Dobrescu a prezentat celor prezenti documente si dovezi istorice de necombatut, care spulbera acuzatiile de fascism si extremism aruncate inca de nestiutori sau rau-voitori asupra Miscarii Legionare.
A fost prezentata urmatoarea declaratie de presa adoptata de Conducerea Partidului “Totul pentru Tara”:
D E C L A R A Ț I E
Consiliul Politic al Partidului “Totul pentru Țară”, întrunit pentru a analiza și a lua o poziție publică față de măsura abuzivă a Ministerului Public, prin Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de a solicita Tribunalului București dizolvarea partidului și radierea sa din Registrul partidelor politice, pentru că activitatea acestuia ar fi ”ilicită și contrară ordinii publice”, face urmatoarea declarație:
1. Partidul “Totul pentru Țară” este un partid politic românesc, înființat legal în raport cu Legea Partidelor Politice și cu Constituția României, care respectă integral constituția și legile țării în toate manifestările sale, în programele politice, declarațiile publice, prezențele publice sau orice alte tipuri de manifestări.
2. Partidul “Totul pentru Țară” a fost înființat în anul 1993 de un grup de foști luptători în rezistența anticomunistă, luptători în munți, foști deținuti politici, foști veterani de război, care au considerat că spiritul Rezistenței Naționale Anticomuniste trebuie menținut și transmis peste ani într-un cadru legal democratic, în condițiile și cadrele unui stat de drept. Inițial partidul a funcționat sub denumirea de Partidul “Pentru Patrie”, în perioada 1993-2011, iar după Congresul partidului din 26 noiembrie 2011 partidul și-a reluat denumirea tradițională Partidul “Totul pentru Țară”.
3. Partidul se declară în descendența politică a Partidului “Totul pentru Țară”, care a funcționat ca partid politic într-un sistem democratic între anii 1934-1938, participînd la alegerile din anul 1937, unde a obținut un scor electoral semnificativ de 15,58% ceea ce ar fi permis o reprezentare parlamentară de 66 de deputați. Partidul “Totul pentru Țară” a fost dizolvat în februarie 1938, alături de toate celelalte partide, ca urmare a instaurării regimului de dictatură regală a Regelui Carol al II-lea, iar fruntașii săi au fost închiși în lagăre și închisori, mulți dintre ei, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu și ing. Gheorghe Clime, președintele partidului, fiind exterminați fără judecată.
4. Mișcarea Legionară reprezintă un fenomen spiritual, politic, social și istoric complex, care a marcat evoluția societății ultimilor 85 de ani în România. Fenomenul legionar a fost interpretat în moduri foarte diferite de către istorici, sociologi, teologi, filozofi, scriitori și alți oameni de cultură din țară și din străinătate. Acuzațiile repetate de fascism, xenofobie, antisemitism, rasism, caracter antidemocratic și antipluralist, aduse în special de propaganda regimurilor dictatoriale din perioada 1938-1989, dar perpetuate și în perioada postdecembristă, nu sunt susținute decât marginal cu atitudini politice reale. Pe de altă parte, lupta și jertfa a zeci de mii de legionari pe câmpurile de război, în lagărele de prizonieri, în rezistența anticomunistă din munți, în parașutările peste “cortina de fier” efectuate de către structurile NATO, pozițiile eroice și de înaltă credință creștină ale altor zeci de mii de legionari în închisorile comuniste, fac din partizanii acestui curent spiritual și politic cetățeni absolut exemplari, cărora națiunea română le datorează respect și onoare. Mișcarea Legionară nu a fost condamnată ca mișcare politică fascistă, sau ca mișcare politică responsabilă de crime de război de către Tribunalul de la Nurenberg, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
5. Numeroși oameni de cultură, care astăzi sunt considerați ca fiind printre cei mai reprezentativi creatori români ai secolului al XX-lea, cum ar fi Mircea Eliade (ales în 1937 ca deputat în Parlamentul României pe listele Partidului “Totul pentru Țară”), Constantin Noica, Emil Cioran, Nae Ionescu, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Haig Acterian, Traian Herseni, Traian Brăileanu, Petren Țuțea, și mulți alții au fost implicați în fenomenul legionar, fără ca vreunul dintre ei să poată fi acuzat cu temei că prin opera lor au promovat idei și acțiuni fasciste.
6. Partidul “Totul pentru Țară” a preluat în mod selectiv și critic elementele de doctrină din vasta literatură politică de proveniență legionară, asumând doar acele poziții politice pe care le consideră valabile astăzi, în contextul social și politic al unei țări democratice care se integrează în Uniunea Europeană și în Alianța NATO și care urmărește consolidarea statului de drept, atât la nivelul instituțiilor cât și al organizațiilor politice sau civice.
7. Partidul “Totul pentru Țară” respinge cu maximă hotărâre orice acuzație de fascism, rasism, antisemitism, xenofobie, și declară că nici una dintre pozițiile sale publice din cei peste 19 ani de când funcționează legal ca partid politic înregistrat în Registrul Partidelor Politice din România, exprimate prin comunicate de presă, declarații, programe politice sau electorale, manifeste, afișe, sau orice altă luare de poziție publică, nu a promovat sau incitat la ură de rasă sau ură interetnică și nu a avut caracter fascist, xenofob, rasist, antidemocratic sau antipluralist.
Această inițiativă a Ministerului Public este fără precedent în viața politică postdecembristă și nu a fost provocată în nici un fel de acțiunile și declarațiile publice sau de programele politice ale partidului, ci de prezumții și supoziții complet neverificate, respectiv de interpretări istorice subiective și neîntemeiate.
În consecință, mandatăm conducerea partidului, respectiv Președinte Grigore Coriolan Baciu și Președinte Executiv Florin Dobrescu, să apere în instanță Partidul “Totul pentru Țară” de toate acuzațiile aduse, prezentînd documentele și mărturiile necesare în acest sens.
București, 29.08.2012
Consiliul Politic al Partidului “Totul pentru Țară”

marți, 28 august 2012

Evreii germani condamna


Evreii germani condamna premierea unei filozoafe americane care cere boicotarea Israelului

autor: FrontPress 28.08.2012
Consiliul central al evreilor din Germania a protestat faţă de atribuirea unui premiu la Frankfurt filozoafei americane Judith Butler, din cauza apelului acesteia pentru boicotarea Israelului, relatează AFP.
Secretarul general al Consiliul central al evreilor, Stephan J. Kramer, a acuzat-o pe Butler, o profesoară de origine evreiască la Universitatea Berkeley din California, de ‘depravare morală’.
În vârstă de 56 de ani, Butler urmează să primească la 11 septembrie, în Biserica Sfântul Paul din Frankfurt, Premiul ‘Theodor Adorno’, ce poartă numele unui filozof şi sociolog german, însoţit de un cec în valoare de 50.000 de euro.
‘Să atribui unei persoane care detestă Israelul un premiu ce poartă numele unui filozof care, pentru că era pe jumătate evreu, a fost nevoit să părăsească Germania vânat de nazişti nu poate fi considerat o simplă greşeală’, a declarat Kramer la Berlin, citat de dpa, afirmaţii confirmate ulterior de Consiliul central.
Totodată, Kramer a criticat-o pe Judith Butler care a descris Hamas şi Hezbollah ca fiind mişcări sociale legitime. Afirmaţii despre care ea a spus că reprezintă o neînţelegere ‘îngrozitoare’. Butler a precizat ulterior că respinge orice formă de violenţă.
Judith Butler este cunoscut mai ales pentru lucrările sale de filozofie feministă şi de teorie literară. Ea se pronunţă în favoarea boicotării şi sancţionării Israelului pentru a protesta faţă de ocuparea teritoriilor palestiniene. Organizatorii Premiului Adorno, decernat din trei în trei ani, au descris-o pe Butler ca ‘unul dintre gânditorii cei mai importanţi timpurilor noastre’. De pe Agerpres
 

luni, 27 august 2012

UNIREA NATIONALISTILOR


Interviu Zorii Aurii: Sansa romanilor, unirea nationalistilor!

autor: FrontPress 28.08.2012
Partidul Zorii Aurii, formaţiunea naţionalistă care a zguduit în luna iunie sistemul politic din Grecia, s-a creat pe scheletul organizaţiei radicale cu acelaşi nume şi care a luat fiinţă încă din 1983. La ultimele alegeri parlamentare, partidul a obţinut 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în parlamentul de la Atena. Graikos Fotios este liderul organizaţiei de tineret a filialei din Salonic, al doilea oraş ca mărime din Grecia. 
FrontPress.ro: Victoria Zorilor Aurii la alegerile parlamentare a luat prin surprindere partidele de sistem din întreaga Europă. Cum explicaţi victoria electorală şi accederea pentru prima oară în parlamentul din Atena?
Graikos Fotios: Partidele de sistem din Europa au fost surprinse de victoria noastră şi acum se tem de toate organizaţiile naţionaliste din fiecare ţară în parte iar acest lucru ne bucură foarte mult. În ultimii 40 de ani în parlamentul grec au fost doar trădători, dar lumea îi vota pentru că aceştia ofereau o falsă prosperitate. Însă în ultimii 5 ani, sistemul politico-economic viciat s-a prăbuşit odată cu partidele. Astfel drumul către  inima poporului a fost deschis pentru o mişcare curată. Iar Zorii Aurii sunt un partid pur care luptă de ani de zile împotriva imigraţiei şi contra trădătorilor. Deasemenea am încercat să ajutăm pe fiecare grec care a apelat la noi, indiferent de problema ridicată. În aceeaşi măsură camarazii noştri sunt loiali unei idei. Toate aceste lucruri cumulate, suprapuse pe indignarea populară, ne-au adus victoria din alegeri.
FP: După rezultatul surprinzător de la aceste alegeri, partidul a fost ţinta unor atacuri permanente din partea presei. Au existat şi alte presiuni din partea autorităţilor sau acţiuni teroriste din partea extremiştilor de stânga?
GF: Zorii Aurii sunt ţinta presei încă de la înfiinţare. La fel mişcarea noastră a fost mereu şi ţinta unor atacuri teroriste stângiste din partea aşa-zişilor anarhişti, care nu sunt altceva decât nişte paraziţi. În toţi aceşti ani a trebuit să ne apărăm în stradă în faţa poliţiei şi a stângiştilor. La fel am luptat mereu şi în plan comunicaţional şi cu mass-media.
FP: Cum vedeţi rezolvarea crizei economice în care se află Grecia? Consideraţi oportună ruperea acordurilor internaţionale cu FMI şi renunţarea la Euro în favoarea revenirii la Drahmă?
GF: Primul lucru ce trebuie făcut, şi care este şi cel mai uşor, este să scăpăm de imigranţi, care sunt în număr de circa 4 milioane la o populaţie de doar 10 milioane de nativi. După ce vom scăpa de imigranţi abia atunci economia noastră va face şi primii paşi spre redresare. La fel noi credem că ţara noastră nu poate părăsi momentan Uniunea Europeană şi Zona Euro. Dar dacă vom ajunge să exploatăm eficient resursele naturale, precum aurul, petrolul sau gazul, vom putea reveni şi la Drahmă, singurul lucru care ne va asigura independenţa financiară.
FP: Care este poziţia Zorilor Aurii faţă de NATO şi UE?
GF: Noi credem că şi NATO şi UE sunt pionii sioniştilor pe care îi ajută în lupta pentru globalizare. NATO prin războaie şi UE prin politică.
FP: Aveţi legături strânse cu grecii din Cipru? Vedeţi în viitorul apropiat o reunificare a insulei şi retragerea trupelor turceşti staţionate în nord? 
GF: Da, bineînţeles. Avem legături cu grecii din Cipru şi avem şi mulţi camarazi ciprioţi. Partidul Frontul Naţional Popular din Cipru (ELAM) este o aripă a Zorilor Aurii. Din păcate însă nu văd o reunificare în viitorul apropiat din cauza unor posibile reacţii internaţionale. Dar noi nu uităm că Ciprul este pământ grecesc şi vom milita mereu pentru unificarea cu Grecia.
FP: Cu ce alte formaţiuni naţionaliste europene întreţineţi relaţii de colaborare?
GF: Avem relaţii bune cu Forza Nuova din Italia şi bineînţeles cu Noua Dreaptă.
FP: Vă mulţumim pentru interviu. În încheiere dacă aveţi de adresat un mesaj românilor… 

Fiecare dintre noi, o fiinta unica


ZECE particularitati care fac din fiecare dintre noi o fiinta UNICA

autor: FrontPress 27.08.2012
Oricât de mult ar semăna doi oameni între ei, există trăsături care fac ca fiecare persoană să fie unică în felul ei. Iată 10 aspecte elemente ce diferenţiază un individ uman de altul, astfel încât nu există doi oameni absolut identici. 
1. ADN-ul
Cu ADN-ul uman începe totul – de aici pornesc diferenţele. Practic, este imposibil ca două persoane să aibă ADN absolut identic.
E valabil chiar şi în cazul gemenilor identici: deşi sunt perfect identici, în ceea ce priveşte ADN-ul, în primele stadii de diviziune celulară ce urmează momentului concepţiei, ulterior cele două seturi de AN încep să se diferenţieze, pe măsură ce fiecare individ avansează în vârstă, iar acest proces, început în viaţa intrauterină, continuă şi după naştere. Copierea (replicarea) continuă a ADN-ului în cursul diviziunii celulare se poate face cu mici erori, ce duc la modificări de genul polimorfismului uninucleotidic (schimbări la nivelul unei singure “litere”‘ din codul genetic, adică al unei singure baze azotate din structura ADN) sau cu variaţii mai importante, în cursul cărora secvenţe întregi de ADN sunt dublate sau eliminate cu totul. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, aceste variaţii se acumulează, făcând ca ADN-ul fiecărui individ să fie, într-adevăr, unic.
2. Amprentele digitale
Deşi particularităţile amprentelor sunt determinate în principal de gene, totuşi cercetări mai recente arată că formarea lor e influenţată şi de factori externi, precum presiunea exercitată de pereţii uterului sau chiar mişcările lichidului amniotic. Aşa se face că, până şi la gemenii identici, amprentele, deşi foarte asemănătoare, pot fi totuşi deosebite între ele, dacă sunt analizate cu mijloace suficient de precise.
3. Mersul
Felul în care mergen se schimbă în cursul copilăriei, dar, în general, se stabilizează atunci când procesul de creştere s-a încheiat. Atunci, caracteristicile anatomice individuale dau fiecăruia dintre noi un mers specific, atât de specific încât încă din anii 1970 există studii care arată că putem recunoaşte după mers oamenii pe care-i cunoaştem, cu o precizie de 90%.
Computerele de azi fac acestă treabă încă şi mai bine, cu ajutorul unor sisteme de analiză a mişcării ce evaluază rapid o sumedenie de parametri ce caracterizează mersul unic al fiecărui individ.
Un alt mod de a studia şi folosi particularităţile mersului este acela de a analiza “călcătura” cu ajutorul unei suprafeţe cu senzori de presiune; un astfel de sistem, dezvoltat la Universitatea Shinshu din Japonia, ar putea fi utilizat pentru a identifica rapid pasagerii într-un aeroport, de pildă.
4. Urechile
Chiar la aceeeaşi persoană, există , în general, mici diferenţe într o ureche şi cealaltă. Cu atât mai evidente sunt deosebirile de la o persoană la alta, în ceea ce priveşte forma urechii. Un studiu recent a arătat că, atunci când e vorba despre identificarea unor persoane după fotografii, recunoaşterea după forma urechilor este la fel de precisă ca şi recunoaşterea feţelor.
5. Ochii
Irisul fiecărui ochi este unic, consideră specialiştii, iar această convingere stă la baza identificării peroanelor prin scanarea irisului, aşa cum se practică deja în unele ţări, printre care Canada, SUA şi Marea Britanie. Irisul are o structură complexă, cuprinzînd fibre musculare, ligamente, vase de sânge şi pigmenţi, iar dispunerea acestora creaază un model unic pentru fiecare dintre noi.
6. Vocea
Glasul omenesc este rezultatul combinării mai multor elemente: zgomotul făcut de aerul ce trece prin laringe, modul în care fluxul de aer se deplasează prin nas şi gură şi felul în care este modulat, pentru a forma cuvinte, prin acţiunea buzelor, a obrajilor, a limbii şi a cerului gurii. Cum e foarte puţin probabil ca două persoane să aibă aceste segmente anatomice identice, vocile sunt şi ele individualizate.
E drept, vocea poate fi modificată voluntar, iar mulţi oameni chiar reuşesc să-şi prefacă vocea şi să imite vocile altora în chip convingător. Totuşi, sistemele computerizate de analiză a vocii reuşesc să distingă particularităţile care deosebesc o voce de alta aparent identică.
7. Mirosul
Este, de asemenea, o caracteristică unică, rezultată din combinaţiile complexe la care participă atât molecule odorante din secreţiile pielii (secreţii a căror compoziţie este influenţată în mare măsură de gene), cât şi substanţe odorante produse de bacteriile ce descompun unele dintre secreţiile inodore ale corpului. Diferitele regiuni ale corpului au diferite mirosuri, adăpostesc populaţii diferite de bacterii, toate aceste însuşiri fiind controlate de gene.
Un studiu publicat în Journal of the Royal Society Interface arată că mirosul corpului este dat de un amestec extrem de complex de molecule – aproximativ 5000 de acizi, cetone, aldehide şi alcooli, printre care cercetătorii au identificat 44 care variază îndeajuns de mult pentru a putea alcătui un profil odorant distinct, ce poate fi la fel de individual şi caracteristic ca şi amprentele digitale.
8. Bătăile inimii
Surprinzător, acestea sunt suficient de diferite de la o persoană la alta pentru a putea fi deosebite cu ajutorul unor aparate specializate, ce analizează impulsurile electrice ale inimii. Pe o electrocardiogramă se înregistrează trei aspecte ale bătăilor inimii: unda P (impulsul care contractă atriile), complexul QRS (care arată contracţia ventriculelor) şi unda T, ce corespunde relaxării muşchiului inimii, între două bătăi.
Deoarece există variaţii în forma şi mărimea inimii, de la o persoană la alta, modelul bătăilor înregistrat pe electrocardiogramă este specific, cu atât mai mult cu cât bătăile inimii sunt reglate prin mecanisme ce nu ţin de controlul conştient şi, deci, electrocardiograma e aproape imposibil de falsificat.
9. Undele cerebrale
Şi în cazul acestora există diferenţe măsurabile, deoarece creierul fiecărei persoane este diferit. Conexiunile nervoase se structurează diferit de la un om la altul, în funcţie de înzestrarea ereditară şi de factori externi, ce ţin de specificul existenţei fiecăruia. Înregistrând activitatea electrică a creierului cu ajutorul electroencefalografului, pot fi decelate deosebirile subtile ce disting o persoană de alta. Într-un studiu realizat în 2001 la Universitatea din Saskatchewan, Canada, una dintre componentele activităţii electrice – undele alfa – a permis cercetătorilor să deosebească între ele 40 de persoane, iar o altă componentă – oscilaţiile gamma – s-a dovedit suficient de specifică pentru a distinge unul de altul 100 de participanţi la studiu.
Totuşi, deoarece activitatea cerebrală variază în funcţie de starea subiectului şi, probabil, se şi schimbă cu vârsta, identificarea precisă a unei persoane pe baza electroencefalogramei este încă în stadiul de proiect.
10. Microbiomul
Trilioanele de bacterii care “locuiesc ” pe pielea şi în corpul unui om participă la crearea caracterului unic al acestuia.
Numărul speciilor de bacterii care trăiesc pe şi în corpul uman, la nivel global, este de cca. 1000, dar fiecare om este “însoţit” de numai aproximativ 150 de specii, majoritatea trăind în intestin. Şi fiecare fiinţă umană are “sortimentul” ei de bacterii, care produc şi o combinaţie unică şi specifică de metaboliţi (substanţe rezultate din metabolism) ce influenţează anumite caracteristici ale individului “purtător”, de pildă nivelul de colesterol.
Bacteriile de pe piele, de asemenea, sunt combinate într-un amestec specific fiecărei persoane, iar cu aparatură specializată, în viitor ar putea fi posibilă identificarea cuiva pe baza combinaţiei sale unice de microorganisme cutanate. De pe Descopera
 

sâmbătă, 25 august 2012

Zidul Berlinului



Zidul Berlinului, un abuz acceptat tacit de Occident

autor: FrontPress 25.08.2012
Zidul Berlinului a fost un simbol concret al totalitarismului, al nerespectării drepturilor omului în Europa Estică în timpul Războiului Rece. În această calitate, Zidul a fost condamnat de toți liderii lumii occidentale în cei 28 de ani de existență, însă problema Zidului e mai complicată decât pare la prima vedere. Istoricul Frederich Taylor se întreabă dacă acest Zid nu a fost cumva mai folositor democrațiilor occidentale decât sugera retorica lor.
Istoria Zidului e un episod aparte în marea istorie a Războiului Rece. Apărut peste noapte în vara lui 1961, Zidul Berlinului e doar un element într-o amplă criză internațională care a amenințat atunci pacea mondială, riscând izbucnirea unui conflict sovieto-american. Taylor se întreabă însă dacă, dincolo de discursurile occidentale despre „ultima atrocitate comisă de comuniști”, construirea Zidului nu a fost într-un fel folositoare taberei democratice.
Până în 1961, Berlinul a rămas sub ocupație comună și se bucura de un statut aparte, precum și de posibilitatea liberei circulații între zonele de ocupație. Astfel, el a devenit singura portiță prin care est-germanii puteau pleca spre Occidentul prosper în căutarea unei vieți mai bune. Numărul germanilor care au părăsit RDG prin Berlinul de Vest între 1945 și 1961 trece pragul de 2,5 milioane; astfel, în acea perioadă, populația Germaniei de Est a scăzut cu circa 15%. Țara își pierdea la o rată îngrijorătoare cetățenii educați și instruiți, riscând astfel să ajungă aproape de colapsul economic. În vara lui 1961, numărul foarte mare de persoane care au părăsit țara prin Berlinul de Vest i-a alarmat pe comuniști într-atât încât au decis că e timpul pentru măsuri stricte.
13 august 1961 – „Duminica sârmei ghimpate”
Ziua de 13 august, în care berlinezii s-au trezit că soldații din RDG au început să construiască un zid între cele două zone ale orașului, a devenit cunoscută drept „Stacheldrahtsonntag”, sau „duminica sârmei ghimpate”. Gardul de sârmă ghimpată avea să se transforme în curând într-un impresionant zid de ciment care tăia Berlinul în două.
Construirea Zidului a fost percepută ca o grea lovitură de către majoritatea germanilor. Nu era vorba doar de un act brutal și absurd, ci și dovada – dacă mai era nevoie de așa ceva – că reunificarea la care mulți încă sperau nu era decât o iluzie.
Însă în ciuda declarațiilor ostentative din acea perioadă, construirea Zidului, deși a stat la baza unei temporare dispute Est-Vest, nu a fost văzută, din perspectivă globală, ca o adevărată catastrofă. Nicio țară nu era dispusă să meargă la război pentru a preveni divizarea Germaniei. Puterile occidentale și-au făcut cunoscută opoziția față de gestul autorităților est-germane, dar în spatele ușilor atitudinile lor au fost altele. Vestul a promovat oficial ideea reunificării Germaniei, însă în realitate – după cum a demonstrat-o foarte clar criza din august 1961 – a acceptat divizarea țării și nu era interesat de a porni un conflict pentru a soluționa problema.
La sfârșitul lunii iulie, în 1961, Kennedy, recent ajuns la Casa Albă, ordonase întârirea forțelor militare din Germania de Vest pentru a putea răspunde, dacă era cazul, unor acțiuni sovietice în Berlinul de Vest. Însă după construirea Zidului, reacția sa nu a fost la fel de puternică. Era clar că americanii nu aveau să acționeze decât dacă sovieticii sau est-germanii încercau să blocheze sau să invadeze Berlinul de Vest; abia atunci s-ar fi putut pune problema unui conflict militar. Cât despre englezi și francezi, reacțiile lor au întârziat să apară. Spre exemplu, la momentul respectiv, de Gaulle se afla la casa lui de vacanță de la Colombey-les-Deux-Églises. Informat de ceea ce se întâmpla la Berlin, de Gaulle nu a considerat chestiunea într-atât de imporantă încât să se întoarcă imediat la Paris.
Englezii și francezii erau la momentul respectiv preocupați de alte probleme, iar Berlinul nu era o prioritate. Problemele economice ale Marii Britanii duseseră în ultima vreme la reducerea forțelor armate, iar Ministrul Apărării Harold Watkinson nu avea de gând să suplimenteze numărul militarilor din Germania de Vest. În plus, guvernul britanic era preocupat de problemele din Orientul Mijlociu, unde Irakul încerca să-și extindă controlul asupra Kuweitului, stat petrolier foarte bogat aflat sub protecție britanică. Astfel, în mare parte din cauza problemelor financiare, Berlinul nu se afla pe lista de priorități ale englezilor. Se adaugă la acestea disensiunile recente dintre guvernul german și cel englez, acesta din urmă fiind nemulțumit de contribuțiile minore ale germanilor la sistemul defensiv al Germaniei de Vest.
Cât despre Franța, ea era prinsă într-un război sângeros în Algeria. La doar câteva săptămâni după construirea Zidului, Pierre Messmer, ministrul apărării, îl informa pe omologul său britanic că francezii nu erau pregătiți „să moară pentru Berlin”.
Elitele franceze și britanice nu erau atât de deranjate de divizarea Berlinului, însă – după cum declara de Gaulle – era important ca liderii occidentali să nu se pronunțe clar asupra acestei chestiuni pentru a nu strivi speranțele germanilor.
Singurul moment în care americanii păreau că sunt gata să acționeze a venit două luni mai târziu, în octombrie. Este vorba de faimosul episod al confruntării de la punctul de trecere Charlie, când tancurile sovietice și americane au stat față în față. Însă soldații americani nu erau acolo pentru a face ceva în privința zidului, ci pentru a asigura trecerea nestingherită a diplomaților americani între cele două zone ale orașului.
De atunci, Zidul nu a fost niciodată cu adevărat contestat de Occident. Declarațiile lui Kennedy – discursul Ich bin ein Berliner – și ale lui Reagan – „Mr. Gorbachev, tear down this wall!” – nu au fost decât atât, niște declarații. Însă Statele Unite ale Americii nu au luat niciodată măsuri practice pentru a soluționa problema divizării abuzive a Berlinului. Și când zidul a căzut, în cele din urmă, în toamna anului 1989, acest fapt nu s-a datorat unei inițiative întârziate a Occidentului, ci problemelor interne ale blocului comunist în general, și ale regimului comunist din Germania, în special.
Căderea Zidului a scos la iveală adevăratele sentimente ale aliaților occidentali cu privire la situația Germaniei. Americanii au decis că sunt de acord cu reunificarea Germaniei, dar englezii și francezii, păstrând în memoria colectivă amintirea violentă a Germaniei Mari, au adoptat poziția contrară. În memoriile ei, Margaret Thatcher scrie despre o întâlnire cu Mitterand în care ea a scos din geantă o hartă cu evoluția teritorială a Germaniei în trecut, hartă care nu putea decât să trezească neliniști cu privire la viitorul unei noi Germanii reunificate.
Pentru a nu ajunge la o nouă alianță franco-britanică împotriva unei Germanii posibil agresoare, idee care nu-i displăcea premierului britanic, Mitterand a ales o soluție mai subtilă: să creeze o legătură puternică între Franța și Germania, astfel încât un stat german reunificat să nu poată reprezenta o amenințare. Parte din prețul plătit de cancelarul german Helmut Kohl pentru obținerea sprijinului lui Mitterand pentru reunificarea Germaniei a fost sprijinul guvernului federal pentru introducerea unei monezi europene unice și o mai strânsă integrare în interiorul Comunității Europene.
Astfel, în cele din urmă, căderea Zidului nu a dus doar sfârșitul Războiului Rece, ci integrarea Germaniei unite în Europa, soluția „problemei germane” care bântuise continentul de mai bine de un secol și aproape că-l distrusese. De Andreea Lupşor – Historia
«   

miercuri, 15 august 2012

Bancuri ....



Romania este o tara deosebit de fertila: semeni functionari si cresc impozite...

Sfantul Petru se duce la Dumnezeu si se vaita ca sunt prea multi romani care vor creier...ca nu mai are in depozitul cerului asa ceva...
atunci D-zeu ii raspunde:
- Nu-i nimic da-le diplome de la Spiru Haret !!

Politicienii sunt ca pampersii:trebuie schimbati cat mai des din aceleasi motive...

-Care este deosebirea dintre Dumnezeu si Traian Basescu?
-Dumnezeu nu se crede Traian Basescu.

Basescu la psihiatru:
-Nu stiu ce se-ntampla ca in ultimul timp sunt tot mai atacat de opozitie si de moguli, au inceput sa ma paraseasca pana si sustinatorii fideli si scad vertiginos in sondaje.
Mi se reproseaza ca prea ma bag in toate, ca sunt autoritar si chiar ca ma dau drept Dumnezeu...
Psihiatrul:
-S-o luam incet si metodic. Spuneti-mi amanuntit si in ordine cronologica tot ce-ati facut.
Basescu:
-Pai,la inceput am creat Cerul si Pamantul...

ND spaima politistilor


Organizatia Noua Dreapta baga spaima in politisti

autor: FrontPress 15.08.2012
Episodul 1: Ma aflu in comuna Reci din judetul Covasna. La 2 km de centrul comunei se afla un complex hotelier unde urmeaza sa ma cazez. Acolo trebuie sa se desfasoare tabara de vara a organizatiei Noua Dreapta. Ajung la locul de destinatie. La intrare vad doi politisti care se faceau ca patruleaza. La un moment dat, ambii vorbesc la telefon. Unul dintre camarazii cu care eram face o gluma si spune ca doar asa pot comunica intre ei politistii care ne vegheaza.
Episodul 2: Rugaciunea dinaintea mesei de pranz. In dreapta mea sunt ferestrele incintei unde mancam. Fara sa vreau imi indrept privirea spre geam. Un politist ce pare a fi de la ordine publica si unul in civil, filmeaza si fotografiaza toate autoturismele din incinta taberei. Terminam rugaciunea. La un moment dat un camarad da alarma. “Camarazi, suntem spionati!” Toate privirile se indreapta spre ferestre. Rumoare in sala de mese.
Episodul 3: Duminica, ultima zi de tabara. Doua loganuri ale politiei ne pazesc ca pe sfintele moaste. Ploua marunt, iar politaii stau la cutie. Ne indreptam spre manastirea din comuna Valea Mare. Coloana de masini a plecat, politaii nu.
Episodul 4: Dupa ce m-am rugat la manastire, am trecut prin dreptul complexului turistic unde pana mai acum cateva ore am fost cazat. Cele doua loganuri ale politiei erau tot acolo. Ba mai mult, pe o culme, printre mesteceni zaresc si un logan albastru, al jandarmeriei. Avea portierele deschise, semn ca jandarmii isi faceau nevoile prin padure.
Episodul 5: Ies din comuna Reci. La intersectia cu drumul european mai vad un logan al politiei. Ii salut camaradereste, din viteza masinii cu degetul mijlociu drept intins.
Concluzia: In perioada 10-12 august 2012, in judetul Covasna, comuna Reci, 4 echipaje ale MAI s-au asigurat ca militantii Noii Drepte nu se vor abate de la programul taberei. Pe tot parcursul acesteea am fost fotografiati si filmati din toate unghiurile, mai ceva decat vedetele de la hollywood.
Si tot in aceeasi perioada, la un judet distanta, in Harghita, comuna Joseni, satul Borzont separatistii maghiari veniti din Ungaria se antrenau cu kalashnikovul. Din sursele mele, niciun politist nu a fost prezent la Borzont. Cica asa au primit ordin de la superiori.
Intrebare: Daca in aceasta tabara de vara membrii organizatiei Noua Dreapta se antrenau cu pusti si pistoale-mitraliera, ce s-ar fi intamplat? De Mihai Tuburlui

luni, 13 august 2012

Sinan Pasa la Calugareni


13 august 1595, ziua cand Sinan Pasa si-a stricat dantura la Calugareni

autor: FrontPress 13.08.2012
La 13 august, se implinesc 417 ani din ziua cand s-a declansat faimoasa lupta de la Calugareni, unde Mihai Viteazul a reusit sa infrunte cu 16.000 de oameni o oaste de 30.000 turci. Nu este o aniversare “rotunda”, dar poate trebuie amintita, macar pentru faptul ca acest cuvant magic, “Calugareni”, este un punct de referinta in istoria noastra.
De unde s-a aprins scanteia razboiului ne sugereaza istoricul Xenopol, din care citam: “Caderea tarilor romane sub turci ajunsese atat de jos, incat nu se putea cobori mai tare”.
Istorie si legenda
Fireste, istoria isi are limbajul ei, dar limbajul ar fi fost trist, daca nu era impodobit si cu legenda. Dupa legenda, Mihai Voda si-a adus aminte brusc de inaintasul sau Vlad care, cand venisera turcii sa-si ia birul, i-a macelarit pe toti, in teapa.
Mihai nu mai folosea tepe, dar tot a macelarit o delegatie de 2.000 turci, care venise sa-si ia tributul, in numele padisahului. Asemenea mesaj diplomatic nu putea fi trecut cu vederea la Stambul, de catre cei care trasformasera, dintr-un condei, chiar si Budapesta in pasalac.
Mihai stia ce-l asteapta si s-a pregatit de lupta, dupa ce si-a trimis sotia, copilul si ceva odoare in Ardeal, ca prevedere. Aplica o strategie folosita si de unii inaintasi: isi va infrunta vrajmasul, il va face sa sufere, dar cand va simti ca nu mai rezista puhoiului inamic, se va retrage parjolind totul in urma, va aduna la randul sau ajutoare si abia atunci se va bucura de victoria finala.
Nu gresea, chiar asa a facut. Bun tactician, domnitorul a pornit cu doua avantaje din start: a intarziat cat a putut trecerea Dunarii de catre turci si a ales el locul unde se va da batalia: pe Neajlov, la Calugareni, pe un loc cu relief favorabil.
Aici, au pierit sapte mii de otomani, Sinan Pasa a pierdut numeroase steaguri, inclusiv unul verde al profetului si chiar ienicerii au ramas cu gura cascata, cand l-au vazut pe pasa cum cade de pe cal cu fata in grohotis si isi rupe ultimii doi dinti, cati ii mai ramasesera.
Greu de spus cat este adevar si cata legenda in povestea asta, dar nu exista istorie fara legenda, si nici invers. As zice chiar ca, daca n-ar exista legenda, istoria ar fi fost groaznic de monotona, dar daca n-ar exista istoria aproape sigur ar fi inventat-o legenda.
Retragere conform planului
Oricum, nu statea toata puterea turcilor in dintii lui Sinan Pasa, care incepea, de altfel, sa primeasca intariri. Pentru domnitor, momentul era tocmai bun sa se declare victorios si sa se retraga.
Aici incepe controversa, intrucat unii considera ca o retragere echivaleaza cu o infrangere. Poate asa a gandit si Balcescu in “Romanii subt Mihai-Voievod Viteazul”, cand vorbeste despre Calugareni, ca despre niste “Termopile ale romanilor”.
Totusi, la Termopile, spartanii infranti au fost pusi pe fuga. La Calugareni, Mihai n-a fost infrant. S-a retras ordonat, dupa ce i-a produs pierderi adversarului, respectandu-si astfel propriul plan, a carui dovada o avem in faptul ca isi trimisese dinainte sotia, copilul si odoarele in Transilvania.
Lupta finala si fatala
De acolo, din Ardeal, urma sa reporneasca iuresul inceput la Calugareni, cand principele Transilvaniei Sigismund Bathory, aliatul lui Mihai, a sarit in ajutorul lui cu secui, germani si altii, la care s-au adaugat moldoveni si ce mai ramasese din oastea lui Mihai.
In septemebrie si octombrie, s-au dat trei batalii succesive: la Targoviste, Bucuresti si Giurgiu.
Cea din urma a fost un dezastru pentru turci, unul cu atat mai mare, cu cat turcii vroiau sa pastreze cetatea cu orice pret, spre a avea un cap de pod in stanga Dunarii. Ostile lor erau insa prea obosite, generalii prea debusolati, iar demoralizarea atat de mare, incat cei ce scapasera de sabie mureau inecati in fluviu.
Dupa marea victorie de la Mohach, turcii se obisnuisera sa castige toate bataliile si se se intoarca acasa cu prada. Abia la Giurgiu au inteles ca exista si batalii unde pierzi.
Facand o metafora, unii istorici spun ca stralucita victorie de la Calugareni nu poate fi pusa nici o clipa la indoiala, dar ea s-a incheiat la Giurgiu. De Victor Pitigoi – Ziare.com
Citeste si:

luni, 6 august 2012

De azi dam banii inapoi


Prima zi de plata: de azi dam banii inapoi la FMI

autor: FrontPress 06.08.2012
Astăzi, România plăteşte 655 de milioane de euro, începând să returneze cele 13,4 miliarde de euro acordate de FMI în urmă cu trei ani. Rambursările vor dura până în 2015.
A venit şi ziua de 6 august 2012, prevăzută ca termen pentru rambursarea primei rate din împrumutul acordat în 2009 de către Fondul Monetar Internaţional (FMI). Astăzi trebuie să plătim echivalentul a 546 de milioane DST (drepturi speciale de tragere, „moneda” în care se calculează finanţarea), adică 655 de milioane de euro. Exprimată în moneda naţională, această rată este de 3,1 miliarde de lei, la cursul de azi – 1 DST = 5,7155 lei.
În noiembrie şi în decembrie vom mai avea de plătit astfel de rate (plus dobânzi), banii pe care îi vom returna în 2012 totalizând 1,9 miliarde de euro (1,63 miliarde DST). La anul vom avea un vârf de rambursare, urmând să plătim 5,1 miliarde de euro (4,3 miliarde DST), iar în 2014 vom mai da încă 4,7 miliarde de euro (3,9 miliarde DST), după care, în 2015, ne vom încheia socotelile cu FMI, rambursând restul de 1,4 miliarde de euro. În total, până în 2015, România va plăti 13,4 miliarde de euro către FMI.
De unde va scoate Guvernul atâţia bani?
Din totalul de 13,4 miliarde de euro, Banca Naţională va plăti cel mai mult (9,8 miliarde de euro), având la dispoziţie o resursă mai mult decât suficientă: rezerva valutară, unde se găsesc peste 32 de miliarde de euro. Partea cea mai mică, dar şi mai greu de acoperit, respectiv 3,6 miliarde de euro, îi va reveni însă Guvernului. De ce e mai greu de acoperit? Pentru că, spre exemplu, în 2010, pe când banii FMI erau prezenţi în România, Guvernul a fost nevoit să taie din salariile bugetarilor şi să mărească TVA ca să evite derapajul financiar sau intrarea în incapacitate de plată – ce va face în perioada următoare, când va trebui să mai şi ramburseze banii către FMI?
Întrebaţi de „Adevărul”, analiştii economici arată că, în cazul în care Guvernul nu va avea la dispoziţie bani pentru a-şi plăti partea către FMI, ar putea fi nevoit să mărească în continuare taxele ori să aplice noi reduceri de cheltuieli, inclusiv cu salariile. Sau să se împrumute din bănci pentru a trece, punctual, fiecare „hop” în parte, dar acel împrumut ar însemna o nouă rostogolire a datoriilor care, până la urmă, tot pe spezele populaţiei vor fi rambursate. O altă sursă de bani ar putea proveni din deprecierea leului sau chiar din revenirea pe creştere a inflaţiei.
Nivelul de trai va scădea inevitabil
„Guvernul are, într-adevăr, o parte mică de rambursat, astfel că am putea spera să îngheţe, nu să scadă salariile şi pensiile. Dar cu veniturile îngeţate şi cu o rată a inflaţiei, să zicem, de 5% pe an, oamenii vor avea de înfruntat o scădere cu 40% a puterii de cumpărare. Este vorba de efectul numit «proratio temporis», care se va evidenţia în aceşti patru-cinci ani de rambursare”, a explicat, pentru „Adevărul”, analistul economic Ilie Şerbănescu.
El a mai arătat că economia nu mai poate creşte, pentru că PIB-ul e influenţat în proporţie de 65% de consum, iar consumul se va plafona, pe fondul crizei de bani. „Oricât de mult ar creşte celelalte componente, agricultura, industria, exporturile – care împreună înseamnă doar 35% din PIB, acestea nu vor putea trage în sus restul de 65%. Iar când economia nu mai creşte sau are doar avansuri timide, nivelul de trai scade inevitabil”, a conchis analistul.
Urmează şi celelalte împrumuturi
Aşadar, în acest an, Guvernul şi Banca Naţională încep să plătească primele rate din banii de la Fondul Monetar Internaţional. Din 2015, vom începe să rambursăm şi sumele primite de la Comisia Europeană, iar în 2022 urmează să achităm şi creditul de la Banca Mondială. Concret, România a primit de la FMI aproximativ 12 miliarde de euro.
Acordul era semnat pentru 13 miliarde de euro, dar Bucureştiul a decis să nu mai tragă şi ultima tranşă, în valoare de un miliard de euro, aşa că datoria noastră este, către FMI (cu tot cu dobânzi şi comisioane) de 13,38 miliarde de euro. În cadrul acordului încheiat în 2009, Comisia Europeană ne-a acordat cinci miliarde de euro, bani care au fost utilizaţi în totalitate pentru acoperirea deficitului bugetar, iar prin credite ale Băncii Mondiale, am atras 600 de milioane de euro.
Atenţie, însă, că aceste sume se calculează, de fapt, în DST, o „monedă” care s-a apreciat puternic în ultimii ani.
13,4 miliarde de euro este suma totală pe care trebuie să o rambursăm la FMI până în 2015. De Dan Străuţ – Adevarul

duminică, 5 august 2012

Ne face tigani....


Mass-media din Romania ne face tigani!

autor: FrontPress 05.08.2012
Ne vedem obligați să atragem atenția asupra unui fenomen subtil din mass-media românească, mai exact a confuziei intenționate pe care jurnaliștii din România o crează între români și țigani. Dacă presa din Italia sau din Franța ne bagă în aceiași oală cu țiganii, media românească ar trebui să prezinte realitatea, însă observăm că tocmai la noi în țară, ziarele și televiziunile contribuie la identificarea românilor cu țiganii.
Aflăm dintr-un articoldin ziarul România Liberă că cinci tineri (numiți în articol români) au furat cabluri de cupru de la un metrou din Franța. Astfel de furturi sunt specifice țiganilor, iar până acum toate furturile de acest fel din Franța au fost făcute de țigani. Chiar dacă acești țigani sunt cetățeni români, felul în care au fost ei numiți în articol: români, ne duce cu gândul la etnia română.
Observăm cum mass-media din România nu doar că folosește termenul corect politic de ”rrom”, cuvânt ce crează confuzie între români și țigani în ochii străinilor, dar de multe ori ignoră cu totul etnia infractorilor. Aceștia nu sunt numiți nici măcar cetățeni români, ci doar români, termen ce duce cu gândul în primul rând la o etnie, la un popor, nu la o cetățenie de care pot beneficia și țiganii.
Așadar considerăm că această atitudine a presei românești nu face decât să contribuie la confundarea noastră cu țiganii. Articolul de mai sus este doar un exemplu, însă întâlnim mii de asemenea articole în ziare. La televizor lucrurile sunt și mai penibile, infractorii ”români” care sunt filmați nu arată deloc a români, ci putem vedea clar că sunt țigani.
Suntem de părere că pentru reflectarea adevărului și a realității, jurnaliștii ar trebui să menționeze clar etnia infractorilor, dacă sunt români doar atunci să-i numească așa, dar dacă sunt țigani (cum întâlnim în cele mai multe cazuri) să se menționeze acest lucru. De pe Schimbarea

sâmbătă, 4 august 2012

Sistemul


Cand te pui cu sistemul…

autor: FrontPress 04.08.2012
Cu siguranta ati auzit de masacrul din Colorado. James Holmes a impuscat atunci o gramada de oameni nevinovati intr-un cinematograf, in timpul filmului „Batman”. Profilul tragatorului: un tanar inteligent, dar retras. Povestea clasica a tragatorului solitar, bolnav psihic, care datorita faptului ca are acces la arme de foc, comite un masacru.
Obiectivul de imagine este dublu in aceasta situatie. Pe de o parte este sustinut lobby-ul guvernamental de interzicere a detinerii armelor. Logic, o populatie dezarmata reprezinta o populatie docila. Odata ce oamenii au ramas fara arme, guvernul poate face, in principiu, ceea ce doreste.
Cred ca noi cunoastem acest aspect foarte bine…
Vreau sa subliniez insa partea a doua a obiectivului de imagine. Putina lume stie ca tatal lui James Holmes, Robert Holmes, este angajat al autoritatii de reglementare bancara din Statele Unite. El trebuie (trebuia) sa depuna marturie in fata unei comisii a Congresului American referitor la scandalul Libor. Libor este indicele de dobanda practicat pe piata londoneza de bancile de prim rang. Acesta este echivalentul britanic al Robor-ului romanesc.
Daca acest indice este manipulat, prin declararea unor informatii false, are loc o frauda. In cazul de fata, una de miliarde.
Ofiteri din SUA, Canada, Europa si Asia conlucreaza, pentru elucidarea acestui scandal, din care s-a descoperit la acest moment numai varful.
Pana acum, banca Barclays a fost amendata cu 460 de milioane USD, altele urmand sa fie auditate in mod similar. Iata cum se creioneaza imaginea unui furt de miliarde, a unei inselaciuni de nivel mondial, din care unii s-au imbogatit. Intrebarea cheie este: cine?
Mergand pe firul evenimenntelor il gasim pe Robert Holmes, tatal, un matematician de varf, un expert, chemat sa depuna marturie in fata Congresului.
Brusc fiul sau, care pana la acel moment nu a avut iesiri violente, se decide sa impuste cateva zeci de persoane, crezand ca este „Joker”. In timpul audierilor este absent, confuz, nu prea intelege ce se intampla. Prezinta toate semnele unei persoane drogate.
Problema: James Holmes nu se droga. Pe langa asta, cum se poate ca un student la neurologie sa fie atat de confuz, iar starea sa sa treaca neobservata de catre profesorii sai?
Ipoteza, ce se creioneaza tot mai clar se refera la discreditarea tatalui sau. Impiedicarea sau ducerea in derizoriu a marturiei depuse in fata Congresului. Probabil ca omul de stiinta, matematicianul si expertul in piete interbancare stia ceva. Ceva ce deranja persoane, care au castigat sute de milioane de pe urma inselacinilor LIBOR, persoane din cadrul “sistemului”.
Si iata cum un inadaptat social, un baiat timid, devine un asasin. Iata cum zeci de vieti sunt distruse, pentru a acoperi un jaf. Iata ce se intampla atunci cand te pui cu sistemul.
Si iata ce fel de stire NU ajunge in mass media din Romania! De Remus Radoi
 

vineri, 3 august 2012

Politia Militara din Sao Paulo


  Compromisso com o Cidadão

Minha foto
A Polícia Militar do Estado de São Paulo - PMESP -, tem por função primordial o policiamento ostensivo e a preservação da ordem pública paulista. Para fins de organização é uma força auxiliar e reserva do Exército Brasileiro e integra o Sistema de Segurança Pública e Defesa Social brasileiro, e está subordinada ao Governo do Estado de São Paulo através da Secretaria Estadual de Segurança Pública - SSP. Seus integrantes são denominados militares estaduais, conforme artigo 42 da Constituição Federal, assim como os membros do Corpo de Bombeiros Militar de São Paulo. Criada em 15 de dezembro de 1831 pelo Presidente da Província de São Paulo, Brigadeiro Rafael Tobias de Aguiar, inicialmente foi denominada como Corpo de Guardas Municipais Permanentes, composto de cem praças a pé, e trinta praças a cavalo: eram os "cento e trinta de trinta e um". Atualmente o seu Comandante Geral é o Coronel PM Roberval Ferreira França,e, em efetivo, é a maior polícia do Brasil e a terceira maior da América Latina, contando com 100.000 homens e mulheres, fazendo acontecer nos 645 municípios do estado de São Paulo.

Israelul provoaca !


Israelul incearca provocarea unui razboi regional

autor: FrontPress 03.08.2012
Mai multe avioane de luptă israeliene şi un aparat de recunoaştere au violat spaţiul aerian al Libanului, încălcând flagrant Rezoluţia numărul 1701 a Consiliului de Securitate al ONU.
Conform presei locale, care citează surse militare, avioanele israeliene au survolat miercuri dimineaţa Libanul timp de peste 4 ore.
Regimul sionist încalcă aproape zilnic spaţiul aerian al vecinului din nord. Din această cauză Libanul s-a adresat comunităţii internaţionale, prezentând peste 7.000 de documente care dovedeau violarea teritorială a ţării. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat astfel o rezoluţie prin care cere Israelului să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Libanului.
Unltimul conflict armat dintre cele două ţări, considerat cel de al doilea război dintre Israel şi Liban, a început la 12 iulie 2006 şi a fost declanșat de un atac cu rachete al militanților Hezbollah lansat asupra unor autovehicule Humvee care au încălcat zona de securitate dintre cele două state. Ca urmare a ambuscadei, 3 soldați au murit. Alți doi soldați, despre care s-a crezut inițial că au fost uciși sau răniți grav, au fost capturaţi de Hezbollah. Încă cinci au fost uciși într-o încercare eșuată de salvare. Israelul a răspuns cu un atac aerian și cu focuri de artilerie asupra unor ținte din Liban care au avariat infrastructura civilă, inclusiv Aeroportul Internațional Rafic Hariri. Deasemenea a fost impusă o blocadă aeriană și navală și a fost iniţiată o invazie terestră în sudul Libanului. Hezbollah a lansat mai multe rachete asupra nordului Israelului și a atras armata israeliană într-un război de gherilă de pe poziții întărite.
Războiul a continuat până când o încetare a focului ordonată de Organizația Națiunilor Unite a intrat în vigoare la 14 august 2006. Totuşi conflictul s-a încheiat în mod oficial la 8 septembrie 2006, când Israelul a ridicat blocada navală impusă asupra Libanului, şi a fost considerat o victorie a Hezbollah deoarece organizaţia şi-a păstrat intactă capacitatea de reacţie militară şi şi-a sporit influenţa politică.
Pierderile armatei israeliene au fost de 121 morți, 628 răniți şi 2 militari luaţi prizonieri. Pierderile Hezbollah au fost estimate la 250-500 de morţi. De paretea combatanţilor libanezi s-au mai înregistrat alte circa 20 de victime în rândul altor organizaţii paramilitare antisioniste, precum Milițiile Amal, Milițiile Partidului Comunist din Liban sau Milițiile Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei.
În total, cel puțin 1.300 de oameni și-au pierdut viața, cei mai mulți fiind cetăţeni libanezi. Infrastructura civilă libaneză a fost grav avariată și au fost dislocați aproximativ un milion de libanezi și 300.000 – 500.000 de israelieni. După încetarea focului, unele părți din sudul Libanului nu au mai putut fi locuite din cauza bombelor cu dispersie israeliene neexplodate. Sursa: FrontPress.ro