sâmbătă, 30 iunie 2012

La treaba !!!



La treaba noul guvern ca, de mancat cacat ne-am saturat !!!

Ce mult m-am bucurat cand au fost alesi noii guvernanti. Mi-am spus: uite mai ca rasare soarele si pe strada noastra!
Acum cu avant se apuca oamenii acestia mai tineri de treaba, ca doar asa ne-au promis. ( S-or fi apucat cu mana de treaba, dar nu stiu care treaba:)))
Acum la 2 luni de la instalare vad si eu ca au rezolvat toate problemele tarii si implicit ale noastre.
 Nu mai avem nici o grija,  si-au pus oamemnii lor in functie, si au inceput vechiul si noul razboi steril cu presedintele jucator. Daca nu-l da jos tot degeaba.
Agenda zilei la tv . este intretinuta de plagiaturi la toti politicienii, de "sinuciderea ratata" a lui Nastase, de tot felul de prostii si prostioare care nu intereseaza decat vulgul caci,   in  burta tot ghioraie matele de foame.
Asa ca  nu este nici o speranta sa scapam  de Basescu,  nodul gordian care nu ne lasa sa   ne vedem de treaba si saboteaza toate   actiunile guvernului care se lasa antrenat ca un copil de gradinita in astfel de jocuri murdare si smecheresti  ca de alba-neagra.Alexandru Macedon a taiat cu sabia nodul gordian daca a vazut ca nu-l poate desface, nu a pierdut timpul degeaba.
 Daca nu se apuca de treaba nici "ZAMBARICII " acestia, la toamna de dam si lor un sut in chiur, sa se duca la Dracul cu carti.
Ca nu de aceea i-am pus in fruntea bucatelor,  nu ca sa manance cacat cu Basescu  pentru a ne tine agenda incarcata la tv.
Si moderatoarele care  precum profesorele la catedra, indruma  invitatii care  sunt ca niste "prostovani, care nu inteleg care este punctul de vedere corect". Punctul de vedere corect este spus tare  si apasat de catre  moderatoare, ca pe ele le alegem doar !!!
 Acum dupa vizita la Bruxelles sa vina trupa de soc a Romaniei si sa se apuce de treaba ca, poate nu-i mai apuca alegerile din  toamna. Poate ca scapam de ei acum in vacanta de vara ca, ei sunt numai in vacanta de 8 ani.
 Hai la treaba ca ne-am saturat de mancat cacat la tv. si de nefacut nimic. 

vineri, 29 iunie 2012

Beliti-l pe Basescu !



BANI, CAT MAI MULTI BANI !
MERCENARUL ROMAN

FRATILOR, CE MAI STATI, BELITI-L PE BASESCU !  


Cei care spun că USL guvernează, dar nu conduce – adică se află la guvernare, dar nu influenţează în mod major cursul evenimentelor, au dreptate. Adevărat, o parte din aceasta gresala se datorează USL înseşi, care a întârziat nepermis de mult să restructureze structurile de la nivel central şi din teritoriu, fie că vorbim despre deconcentrate, fie de structuri ale ministerelor de forţă. Victor Ponta pare că a uitat că se luptă cu un duşman (, iar nu adversar) implacabil, necruţător şi, mai ales, fără scrupule. A procedat, cu alte cuvinte, precum Tăriceanu, care a crezut timp de doi ani şi mai bine în virtuţile convieţuirii politice cu Băsescu – când s-a trezit din somn, îi fugise un sfert din partid din ograda PNL.
Un exemplu despre cum nu trebuie să crezi că nişte instituţii pervertite de către numirile politice din partea preşedintelui şi ale PDL ar putea să procedeze conform legii şi normalităţii l-au dat în ultimele zile Procuratura Generală, DNA, ANI şi, azi, Curtea Constituţională.
Ce este de făcut? Să schimbi capii acestor structuri… dar nu poţi, deoarece unele dintre aceste numiri sunt la latitudinea Cotrocenilor. Atunci?
Atunci vine răspunsul pe care l-a dat deja Crin Antonescu: îl suspenzi pe Traian Băsescu.

mercenarul.weblog.ro/ 

Radovan Karadzici achitat


Liderul militar al sarbilor bosniaci ACHITAT in cazul acuzatiilor de GENOCID

autor: FrontPress 29.06.2012
Fostul lider politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzici, a fost achitat de Tribunalul Penal Internaţional în cazul acuzaţiilor de genocid vizând fapte comise în Bosnia-Herţegovina.
Decizia achitării a fost luată în contextul în care procurorii TPI nu au putut prezenta suficiente probe privind acuzaţiile de acte de genocid comise în localităţi de pe teritoriul Bosniei-Herţegovina, transmite Mediafax.
Însă Radovan Karadzici va rămâne în detenţie, fiind în continuare acuzat pentru masacrul de la Srebreniţa şi pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii comise în cursul conflictului din Bosnia (1992 – 1995).
La începutul lunii iunie, preleşedintele Serbiei, naţionalistul moderat Tomislav Nikolic, a stârnit un val de controverse în Balcani după ce a declarat că evenimentele de la Srebrenica din 1995 au fost “crime grave de război”, dar nici pe departe “genocid”.
Conform estimărilor Occidentale, circa 8.000 de musulmani au fost ucişi de sârbi în cele mai tragice evenimente petrecute în Europa de la sfârşitul celui de al doilea război mondial. În 2010, Parlamentul de la Belgrad a condamnat masacrul de la Srebrenica şi a cerut scuze oficiale victimelor.
Srebrenica: Controversele continuă 
Masacrul de la Srebrenica se referă la uciderea în iulie 1995 a circa 8.000 de musulmani bosniaci, din orașul Srebrenica din Bosnia-Herțegovina și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Srpska aflată sub comanda generalului Ratko Mladici, în prezent judecat la Haga, în timpul unuia dintre prea multele războaie din fosta Iugoslavie. Unele victime au murit în luptă, altele au fost executate. În aprilie 1993 enclava Srebrenica este declarată „zonă protejată” aflată sub jurisdicția ONU. Însă în iulie 1995 Forța de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), reprezentată pe teren de un contingent de 400 de „căști albastre” olandeze, nu a împiedicat capturarea orașului de către armata Republicii Srpska și nici masacrul ce a urmat.
În vara anului trecut, televiziunea publică suedeză Sveriges Television (SVT) a difuzat documentarul norvegian “Oraşul sacrificat” (Staden som offrades), fapt ce a stârnit un adevărat scandal deoarece în material se suţine o altă variantă a evenimentelor, diferită de cea oficială care prezintă versiunea musulmană şi occidentală asupra tragediei. Documentarul dezvăluie practic că oraşul a fost de fapt “sacrificat” de preşedintele bosniac Alija Izetbegovici pentru a da un motiv Occidentului să atace Serbia şi pentru a obţine sprijinul direct al Statelor Unite ale Americii. În plus, generalul sârbilor bosniaci, Ratko Mladici, ar fi prezentat drept “un băiat bun”, care caută soluţii pentru a rezolva situaţia onest. Deasemenea se mai afirmă că trupele NATO au luptat făţiş de partea musulmanilor împotriva sârbilor.
“Oraşul sacrificat”
Bosnia a fost scena unor lupte sângeroase în timpul războiului dintre 1992 şi 1995, între croaţii catolici, sârbii ortodocşi şi musulmani. Toate taberele au fost acuzate de comiterea de atrocităţi. În conformitate cu prevederile Acordului de pace de la Dayton, Bosnia Herțegovina este divizată în două entități teritoriale: Federația Bosnia și Herțegovina, reprezentând 51% din teritoriul statului (locuită în proporţie de peste 75% de musulmani bosniaci, croaţii reprezentând puţin peste 20%) și Republica Srpska, reprezentând 49% din teritoriu, etnicii sârbi fiind aici populaţia majoritară. Sursa: FrontPress.ro  
 

miercuri, 27 iunie 2012

ZIUA DRAPELULUI


ZIUA DRAPELULUI marcata de Noua Dreapta la Brasov si Pitesti (FOTO)

autor: FrontPress 27.06.2012
Membrii Noii Drepte din Brașov au marcat marţi Ziua Drapelului Național desfășurând cel mai mare tricolor din oraș. Deasemenea la Piteşti naţionaliştii au ţinut să împartă mai multe pliante informative trecătorilor, pentru a le reaminti însemnătatea zilei de 26 iunie.
În Braşov, sărbătoarea a început cu slujba de sfințire a drapelului uriaș care a fost transportat de delegații filialei şi la Sfântu Gheorghe și Miercurea Ciuc, ca spre seară, acesta să revină în Piața Sfatului.
Atmosfera a fost cât se poate de relaxată. Marii câștigători au fost copiii, care au avut ocazia pentru prima oară, dar nu și pentru ultima, promit părinții, să fluture steagul românesc. Aceștia au ținut să marcheze Ziua Drapelului Național în felul lor – au trecut pe sub tricolor, bucurându-se de umbra culorilor acestuia, transmite BraşovPress.
Naționaliștii de la Noua Dreaptă au mai împărțit trecătorilor fluturași și cd-uri cu muzică patriocă. „După tot circul din campania electorală trebuie să le aducem aminte brașovenilor că mai sunt și oameni ce se manifestă pentru alte lucruri decât ciolanul puterii. Pentru conservarea identității naționale, într-un mod cât se poate de sincer. Fără a pretinde foloase, merite, aplauze. Suntem aici pentru că vedem asta ca pe o datorie. Drapelul Național ne reprezintă”, a declarat Bogdan, un tânăr membru al Noii Drepte.
Ziua Drapelului a fost marcată şi la Piteşti, unde tinerii naţionalişti au împărțit pliante pe traseul Primărie – Piața Milia, pentru a aminti românilor de importanța acestei sărbători identitare.
“Autorităţile nu acordă prea mult interes faţă de această sărbătoare. Nu e de ajuns să arborezi Drapelul pe stâlpi. În alte ţări, ziua steagului este considerată sărbătoare naţională şi este tratată ca atare”, a declarat Marius Florea, liderul Noii Drepte Argeș. Sursa: FrontPress.ro
 

marți, 26 iunie 2012

Cand vom imbatrani....



CÂND OI MAI ÎMBĂTRÂNI ... de Rodica Botan
Când oi mai îmbătrâni,
Mă mut sigur la copii!
Vreau să-i bucur, să-i distrez,
Să le-ntorc ce datorez!
Toate bucuriile, toate măgăriile,
Toate zilele cu soare,
Toate zilele cu nor…
Și-are maica multe-n stor! 
Și abia de pot să suflu,
Și abia de pot să țin,
Gândurile care-mi vin! 
Cu creioane și cu pix,
Pe pereți am să scriu X!
Pe covoarele de soi,
O să intru cu noroi…
…Iau galonul cu lăptic,
Pun la gură câte-un pic,
Și-am să vin să-l pun `napoi,
Tocma-n ziua de apoi! 
Și când oi mai îmbătrâni…
Hi,…hi…hi… 
:)) laughing
Mă mut sigur la copii! 
Și cu gândul tot la ei,
Beau la apă și apoi,
Pe măsuțe, pe covor,
Pe afară, pe pridvor,
Las pahare peste tot!
…Dacă stau și mă socot,
Îs…bătrân, și nu mai pot!
…Sau mai uit și eu…și ce-i?
Doar spun “sorry”…everyday!!! 
Sorry”-i leac pe orice rană!
Sorry”-i scuza universală! 
Tot așa, udând gâtlejul,
Cat pricina și prilejul!
Că las urme c-am băut,
Când de fiecare dată,
Și cu fiecare strop,
Dintr-un alt pahar mă-ndop!
Și beau într-una, beau de zor,
C-am aflat…c-așa nu mor! 
Nu râdeți! Că-i de gândit!
Cam așa , cu ani în urmă,
Duceam viața grea de slugă…
Si zbieram: “Iară e plin,
Mi-ați făcut viața un chin!” 
Și când or mai îmbătrâni,
8-> day dreaming
Toate astea le-or plăti! 
Și-am să mă invit la alții!
Și-am să-i chem pe ei la noi!
Și mi-oi chema toți prietenii!
Și-am să țin contact cu lumea!
Și-am să chem la telefon,
Pân` n-o să mai aibă ton!
Numa` long distance și des…
Că nu prea am înțeles,
Că-i pe bani și că se-adună!
…Că pe vremuri nu era
O problem-așa de grea,
Când plătea tăticu bilul…
Era tare simplu dilul! 
Și încet trecea furtuna,
Și purtam cu mine-un dor…
Să fac o baie și să mor!
Când, sub duș, cu capu-n spumă,
Mă trezesc cu-o altă glumă…
Când, ca un dușman șiret,
Apa-i rece-n robinet!
Vreau să-mi spuneti, fiți cinstiți,
Trebuie că v-amintiți!
Cam de câte zeci de ori,
Ați sfârșit baia-n fiori? 
Și când oi mai îmbătrâni,
=D> applause
Mă mut sigur la copii!
Și-am sa fiu primu la baie!
Oi cânta, m-oi bălăci,
Și-apa caldă…n-o mai fi! 
Oh, da stați numa un pic,
Că de tron mi-am amintit,
Și de sulul de hârtie,
Sau vreo altă jucărie…
Am să-l umplu până sus!
Le mai fac o bucurie!!!
Numărul la Roto-Rooter
Ca pe apă o să-l știe! 
Și când oi mai îmbătrini,
Oi mânca pe înfundate,
Și-oi dormi pe săturate!
O…când oi îmbătrâni,
I-) sleepy
Mă mut sigur la copii!
Și-am să cer să îmbrac tot nou!
Ba pantofi, ba căciuliță,
Ba un sfetăr cu fundiță,
De la Macy ’s șNorstrom!
Că doar și eu sunt tot om,
Și-s în drepturi…și-alții au!!!
Și-apoi tot în casă stau!!!
Vreau să ies afar’ mai des,
Că de-atâta stat…am stress!!! 
Când or fi pe telefon,
Iau la rând toți cabineții…
Aragazul, vreun buton,
Frigiderul, robineții…
Oooooo
Și-n sfârșit…când m-oi culca,
Vreau să-mi cânte…muzica!
Populară…Ce plăcere…
(Mi-amintesc de zile grele,
Și de gălăgii târzii…)
Și vreau să-mi cânte…Lătăreața…
Volum maxim, ciocănele,
De amar și de durere!
…Până vine dimineața!!! 
Și-or pleca …distrați la lucru…
Plini de-o dulce bucurie…
Și le-oi zice:…”Dragii mei
Mi-a venit acu’ și mie,
Rândul la…copilărie.” 
Și când om mai îmbătrâni…
~^o^~ cheer
Hai să stăm toți la copii !!!  
Maggie Parrish

luni, 25 iunie 2012

Un ocean de ura


Dupa 85 de ani: Un ocean de ura

autor: FrontPress 25.06.2012
Zilele trecute România s-a rupt de-a binelea în două. Seara lui 20 iunie a adus creşterea ratingului la emisiunile TV până la cote alarmante. “Sinuciderea” lui Adrian Năstase în direct asistată de presă, poliţie şi SMURD a atras audienţe record. Se pare că telenovela românească nu mai are limite. Toate televiziunile parcă l-au avut fondator pe Dan Diaconescu alias OTV. Absolut toţi analiştii, formatorii de opinie şi jurnaliştii au devenit dublurile lui DD Senzaţional în Direct. România a ajuns o ţară în premieră din UE, care are un premier condamnat la doi ani puşcărie cu executare şi tentativă de sinucidere. Nu neapărat sinuciderea publică a lui Năstase mă uimeşte, ci declanşarea unui ocean de ură fără precedent în societatea românească.
E de ajuns să citeşti comentariile pe net, ziare, forumuri sau reţele de socializare să îţi dai seama că poporul român s-a alienat de-a binelea. La urma urmei ce mă mai miră lucru acesta dacă un partid ca PP DD, care vrea desfiinţarea guvernelor, taxelor şi a poliţiei, a ajuns să fie a treia forţă politică din România. Asistăm la o manelizare a României în profunzime, la modificarea sufletului unui popor prin ură şi telenovelă. Au ajuns oamenii să se injure la TV, pe străzi, pe comentarii ca la uşa cortului. Să se întristeze că un om nu s-a sinucis de-a binelea, că de fapt trebuiau să se împuşte toţi politiceinii, că de fapt totul e o înscenare. Se spune despre noi românii că ne-am născut creştini de 2000 de ani, dar când văd atâta ură propagată în societate, când percep o falie între două Românii care urmează să-şi dea în cap ca în Siria, mă gândesc serios că ne-am ratat destinul naţional, datorită comunismului şi post-tranziţiei corupte.
O societate sănătoasă se poate construi numai pe iubire şi înţelegere, iar ura, ranchiuna şi patimile politice oarbe cuplate pe găşti politice aduc dezbinare, neîncredere şi falimentul civilizaţiei româneşti. Să vrei moartea unui om şi să clamezi public aceasta e primul pas spre cădere a omului românesc. Mai nou, în acest melanj balcanic este băgată şi “comunitatea ştiinţifică” internaţională, care clamează furtul intelectual al unui premier marionetă, de fapt o făcătură pe banii ataşaţilor SIE din ambasade, care au dat mulţi bani unor cercetători mercenari străini, aşa cum făcea Ceauşescu cu valizele de dolari oferite academicienilor europeni să-i fie publicate cărţile şi Leana să primească medaliile onorifice. Comunitatea asta academică internaţională nu am văzut să se fi indignat când românilor le-au fost furate minele, aurul, petrolul, gazelele, aluminiu sau oţelul de la Sidex.
Am sentimental unei prăbuşiri morale naţionale în care toţi jucătorii politici post-decembrişti sunt egal vinovaţi şi România a ajuns ca o emisiune de la OTV, în care în mod Senzaţional românii manelizaţi vor vota întrebători de căutările Elodiei pe viitorul preşedinte Dan Diaconescu. E sfârşitul tragic a unei epoci urât mirositoare pentru români. Ar trebui să existe o speranţă. Istoria de multe ori o oferă în condiţii dramatice, deşi deocamdată pentru români orizontul e gri. Nu putem da vina noi românii la nesfârşit pe politicieni. Ei sunt doar oglinda noastră pervertită. Pe aceştia îi votăm de fiecare dată la patru ani. Nu putem fugi ca popor de răspunderea noastră balcanică. Îmi aduc aminte că prin 2007 mergeam să dăm bani de la un partid preoţilor la biserici, după liturghie prin satele româneşti. La liturghie erau prezente trei babe şi un moş choir, în timp ce reprezentanţii partidelor mari şi consacrate dădeau de băut la sute de săteni şi ţigani la crâşma satului. La vot, beţivii şi ţiganii comunităţii adunau în consecinţă sute de voturi în comună, iar cei câţiva bătrâni de la slujba bisericească aduceau trei patru voturi pe circumscripţie.
Idealizarea electoratului nu duce la nimic bun în viitor. Lucrurile trebuie private realist şi în perspectivă istorică. Rezultatele se văd astăzi la 23 de ani de la revoluţie. România din păcate nu mai este societatea bine închegată moral şi naţional din perioada interbelică. Cine mai crede că se poate renaşte o mişcare identică, cum a fost M.L., ca atunci, se înşeală amarnic. Aluatul spiritual e altul acum, pervertit din nefericire după 50 de ani de comunism şi corupţie post-decembristă. Neghina a acoperit grâul cel curat şi bun şi aluatul naţional nu mai dospeşte ca acum 85 de ani. Poate e bine să recunoaştem sincer lucru acesta că s-au schimbat multe în sufletul colectiv al poporului român şi să reîncepem să alegem grâul curat de neghină bob cu bob şi să reclădim cu credinţă, dragoste şi pragmatism o dreaptă nouă, sinceră cu noi şi nu idealizată pentrui a putea salva ce mai poate fi salvat din ţara noastră. Să clădim speranţa cu un strop de iubire în marea asta de ură la care ne-au împins partidele post-decembriste. Românii trebuie să înveţe să iubească, nu numai să urască pentru ca ei politicienii să nu mai clădească pe dezbinarea noastră statul corupt şi supus numai intereselor multinaţionalelor. De Ionuţ Ţene – NapocNews
 

duminică, 24 iunie 2012

SIRIA a doborat un avion TURCESC


SIRIA a doborat un avion de vanatoare TURCESC. Reuniune NATO de urgenta

autor: FrontPress 24.06.2012
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a anunţat că Damascul a prezentat Turciei scuze în urma dispariţiei vineri a unui avion de vânătoare turc în largul coastelor siriene, confirmând implicit că aparatul a fost doborât de către Siria, scrie cotidianul Habertürk, relatează AFP. Turcia s-a implicat activ în ultimele luni în susţinerea rebelilor islamişti care luptă împotriva regimului naţionalist secular din ţara vecină, oferind chiar refugiu şi sprijin logistic mai multor grupări armate ostile preşedintelui Bashar al-Assad. Incidentul de la sfârşitul săptămânii nu face decât să sporească criza din regiune, prin implicarea NATO.
“Am confirmat că ţinta (tirului sirian) a fost un avion militar turc, atins de o lovitură directă, după ce a intrat în spaţiul aerian sirian. S-a prăbuşit în mare, în apele teritoriale siriene, la circa 10 km de coastele provinciei Lattaquie”, a declarat un purtător de cuvânt al armatei de la Damasc. Acesta a adăugat că radarele au detectat “o ţintă neidentificată” care intrase în spaţiul aerian sirian, cu mare viteză şi la joasă înălţime.
“Potrivit concluziilor noastre, avionul a fost doborât în spaţiul aerian internaţional, la o distanţă de 13 mile marine de Siria”, a declarat la rândul lui ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu, la postul public de televiziune TRT. Ministrul a insistat asupra faptului că avionul zbura singur şi “nu avea nicio misiune, nici cea de colectare de informaţii, deasupra Siriei”. Davutoglu a recunoscut totuşi că aparatul, care ar fi efectuat doar un “zbor de antrenament, menit să testeze un sistem radar turcesc din Mediterana”, a pătruns temporar în spaţiul aerian sirian.
“Sirienii ştiau foarte bine că era vorba de un avion militar turc şi cunoşteau natura misiunii acestuia”, a adăugat el. Potrivit Reuters, Davutoglu a declarat că Ankara se va consulta oficial cu aliaţii săi din cadrul NATO pe acest subiect.
NATO a confirmat duminică după-amiază că o reuniune a alianţei va avea loc marţi la Bruxelles la cererea Turciei, care a invocat articolul 4 din tratatul militar, care prevede că ţările membre pot aduce o problemă în atenţia Consiliului Alianţei Nord-Atlantice şi o pot dezbate cu aliaţii. Acest articol stipulează că “părţile se vor consulta de fiecare dată dacă, după părerea uneia dintre ele, integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi este ameninţată”.
Pe de altă parte, Rusia, China şi Iranul se opun vehement oricăror posibile intervenţii militare străine în Siria.
Tot duminică, echipele de salvare au localizat în Marea Mediterană epava avionului de vânătoare turc doborât vineri, a anunţat postul CNN-Turk. Avionul s-ar putea afla la 1.300 de metri adâncime, a afirmat acest post de televiziune, fără alte detalii. Sursa: FrontPress.ro

Imigrantii indieni


Emigrantii indieni schimba fata religioasa a Australiei

autor: FrontPress 24.06.2012
Religiile orientale, în special budismul şi hinduismul, au câştigat un număr însemnat de adepţi, în timp ce australienii creştini sunt mai puţin religioşi decât se declară. Aceastea sunt cele două concluzii centrale ale unui recensământ naţional realizat de Biroul Naţional de Statistici Australian pentru anul 2011.
Comparativ cu datele statistice ale anilor trecuţi, procentul de credincioşi creştini de pe continent a suferit un declin important, cu toate că cei mai mulţi australieni afirmă că sunt creştini. 61,1% dintre respondenţi sunt creştini practicanţi, în scădere cu aproape 3% faţă de anul 2006. Dintre denominaţiunile creştine, cei mai mulţi creştini sunt catolici (25,3%) sau anglicani (17,1%).
La polul opus, s-a observat o tendinţă de creştere a adepţilor religiilor orientale. Între 1986 şi 2006 numărul hinduşilor a crescut de şapte ori, iar cel al budiştilor de cinci ori. De asemenea, numărul australienilor care declară că nu au nicio religie a crescut cu aproape 4 procente, ajungând la 22,3%.
Explicaţia pe care o dau sociologii este că ambele tendinţe pot fi atribuite unei schimbări culturale. India, ţară predominant hindusă, este ţara din care vin cei mai mulţi emigranţi în Australia. Aproximativ 13,1% dintre emigranţi provin in India. Acestora li se adaugă şi emigranţii chinezi şi cei filipinezi. În prezent, 43% dintre cei 21 de milioane de locuitori ai Australiei au cel puţin un părinte născut în altă ţară. De pe Semnele Timpului
 

sâmbătă, 23 iunie 2012

Povestea lui Pazvante Chiorul



Povestea lui Pazvante Chioru’


Acum mai bine de 200 de ani ispravile unui pasa rebel zguduiau provinciile balcanice ale Imperiului Otoman. Ecouri ale acelor vremuri s-au pastrat pana in zilele noastre sub forma unei expresii care ne trimite cu gandul la o perioada istorica indepartata si anacronica. Putin se cunoaste in prezent despre personajul istoric Pazvante. Viata si ispravile sale au fost insa strans legate de suferintele romanilor de pe malurile Dunarii, iar sfarsitul sau a fost pe masura vietii sale…
Viena de la 62€
Viata si ispravile celui care a dat limbii romane una dintre cele mai vechi expresii, des uzitata si in prezent, sunt atipice pentru majoritatea pasalelor care au servit de generatii intregi interesele Inaltei Porti. De fapt, indrazneala de neconceput pentru un supus al sultanului din acele timpuri l-a dus pe pasa Pazvante direct in cartile de istorie turcesti, el ramanand pana astazi singurul pasa care a indraznit sa se revolte contra autoritatii supreme de la Stambul si sa creeze un adevarat “stat” independent, cu capitala la Vidin, relatii diplomatice private si moneda proprie. Pentru istoricii pasionati, Pazvante este si astazi o personalitate greu de etichetat. Diplomat, egocentrist, maniac, fanatic, lingusitor, sadic, prieten fidel, nostalgic, invatat, vizionar, haimana, arivist, complexat, depresiv, ambitios, misogin, razbunator, el intruchipeaza perfect figura dusa pana la extrem al unui slujbas de rangul doi din Balcanii inceputului de secol 19.

Baiatul din Balcani

Undeva prin iarna anului 1758, se nastea intr-un satuc din vilayet-ul Bosniei, un copil a carui faima de mai tarziu va straluci putin dar intens in noianul de intrigi si taifasuri care zugraveste perfect imaginea unui Imperiu Otoman a carui stea incepea sa apuna. Orfan de tata de la o varsta frageda, micutul Osman, duce in spate o zestre genetica diversa si un caracter pestrit si maleabil cum numai Balcanii puteau da nastere in acele vremuri. Exista o sursa conform carora Osman era fiul unei familii de romani din Valea Timocului, trecuti la Islam din simplul motiv ca astfel erau scutiti de taxele comerciale percepute de turci cetatenilor non-musulmani din provinciile stapanite de ei. Nu exista, insa, mai multe izvoare care sa confirme ipoteza originii romanesti. Astfel, se pare ca bunicul sau facuse parte din garzile de akingii bosniaci ale orasului Sofia. De aici rezulta, de fapt, al doilea nume al tanarului Osman, Pazvantoglu, o derivatie a poreclei Pasban-Oglu, adica fiul gardianului. Bunicul sau era nascut in Bosnia din tata turc si mama croata. Mama sa avea radacini amestecate, rudele dupa bunica fiind formate din albanezi, evrei, sarbi, bulgari si turci. Tipic balcanic!

Dupa moartea timpurie a tatalui, Osman ajunge in grija bunicului sau. Alaturi de acesta deprinde arta armelor, isi insuseste primele notiuni de politica si se apuca de camatarie. Cum pentru orice credincios musulman, camataria este o indeletnicire strict interzisa de perceptele religioase, Osman se afla pentru prima data in viata in fata pericolului de a sfarsi in streang. Prins de autoritatile turce, are de ales intre spanzuratoare si exil. In urma interventiilor bunicului si datorita mitei avansate de acesta judecatorilor, Osman scapa de la moarte si fuge intr-o noapte din inchisoarea din Sofia unde, spre norocul sau, o parte dintre gardieni erau vechi cunostinte ale bunicului. Cateva zile mai tarziu, Osman Pazvantoglu strabate pe furis, intr-o barca, apele Dunarii si ajunge in Tara Romaneasca. Aici, dupa multe peripetii, datorate caracterului sau bataios si a catorva scandaluri datorate escrocarii unor boieri, Pazvantoglu ajunge sa frecventeze cercul de apropiati ai domnitorului muntean de origine fanariota, Nicolae Mavrogheni.

Politichie, smecherie, talharie…

Aflat in element propriu printre demnitarii fanarioti care parazitau Tara Romaneasca, Pazvantoglu este brusc inflacarat de ideea de a ajunge sef al garzilor domnitorului. Pentru inceput se angajeaza in paza palatului domnesc din Bucuresti, oferindu-si serviciile ca simplu mercenar. Ajutat de insistenta si ambitia nativa, dublate de numeroase pungi de galbeni, Pazvantoglu avanseaza, ajungand in doar doi ani sef al garzilor personale de arnauti ale domnitorului Mavrogheni. Fire sensibila, simte o stranie atractie pentru poezie, astfel ajunge sa il cunoasca si sa se imprieteneasca cu renumitul poet revolutionar grec de origine aromana, Rigas Feraios. Atras de frumusetea domnitelor romance de la curte, Pazvante, dupa cum l-au denumit romanii, este respins de o asa numita jupanita Anica. Pazvante cade intr-o depresie care l-a tinut la pat timp de doua luni. Ridicandu-se plin de razbunare, dezvolta o ura bolnava impotriva femeilor, ura care va fi concretizata mai tarziu, in timpul raidurilor de jaf efectuate in Valahia, cand personal indeamna hoardele de pazvangii sa siluiasca orice femeie romanca intalnita in cale, indiferent de varsta sau rang social.

Pofta de glorie si marire a lui Pazvante nu mai putea fi tinuta in frau astfel incat, in scurt timp, ajunge sa comploteze cu boierii fanarioti, mazilirea lui Mavrogheni. Acesta afla si, turbat de furie, ordona decapitarea lui Pazvante pe o platforma construita undeva in apropiere de Strada Lipscani. Nesabuitul aventurier bosniac este salvat de la moarte, in ultima instanta, de catre interventia lui Rigas Feraios, interventie dublata de o suma considerabila de bani platita in prealabil de acesta domnitorului Mavrogheni.

Pazvante trece inapoi Dunarea si organizeaza o banda de turci si albanezi cu care incepe sa jefuiasca sistematic Balcanii in lung si in lat. Reuseste astfel sa stranga o suma considerabila de bani pe care o va trimite direct sultanului Selim, impreuna cu asigurarea ca daca va fi pus aga, va dubla peschesul trimis Inaltei Porti. Sultanul accepta momeala, iar Pazvante devine aga. Nemultumit, doreste sa ajunga pasa in cel mai scurt timp. Cum politica de la Stambul era indiferenta la insistentele lui, el strange o armata de mercenari adusi din toate colturile Europei si se rascoala impotriva stapanirii turcesti a sultanului Selim al treilea.

Pazvante nu mai poate fi oprit. In nebunia sa creaza un stat independent cu capitala la Vidin si se autoproclama pasa. Fascinat de puterile occidentale, dezvolta relatii diplomatice cu toate tarile din jur, ajungand chiar sa-si deschida un consulat in Republica Franceza! In anul 1798, Pazvante stapanea deja un teritoriu marginit de Dunare, Muntii Balcani, cetatea Belgradului si orasul Varna. Dus de val, nu se lasa pana nu ajunge sa bata moneda proprie care pe o parte il infatisa, iar pe cealalta avea gravata puscaria din Sofia.

Jaf si durere in Valahia

Sultanul nu putea lasa nepedepsita indrazneala nebuna a lui Pazvante astfel incat, in anul 1798, trimite o expeditie militara de pedepsire compusa din 100.000 de oameni condusa de aga Husein Kukuc.
In mod bizar, armata lui Kucuk nu reuseste sa cucereasca Vidinul si, implicit, sa-l captureze pe Pazvante. Pus in fata acestei situatii, aga Kucuk da vina pe domnitorul fanariot din Tara Romaneasca, Constantin Hangerli, pe care il acuza ca nu i-a aprovizionat suficient armata. Hangerli trebuie sa plateasca oalele sparte. In consecinta, sultanul emite un firman de mazilire si executie a domnitorului fanariot, act dus la indeplinire de aga Kucuk la data de 18 februarie 1799. In vara aceluiasi an, sultanul decide sa-l ierte pe Pazvante si se hotaraste sa-l numeasca, in sfarsit, pasa de Vidin, impresionat de ambitia de neoprit a baiatului din Balcani.

Stapanit de o sete nestinsa de bani si bunuri, Pazvante inteprinde unele dintre cele mai crunte expeditii de jaf si distrugere din intreaga istorie a Tarii Romanesti. Bolnav de ura, nu se multumeste cu jefuirea satelor si targurilor, ci ordona incendierea acestora. Astfel de fapte, alaturi de siluirea femeilor si uciderea barbatilor, duc la intarirea sentimentului antiotoman printre romani precum si la constituirea primelor cete de haiduci, organizate pe sistem militar, din Tara Romaneasca. In anul 1800 trupele sale, denumite pazvangii, jefuiesc si incendiaza Craiova, dintre cele circa 7000 de case de la aceea vreme doar 300 fiind salvate de incendiu. Acesta situatie a dus la un fapt straniu: depasit total de realitate, domnitorul fanariot Alexandru Moruzi isi cere singur automazilirea! In ianuarie 1802, Bucurestii sunt terorizati la aflarea vestii ca Pazvante si-a trimis trupele spre capitala. Domnitorul Mihail Sutu fuge si ordona garnizoanei de arnauti albanezi sa apere orasul. Acestia se cearta intre ei, fiecare aga albanez dorind sa detina comanda. Bucurestiul cade in anarhie, fiind stapanit de bandele de pazvangii care fraternizeaza cu vagabonzii si cersetorii locali. Acesta situatie dramatica ia sfarsit odata cu interventia brutala a trupelor turcesti care restabilesc ordinea.

Mort de mana Jianului?

Distrugerile aduse de Pazvante nu au ramas fara replica. Intr-un episod remarcabil, si din nefericire pea putin cunoscut al Istoriei Romanilor, trupele de haiduci olteni conduse de Iancu Jianu reusesc sa dea o replica pe masura atacurilor pazvangiilor. Astfel, celebrul haiduc si erou national, Iancu Jianu, organizeaza o serie de incursiuni de urmarire si pedepsire dincolo de Dunare. Intr-una din inclestari ajunge sa se lupte personal cu iataganele cu Pazvante. Cuprins de setea rabunarii, Jianu-i scoate un ochi cu iataganul temutului Pazvante, de unde acesta se alege cu porecla de Pazvante Chiorul. Grav ranit de Jianu, el este salvat in ultima instanta de garda sa personala. Supararea peste masura a Jianului este retinuta in unele balade, celebre atat in Romania cat si in Serbia si Bulgaria. Conform versurilor, Jianu ar fi strigat :
Cu mana asta ti-am scos un ochi, tot cu mana asta te omor, caine de pagan!”
Marele nostru haiduc nu se opreste, si alaturi de cetele de panduri olteni continua sa treaca Dunarea. In anul 1809, haiducii lui Iancu incendiaza Vidinul si Plevna, ucigand orice turc intalnit in cale, in replica la actiunile lui Pazvante care atacase Craiova si incendiase satele din Oltenia. Trupele de panduri distrug din temelie raiaua turceasca de la Turnu Magurele care devenise baza favorita de incursiuni a lui Pazvante.
Iancu Jianu in persoana aprinde fitilul care va arunca in aer moscheea din Turnu Magurele. In urma acestor lovituri, turcii nu vor mai incerca niciodata construirea vreunui edificiu musulman in Valahia.

Sfarsitul lui Pazvante este neclar, existand doua surse care precizeaza acest acest moment. Intr-una dintre variante, Pazvante moare la data de 27 ianuarie 1807, otravit de catre medicul evreu al orasului Vidin, din ordinul sultanului, varianta putin probabila datorita faptului ca Pazvante era o sursa importanta de stoarcere a birurilor din Balcani. Mai plauzibila ramane varianta mortii sale in urma distrugerii Vidinului de catre Iancu Jianu, care probabil ca si-a indeplinit dorinta de a-l ucide pe Pazvante. De altfel, dupa episodul distrugerii Vidinului de catre panduri, nu mai apare nici o referire la Pazvante Chioru', decat o simpla expresie, des folosita si in zilele noastre…
In orasul Vidin din Bulgaria mai pot fi vazute si astazi moscheea, biblioteca si cazarma construite…pe vremea lui Pazvante.
descopera.ro/