sâmbătă, 31 martie 2012

Lider KKK

Un lider KKK candideaza pentru functia de serif in Idaho din partea Partidului Republican (VIDEO)

autor: FrontPress 31.03.2012
Americanul Shaun Winkler, fost membru al organizaţiei Naţiunile Ariene şi lider al Ku Klux Klanului, a anunţat că doreşte să ajungă şerif în districtul rural Bonner din Idaho, situat în apropiere de graniţa canadiană. Acesta a stârnit un val de reacţii în presa locală când a anunţat că va candida pentru această funcţie din partea Partidului Republican la alegerile din luna mai.
“Dacă voi fi ales şerif, nu voi acţiona pe baza stereotipurilor rasiale. Fiind implicat în mişcarea albă, ştiu ce înseamnă să fi etichetat abuziv de autorităţi”, a spus bărbatul de 33 de ani. În plus acesta a mai declarat că nu urăşte alte rase ci doar consideră că ar fi în beneficiul tuturor dacă oamenii ar trăi segregaţi.
Campania lui Winkler se axează în principal pe politici de combatere a infracţiunilor sexuale şi de limitare a influenţei federale asupra autorităţilor locale. Sursa: FrontPress.ro
 

CIA a recrutat legionari

Cum a recrutat CIA legionari pentru comandouri secrete

autor: FrontPress 31.03.2012
Cu ajutorul unor luptători bine antrenaţi şi înarmaţi, statele occidentale încercau să destabilizeze regimurile comuniste din estul Europei. Primul comando format din foşti legionari, care au fost pregătiţi militar în Italia şi Germania de serviciile secrete occidentale, nu a primit aprobarea americanilor de a ataca reprezentanţa diplomatică a României, aşa cum rezultă şi din cercetările istoricului Stejărel Olaru. Însă membrii „grupului Beldeanu” au decis să acţioneze totuşi, pentru că Legaţia Republicii Populare Române din Elveţia era, de fapt, unul dintre cele mai importante centre de spionaj ale Securităţii.
Acolo erau colectate informaţii care proveneau din statele NATO şi care apoi erau transmise către Bucureşti şi către Moscova. Spionii comunişti profitau de statutul de neutralitate al Elveţiei. Cei cinci tineri voiau să atragă atenţia asupra abuzurilor regimului comunist din ţară. Atacul asupra Legaţiei a început în seara de 14 februarie 1955. Tinerii au intrat într-una dintre clădirile Legaţiei, mai exact în locuinţa „şoferului” Aurel Şeţu, un agent al Securităţii. Acesta împreună cu ataşatul Miron al Legaţiei şi cu secretarul Şandru tocmai aduseseră de la Zürich curierul diplomatic, sosit din România.
„Şoferul” Şeţu, originar din Oradea, a ajuns în clădirea Legaţiei pe la ora 2.00. Unul dintre cei cinci atentatori l-a somat să se oprească, însă Şeţu a refuzat. Aşa că a tras, iar Şeţu a murit după ce ajunsese rănit la spital. A fost adus apoi la Oradea – eram de faţă, fiind atunci, detaşat de RL acolo -, iar „eroul” a fost avansat post-mortem la grad de sublocotenent de Securitate (fusese plutonier). Cei mai mulţi dintre funcţionarii Legaţiei au reuşit să părăsească incinta în dimineaţa de 15 februarie. Clădirea a fost încercuită de poliţia elveţiană, care a refuzat să intervină în forţă, pentru că existau ostatici. Cei cinci au formulat o serie de revendicări politice, inclusiv eliberarea din închisoare a unor personalităţi precum Dinu Brătianu. Apoi, la 16 februarie s-au predat. Ei au primit pedepse uşoare în închisorile elveţiene. Şeful grupului, Oliviu Beldeanu, după eliberare, a fost răpit în Berlinul occidental de agenţi ai serviciilor de spionaj est-germane STASI şi ai Securităţii. A fost adus în România, legat, într-un coş de nuiele. Apoi, după un proces sumar, a fost executat la data 18 februarie 1960, în Bucureşti. Toate aceste amănunte au fost reconstituite după căderea regimului comunist. „România liberă” a fost singurul ziar ce a trimis jurnalişti care au vizitat închisorile în care au fost deţinuţi membrii comandoului Beldeanu.
Cum arăta închisoarea din Berna unde a fost deţinut Beldeanu
La Berna, închisoarea de maximă securitate, cu doar câteva etaje, avea sus, drept acoperiş, o terasă pe care circula un soldat înarmat. Dar erau acolo şi vălătuci de sârmă ghimpată, comandatul explicându-ne prezenţa ei: o încercare mafiotă de a coborî cu elicopterul să ajute evadarea, pe calea aerului, a unui acolit. Numai că, ne explică tot el, din celulă nu se putea ieşi decât prin geam, iar acesta era protejat cu gratii metalice destul de groase prin care circula apă şi, în momentul în care aceasta începea să curgă, dacă se tăiau barele, de pildă, suna alarma atât la postul de gardă propriu, cât şi la poliţia din oraş. Aşa încât deţinuţii puşi pe evadare nu aveau nici o şansă…
Legionari recrutaţi de CIA
Cercetările istoriografice recente aduc şi informaţii noi pe această temă. Unii universitari, cum ar fi profesorul Adrian Gorun, au publicat în Anuarul Institutului de Istorie Orală din Cluj un text surprinzător prin conţinutul absolut inedit: conform studiului lor, cercetătorii români au aflat că Tribunalul Internaţional de la Nürnberg, constituit pentru a-i judeca pe criminalii de război nazişti, la finalul celui de-al doilea război mondial, dezbătând activitatea legionarilor români, i-au scos de sub imperiul acuzaţiei de organizaţie de tip fascist sau hitlerist. În consecinţă, preşedintele Franţei de atunci, în înţelegere cu cel al SUA , au acceptat sugestia propusă de CIA, potrivit căreia legionarii voluntari pot lua parte la luptele din munţii României, pentru a sprijini grupurile anticomuniste ce acţionau în diferite zone. În consecinţă au făcut sondaje în lagărele din ţările occidentale şi au constatat că sunt circa 70.000 de oameni, foşti legionari, dar şi foşti prizonieri de război rămaşi în Vest, gata să participe la o asemenea acţiune.
S-au făcut apoi înscrieri, după care au început antrenamentele de rigoare – salturi cu paraşuta, trageri etc. Apoi au trecut la un experiment care s-a soldat cum nu se poate mai trist: lansarea în România a unui prim lot de 13 legionari. Au fost paraşutaţi noaptea, în zonele aproape de locurile lor de baştină, unde se credea că rudele îi pot ajuta la nevoie, prin zona Gorjului, alţii la Agnita etc. Dar ghinionul lor a fost că tocmai atunci a defectat grupul de ofiţeri de informaţii englezi care, din motive ideologice, au trecut la sovietici – unul a ajuns general KGB – ei cunoscând şi acţiunea cu legionarii. Plus că unul dintre cei paraşutaţi, recrutat în Grecia, cum a ajuns la sol, s-a predat Securităţii şi a spus totul. Astfel că cei 13 au fost judecaţi şi 12 au fost executaţi, iar cel din Grecia, singurul care a scăpat neîmpuşcat, a făcut doar trei ani de închisoare, în regim lejer, ca să mă exprim astfel. Iar rudele celor condamnaţi şi executaţi au avut de suferit şi ele ani grei de închisoare, unele decedând acolo din cauza regimului de exterminare la care au fost supuse.
Ziarul „România liberă” a documentat, după căderea comunismului, o temă extrem de puţin cunoscută. Este vorba de faptul că o serie de legionari au fost recrutaţi de serviciile occidentale de spionaj pentru a forma diferite comandouri, a căror misiune era lupta armată împotriva regimului comunist. Veteranul redacţiei, Virgil Lazăr, a avut un rol important în documentarea şi publicarea acestor episoade uimitoare. Pentru primul, a mers în închisorile din Elveţia, pentru a se documenta la faţa locului despre atacul armat asupra Legaţiei României, condus de un tânăr originar din Dej, Beldeanu. În legătură cu cel de-al doilea caz, meritul cercetării arhivelor revine colaboratorilor Institutului de Istorie Orală din Cluj, iar Virgil Lazăr a publicat, cu acordul conducerii Institutului, amănunte surprinzătoare din această cercetare, referitoare la organizarea unui grup format din 13 legionari, paraşutaţi de CIA în România pentru a susţine rezistenţa armată din munţi.
Cronologie subiectivă:
1955 – Grupul Beldeanu a atacat Legaţia României din Elveţia.
1960 – Oliviu Beldeanu a fost executat în România.
Cine a fost Beldeanu
Oliviu Beldeanu era originar din Dej. Tatăl său, Oliver Beldeanu, avea un cinematograf în oraş. Oliviu Beldeanu se pare că a fost implicat şi în asasinarea unui agent comunist de poliţie din Dej. El a fugit în Iugoslavia la data de 1 ianuarie 1949. Se pare că a devenit agent secret titoist şi a îndeplinit o serie de misiuni în România.Apoi, Oliviu Beldeanu a fugit la Trieste, în Italia, şi a ajuns în contact cu serviciile secrete americane prin intermediul comandorului Mircea Petru.
Tribunalul de la Nürnberg
Tribunalul de la Nürnberg a fost înfiinţat de puterile învingătoare în cel de-al doilea război mondial pentru a-i judeca pe liderii nazişti vinovaţi de crime de război. Unii dintre ei au fost condamnaţi la moarte. Legionarii nu au fost găsiţi vinovaţi de crime de război, deoarece în momentul intrării României în conflagraţie ei nu mai erau la putere. Însă acest lucru nu îi exonerează de vina pentru asasinatele cu caracter politic ori de vina pentru pogromurile îndreptate împotriva populaţiei evreieşti.
Martirii Rezistenţei
Circa 10.000 de oameni au fost ucişi în stil mafiot de către fosta Securitate, pentru că s-au opus comunizării României. Unii dintre luptătorii din munţi au rezistat mai mult de un deceniu, vânaţi de Securitate. Din acest punct de vedere, rezistenţa armată anticomunistă din România a fost cea mai îndelungată şi cea mai sângeroasă din toată Europa de Est. De Virgil Lazar – Romania Libera 

joi, 29 martie 2012

Oamenii legii, pericol public

“Oamenii legii” continua sa fie un pericol public pentru cetateni: Fost angajat MAI si-a impuscat in cap sotia!

autor: FrontPress 29.03.2012
Nici nu s-a stins bine scandalul legat de masacrul de la salonul Perla din Bucureşti că din nou un fost angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor a şocat opinia publică împuşcându-şi soţia. De data aceasta este vorba de un pensionar de 64 de ani, din Techirghiol, fost angajat al MAI, care şi-a împuşcat miercuri noaptea soţia, aceasta fiind rănită foarte grav la cap. Bărbatul a declarat anchetatorilor că a împuşcat-o pe femeie accidental, după ce aceasta l-a trezit şi i-a spus că sunt atacaţi de hoţi.
El a povestit că soţia sa l-a trezit la un moment dat şi i-a spus că a auzit un zgomot afară, iar el a luat un pistol Tokarev calibru 7,62, pe care îl deţinea legal, şi a tras de două ori, unul dintre gloanţe lovind-o pe femeie în zona cranio-cervicală. În noaptea de miercuri spre joi, când s-a produs incidentul, bărbatul se afla sub influenţa alcoolului, testele indicând o alcoolemie de 0,43 la mie. Deocamdată femeia a supravieţuit în urma unei operaţii, însă se află în stare foarte gravă.
O comisie de anchetă coordonată de un procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa cercetează cazul şi încearcă să stabilescă dacă a fost vorba despre un accident sau dacă bărbatul a încercat să-şi omoare soţia.
În urmă cu câteva zile, Ministrul Administrațiilor și Internelor, Gabriel Berca, a declarat că în cadrul MAI sunt 52 de polițiști care au probleme psihice. Acesta a recunoscut pentru Evenimentul Zilei că “avem deocamdată 52 de oameni, nu care au un comportament deviant, ci care au avut probleme de natură psihologică şi care în acest moment sunt în analiza Direcţiei medicale, şi pentru care vom lua măsurile de urgenţă. După ştiinţa mea şi dispoziţiile mele, nu mai au arme. Eu sper ca acest lucru chiar să se întâmple, şi verificările sunt permanente”.  Referitor la cazul Gheorghe Vlădan, cel care la începutul lui martie a împușcat opt persoane, dintre care două au murit, Berca a spus că acest eveniment tragic a umbrit imaginea Poliției.  Sursa: FrontPress.ro

marți, 27 martie 2012

Ungaria va intra in incapacitate de plata

Ungaria va apela la intrarea în default (incapacitate de plată) ca soluţie la problemele pe care le are cu datoria de stat, deoarece austeritatea severă necesară pentru a aduce situaţia financiară a ţării pe o traiectorie sustenabilă ar putea fi respinsă de populaţie, potrivit Capital Economics.
"Credem că Ungaria va apela în final la o formă de default ca soluţie la problemele actuale cu datoria de stat. Alternativa este mai multă austeritate. Deşi ne aşteptăm ca Ungaria să mai rămână un timp pe acest drum, nu suntem convinşi că populaţia, şi implicit clasa politică, mai au răbdare pentru tăierile suplimentare care ar fi necesare pentru a aduce datoria pe o traiectorie sustenabilă", notează analistul William Jackson de la firma britanică de consultanţă Capital Economics, într-un raport prezentat vineri.
Datoria de stat a Ungariei a ajuns la 82,6% din PIB, cel mai ridicat nivel dintre statele emergente din Europa Centrală şi de Est. Şi sectorul privat este puternic îndatorat, cu rate de 37,7% din PIB în cazul populaţiei şi peste 72% din PIB în cazul băncilor şi companiilor nefinanciare.
România are o datorie publică în jurul a 33% din PIB ( 129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar dacă se adaugă şi cea privată, datoria este de 108% din PIB, adică aproximativ 140 de miliarde de euro! 
Mulţi analişti spun că la datoria totala nu ar trebui socotita si cea privată, ceea ce este fals deoarece pentru  firmele private ajunse in  incapacitate de plată, - până la urma tot Statul plăteste, este exact ce se petrece acum in Grecia!
Totodată, majoritatea datoriilor publice şi private ale Ungariei sunt în monedă străină - franci elveţieni în cazul populaţiei, euro în cazul companiilor. Forintul unguresc s-a depreciat în ultimii cinci ani cu 15% faţă de euro şi cu 35% faţă de franc.
Perspectivele economice ale ţării sunt constrânse de situaţia complicată din zona euro, care se confruntă de doi ani cu criza datoriilor de stat şi se află deja, potrivit estimărilor oficiale şi din sectorul privat, cu o nouă rundă de recesiune. Astfel, statele est-europene, precum Ungaria şi România, nu pot miza, cel puţin în acest an, pe o contribuţie pozitivă semnificativă la creşterea economică din partea exporturilor.
Pe fondul problemelor din zona euro, guvernul ungar nu se poate baza pe creştere economică pentru rezolvarea problemei datoriei de stat, iar devalorizarea datoriilor prin inflaţie iese din calcul, din moment ce majoritatea împrumuturilor statului şi sectorului privat sunt în valută, notează Capital Economics.
Austeritatea sunt patronajul FMI/CE rămane ultima soluţie înainte de default, însă gravitatea situaţiei din Ungaria ar putea impune tăieri imposibil de suportat. Guvernul Ungariei, instalat la jumătatea anului 2010, a suspendat acordul de finanţare externă încheiat cu FMI şi Comisia Europeană la finele lui 2008 şi a adoptat mai multe măsuri economice şi politici controversate, criticate de organismele internaţionale.
Aflat în faţa unei crize economice iminente, Executivul de la Budapesta a anunţat la sfârşitul anului trecut că are nevoie urgentă de un nou acord de asistenţă externă de la FMI şi CE. Instituţiile financiare internaţionale au tratat însă cu răceală Ungaria, făcând presiuni asupra guvernului pentru a determina modificarea legilor neagreate introduse în ultimul an şi jumătate.
Guvernul a cedat la mai multe cerinţe ale Comisiei, iar Ungaria va negocia în curând un nou acord cu FMI şi CE, care presupune noi măsuri de austeritate, prelungind politica de "tăieri" din ultimii ani. Capital Economics estimează că Ungaria are nevoie de un excedent de cont curent de 3,5% din PIB în următorii cinci ani pentru a aduce cu succes datoria de stat pe o traiectorie sustenabilă.
Însă ţinând cont de perspectivele sumbre din zona exporturilor, ajustarea nu poate fi reuşită decât prin scăderea importurilor, ajutată probabil de o cerere internă foarte scăzută.
Firma de consultanţă consideră că o politică atât de dură de austeritate ar limita creşterea medie a Produsului Intern Brut al Ungariei la 1% pe an în următorii cinci ani, cu şanse mici de creare de locuri de muncă. Aflată în cel de-al cincilea an consecutiv de "strâns cureaua", populaţia ar putea respinge încă cinci ani de austeritate, iar clasa politică va începe în scurt timp să caute alternative. "Anticiparea momentului schimbării de direcţie este dificilă, însă alegerile din 2014 s-ar putea dovedi punctul de cotitură", notează Jackson.
Intrarea în default, cu efecte devastatoare asupra pieţelor financiare locale, s-ar putea dovedi soluţia preferată a Budapestei, deoarece cea mai mare parte a datoriilor este deţinută de creditorii externi. Distribuţia variată a datoriei între sectorul public şi cel privat scade şansele guvernului de a impune un default, astfel că autorităţile ar putea opta pentru o restructurare coordonată, în negociere cu toate părţile expuse - bănci, companii. Datoria sectorului privat reprezintă cel mai important motiv de îngrijroare, astfel că va fi probabil zona vizată de procedurile de restructurare.
Băncile au fost deja obligate să accepte anumite pierderi pe creditele către populaţie prin limitarea cursului de schimb la care sunt rambursate împrumutrile în valută, însă măsura a avut un impact relativ redus, afectând puţin peste 5% din soldul total al creditelor. Capital Economics anticipează noi măsuri asemănătoare în următorii ani, poate chiar extinderea schemei către companii şi autorităţi locale.
Astfel, băncile ungare ar putea avea nevoie de recapitalizări în valoare totală de 4% din PIB, adică aproximativ 4 miliarde euro, iar condiţiile de creditare vor rămâne probabil foarte dificile. Default-ul va declanşa vânzări în masă pe piaţa obligaţiunilor şi cea valutară, însă poate pregăti terenul pentru revenirea la creştere economică, conchid analiştii Capital Economics.

CATASTROFA

O retragere a Greciei din zona euro ar fi “CATASTROFALA”

autor: FrontPress 27.03.2012
Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, într-un interviu, că ar fi “catastrofal” să i se ceară Greciei să părăsească zona euro, care ar deveni “incredibil de slăbită”, relatează AFP. 
Cancelarul german Angela Merkel susţine că Grecia, care a făcut obiectul a două planuri de salvare, are în faţă “un drum lung şi dificil” şi ar fi o “enormă eroare politică să i se ceară Greciei” să abandoneze zona euro.
“Noi am luat decizia să facem parte dintr-o uniune monetară. Aceasta este o decizie nu doar monetară, ci şi politică”, a spus Angela Merkel. “Ar fi catastrofal dacă am spune unei ţări care a decis să fie cu noi că nu o mai vrem”, a adăugat ea. “De altfel, tratatele (europene) nu o permit. Oamenii din întreaga lume s-ar întreba cine urmează. Zona euro ar fi incredibil de slăbită”, a continuat cancelarul german.
În momentul în care Angela Merkel a fost întrebată despre apariţia unui sentiment antigerman în Grecia, ea a subliniat faptul că situaţia tensionată şi criza financiară mondială au antrenat discuţii dure în foarte multe ţări.
“Avem dezbateri aprinse în parlamentele noastre şi folosim cuvinte dure”, a declarat ea.  Însă, “din fericire, am învăţat să ne soluţionăm conflictele în mod paşnic”, a continuat cancelarul.
De asemenea, Merkel şi-a reafirmat susţinerea faţă de prezenţa Marii Britanii în Uniunea Europeană, în pofida refuzului lui David Cameron de a se alătura noului pact bugetar european.
“Marea Britanie trebuie să ştie că, în Germania, noi vrem o Mare Britanie puternică în UE, este ceea ce ne-am dorit întotdeauna şi ceea ce ne vom dori întotdeauna”, a subliniat Angela Merkel.  De Beatrice Brăileanu – Radio Romania Actualitati

luni, 26 martie 2012

MIORITICA

(BE)KALI YUGA MIORITICA (VIDEO)

autor: FrontPress 26.03.2012
Imagini realizate de jurnalista Lidia Mitchievici şi difuzate de România TV 
În sfârșit a apărut și un clip vintage cu nea Gigi, acest Tamagotchi indispensabil pentru întreținerea entuziasmului cotidian al fiecărui oligofren latent, care, nu-i așa, ce să facă în plicticoasele hiaturi de timp liber între muncă-șpriț-manele-fotbal, decât să comenteze gesturile și cuvintele gânditorului din Pipera.
Poate că în esență acest om este absolut benign, dar transformarea lui disperată și cu orice ocazie într-un simbol național de proporții caragielești denotă reducerea până la zero a oricăror standarde ale normalității.
Extazul pe care îl produce orice onomatopee exclamată de Gigi Becali, lingușirea cu care este înconjurat de hienele mieroase din presă, umilința pe care sunt dispuși s-o îndure așa-zișii presari de dragul unor fărâme de rating, hohotele de râs pe care le stârnește în orice situație, milogeala națională care se declanșează cu ocazia aparițiilor sale publice – sunt chestii care subminează profund demnitatea acestei țări, reduse uneori la stadiul de aplaudac tâmp în fața unui vodevil dadaist involuntar.
De fapt, a devenit proverbial și masochismul tuturor celor care se angajează la Steaua, îmbătați probabil de gloria apusă din perioada comunistă a acestui club și de mirajul fatamorganic al performanțelor tot mai puțin probabile.
În fine, cocalarismul ridicat la rang de artă, bișnița și specula la rang de virtute, înjurătura și vrăjeala perversă la rang de standard conversațional – aceasta e contribuția presei de sport din România la cultură, prin promovarea isterică a unui personaj banalisim în esența lui. În alte condiții și în alt dozaj media personaje de genul lui nea Gigi ar putea stârni simpatie, dar obsesiile posturilor de televiziune și ale ziarelor de sport depășesc orice limită a suportabilității.
Ne așteptăm ca după episodul din 1990 să apară și alte filmulețe cu highlanderul mioritic, poate alături de Charlie Chaplin într-o filmare de la începutul secolului, într-un tablou al lui Grigorescu, într-o baladă populară haiducească sau, de ce nu, într-o imagine alături de Mihai Viteazu în finala Ligii Campionilor din mlaștinile Neajlovului. De Goran Mrakici – FrontPress.ro

duminică, 25 martie 2012

Mars UNIONIST la CHISINAU

Mars UNIONIST cu incidente la CHISINAU (VIDEO)

autor: FrontPress 25.03.2012
Duminică a avut loc în centrul Chişinăului un marș unionist, organizat de Platforma Civică Acțiunea 2012 pentru a marca  94 de ani de la unirea Basarabiei cu României . La trecerea prin fața primăriei, manifestanții au fost întâmpinați de mai mulţi simpatizanți ai partidului Patrioții Moldovei.
Moldoveniştii au dorit să blocheze accesul unioniştilor în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi astfel au fost înregistrate uşoare altercaţii cu forţele de ordine.
„Noi suntem la noi acasă. Noi ne apărăm țara!”, „Nu expansiunii române!”, „Rușine!”, au fost doar câteva din lozincile strigate de contrademonstranţi. Participanţii la Marşul Unirii au răspuns cu „Jos Comuniștii!” şi „Basarabia e România”.
Conform Unimedia, comuniștii, socialiștii și social-democrații au declarat anterior că sărbătoarea de azi “este o provocare murdară a unioniştilor, menită să distrugă stabilitatea social-politică din ţară şi statalitatea moldovenească” (PCRM) la care vor participa “persoane în stare de ebrietate sau care au folosit produse narcotice” (PSD), care, bineînțeles, „trebuie interzisă și asupra căreia trebuie să se pronunțe nici mai mult nici mai puțin decât toți parlamentarii din Republica Moldova” (PSRM).
În 27 martie 1918, Sfatul Ţării a decis, cu majoritatea voturilor exprimate, semnarea Actului de Unire a Basarabiei cu România. Pentru unire au votat 86 de membri din cei 135 de deputaţi prezenţi la şedinţa Sfatului Ţării. Trei s-au pronunţat împotrivă, iar 36 s-au abţinut. Sursa: FrontPress.ro

sâmbătă, 24 martie 2012

Studiu IRES

Studiu IRES: 14% dintre romani se simt urmariti, majoritatea de SRI

autor: FrontPress 24.03.2012
Un procent de 14% dintre romani se simt urmariti, dintre care 37% considera ca cei care ii urmaresc sunt agenti ai Serviciului Roman de Informatii (SRI), se arata intr-un sondaj al Institutului Roman pentru Evaluare si Strategie (IRES) dat publicitatii vineri.
Dintre respondentii care se cred urmariti, un procent de 29% s-au declarat convinsi ca urmaritorii sunt de la Politie, 31% nu au vrut sa spuna de cine sunt urmariti, iar 3% cred ca sunt tinta unui detectiv particular.
Tot la intrebarea “Dumneavoastra personal ati avut senzatia ca sunteti urmarit?”, 86% dintre respondenti au raspuns ca nu se simt urmariti.
Chestionati daca sunt de acord cu afirmatia “Serviciul Roman de Informatii (SRI) este o institutie diferita de vechea securitate”, 37% dintre romani au raspuns cu acord total, 31% cu acord partial, 14% cu dezacord partial si 11% cu dezacord total.
Cat despre acuzatiile potrivit carora serviciile secrete se implica in competitia politica, 59% dintre respondenti cred ca sunt adevarate, 28% le considera false, iar 12% au raspuns cu “Nu stiu”.
Directorii Serviciului Roman de Informatii (SRI), George Maior, si Serviciului de Informatii Externe (SIE), Teodor Melescanu, sunt printre responsabilii identificati de respondenti ca facand abuz de putere in mult mai mica masura decat responsabilii locali.
Intrebati daca directorul SRI, George Maior, face abuz de putere, 43% dintre romani cred ca “Nu”, in timp ce 30% cred ca “Da”. Aceeasi intrebare a fost pusa si in legatura cu directorul SIE, Teodor Melescanu, iar 48% au raspuns “Nu” si 27% “Da”.
Teodor Melescanu cumuleaza 63% dintre respondenti care spun ca au o parere buna si foarte buna despre el. 45% dintre participantii la studiu au o parere buna si foarte buna despre George Maior, directorul Serviciului Roman de Informatii.
Intrebati cata incredere au in serviciile secrete din Romania, SRI – 43% au raspuns ca multa si foarte multa, 51% putina si foarte putina, iar SIE – 41 multa si foarte multa, 50% putina si foarte putina.
Sondajul IRES a fost realizat in perioada 19-20 martie, pe un esantion de reprezentativ de 1.446 de subiecti, cu o marja de eroare de +/-2,6%. De Adriana Toma – Ziare.com

vineri, 23 martie 2012

Noua muzica nationalista

Noua muzica nationalista si conceptul Parintelui Seraphim Rose (Death to the World)

autor: FrontPress 23.03.2012
În ultima vreme a început o nouă ”revoluţie” spirituală în domeniul muzicii hip-hop, rap, prin intermediul mai multor artişti de mare valoare precum Raku, Cedry2k, Dragonu, etc. O muzică prin care se manifestă o întreagă luptă împotriva decadenţei lumii moderne şi un mesaj cultural pe care mulţi îl ascultă dar mult prea puţini îl înţeleg. Chiar recent Cedry2k, unul dintre artiştii fanioni ai acestui nou stil, a scos un album denumit în mod simbolic ”Clipa Schimbării”, un album care este dedicat total Ortodoxiei şi luptei împotriva masoneriei, împotriva Noii Ordini Mondiale prezentate în acest album, pe bună dreptate, ca şi târfa Babilonului.
Mă bucur foarte mult să văd această trecere a hip-hop-ului de la un gen muzical prin care se promova violenţa de stradă, drogurile, etc. la un gen muzical de promovare a trăirii creştine, a iubirii de neam şi de ţară, o promovare pe care Cedry2k o duce la un nivel radical pe noul său album. Dar un motiv şi mai mare de bucurie îl oferă faptul că aceşti raperi care transmit acum un mesaj creştin au fost odată adepţi ai decadenţei, trăind o viaţă fără etică, fără morală. Ei sunt dovada vie a faptului că omul, întors odată la Hristos, poate să devină dintr-o epavă a vieţii un adevărat ostaş al dreptei credinţe. Cedry2k şi Raku spre exemplu sunt o dovadă prin trecutul şi prezentul lor a faptului că cele prezise de Cuviosul Seraphim Rose se adeveresc acum.
Cuviosul Părinte Seraphim Rose din Statele Unite ale Americii a prezis în trecut că va veni o zi în care tinerii pe care toţi îi pun deoparte, pe care toţi îi consideră huligani, vor deveni adevăraţi martiri, mucenici şi misionari ai lui Hristos şi exact acest lucru îl vedem astăzi prin această transformare, această trecere, a muzicii rap / hip-hop de la droguri şi viaţa de stradă la Ortodoxie şi, implicit, o viaţă trăită după învăţătura etică şi spirituală a Sfinţilor Părinţi. Aceste melodii au un rol remarcabil, aşa cum îl are în occident rock-ul naţionalist, în promovarea credinţei în Dumnezeu şi a iubirii de neam, a devotamentului faţă de patrie ducând mesajul lui Hristos, al Căpitanului, al martirilor şi mucenicilor acestui neam în rândul tinerilor, ducând odată cu asta la trezirea lor şi începerea unei adevărate revoluţii spirituale a neamului românesc.
Totuşi un lucru şi mai interesant la aceste schimbări în muzica hip-hop este puternicul mesaj contra masoneriei. Ca un exemplu avem noul album al lui Cedry2k unde masoneria este atacată în mod direct fără ezitări şi adevărata faţă a acestei organizaţii oculte şi satanice este prezentată aşa cum e, o organizaţie care la prima vedere pare un club de gentlemen sau un ordin cavaleresc, dar care după un timp de activitate se revelează aşa cum este : un grup de ocultişti satanişti, adepţi şi promotori ai filosofie iluministe, adversari declaraţi ai Creştinismului.
Dacă tot am ajuns la masonerie merită să fac o referire şi la temerea pe care figurile de bază ale acestei organizaţii o au faţă de persoana lui Corneliu Zelea Codreanu, implicit faţă de Mişcarea Legionară, o teamă pe care o au şi faţă de aceşti artişti care au promovat numele Căpitanului şi Gărzii de Fier în câteva melodii deja cunoscute destul de bine în mediile naţionalist-creştine. În trecut acest om legendar, Corneliu Zelea Codreanu, a făcut ordinea masonică să tremure prin smerenia şi credinţa sa, prin onoarea şi demnitatea sa, un lucru pe care-l face şi astăzi fiind un model viu pentru tineretul naţionalist şi creştin şi, odată cu asta, icoana de bază a revoluţiei spirituale a neamului românesc, o revoluţie prezentă în aceste noi forme ale muzicii rap şi hip-hop. Căpitanul a fost prigonit, asasinat, astăzi cei care luptă cu masoneria pe faţă sunt marginalizaţi, nu sunt promovaţi, dar aceste lucruri nu fac altceva decât să dovedească adevărul mereu prigonit de forţele oculte.
Revenind la subiectul articolului, Părintele Seraphim Rose a început un proiect în America denumit ”Death to the World” ( adică Moarte Lumii, dar o interpretare mai corectă este Moarte Lumii Noastre ), acest proiect început cu mult timp în urmă a fost strâns legat de cea ce se petrece astăzi prin faptul că se urmărea aducerea tinerilor punkişti prinşi de droguri şi de decadenţă la Ortodoxie, înapoi l-a Hristos. Chiar Părintele Seraphim a trecut prin toate relele posibile, inclusiv patima drogurilor, a beţiei, a desfrânării, etc. , acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul unor artişti precum Dragonu, dar iată că toţi s-au întors acum cu faţa spre Dumnezeu de zece ori mai mult decât ar fi fost dacă apucau pe drumul ăsta de la bun început. Această revoluţie spirituală există pe tot cuprinsul lumii, în America şi Occident fiind o serie de trupe rock care, inspirate de părintele Seraphim, transmit mai departe mesajul Sfinţilor Părinţi către tineri, aşa cum o fac şi aceşti raperi la noi.
Toate aceste lucruri arată că Dumnezeu are planuri pentru fiecare şi că uneori un om detestabil din orice punct de vedere poate să devină un adevărat campion al lui Hristos prin curajul şi zelul cu care promovează mesajul Hristic. Astfel de proiecte precum ”Death to the World” ( de care probabil aceşti raperi n-au auzit vreodată ) şi acum albumele lui Cedry2k, Raku şi Dragonu nu sunt altceva decât începutul unei revoluţii spirituale menită să aducă lumea din nou pe făgaşurile dorite de Hristos, muzica reprezentând prima line de transmitere a unui mesaj către tineret. Mă rog la bunul Dumnezeu pentru a-i ajuta pe aceşti oameni în misiunea lor şi, odată cu asta, vreau să-i rog pe cititori să sprijinire toate aceste proiecte cumpărând albumele lui Cedry2k şi ale lui Raku, fiindcă şi aceşti oameni au nevoie de o încurajare clară în lupta lor. Ei reprezintă o alternativă de la ”modelele” mainstream şi nu sunt sprijiniţi de către tot felul de finanţatori. De Alexandru Sudiţoiu

joi, 22 martie 2012

Culoarea rosie ????

De ce iubesc comunistii culoarea rosie?

autor: FrontPress 22.03.2012
Rosul este culoarea comunistilor. Acest lucru se stie demult, dar probabil ca nu multa lume cunoaste cum s-a ajuns ca aceasta culoare sa fie simbolul doctrinei comuniste.
Rosul este culoarea revolutiei. In timpul cresterii influentei iacobinilor, dupa revolutia franceza, stegurile rosii au fost arborate pentru a semnifica democratia.
“Moda” franceza s-a raspandit apoi in Germania, Danemarca, Italia, Austria si Polonia, explica Slate.
Dupa 1848 a fost publicat Manifestul comunist, iar adeptii sai au folosit tot culoarea rosie, pentru a-l promova.
Steagul rosu nu a fost intotdeauna simbolul revolutiei. Initial, era folosit drept semnal de urgenta pentru instaurarea legii martiale. In 1791, regele Ludovic al XVI-lea a primit steagul rosu, cu putin timp inainte de a dispune masuri speciale.
In “Poveste despre doua orase”, Charles Dickens a descris momentul in care “o multime agitata flutura steaguri rosii, clamand ca tara este in primejdie”.
Primul regim de tip comunist care a instaurat culoarea rosie a fost Comuna din Paris, revolutionarii fluturand steagul rosu in locul drapelului francez. Politia a interzis ulterior folosirea altor simboluri decat cele nationale, drept care culoarea rosie “a luat o pauza”.
Odata cu Revolutia Bolsevica, in 1917, si cresterea Armatei Rosii, culoarea a devenit un fenomen global. Italia a experimentat folosind-o incepand din 1919. In Statele Unite, fenomenul a fost invers.
Prin anii ’50, teama de socialism era atat de mare incat echipa de baseball Cincinatti Reds si-a schimbat numele in Cincinatti Redleg, pentru a evita orice confuzie.
In istoria moderna, lucrurile s-au mai schimbat. Liberalii din Marea Britanie folosesc aceasta culoare, iar americanii nu se mai tem de ea.
Republicanii de peste Ocean folosesc culoarea rosie, in timp ce democratii si-au ales-o pe cea albastra, dar aceste lucruri au fost stabilite abia la alegerile din 2000. De Madalina Mitan – Ziare.com

marți, 20 martie 2012

Monument de arhitectura socialista

“Casa Partidului Comunist din Bulgaria”, monument de arhitectura socialista (FOTO)

autor: FrontPress 20.03.2012

Exista o Europa ascunsa

De vorba cu Viktor Orban: “Exista o Europa ascunsa”

autor: FrontPress 20.03.2012
Ne-am obișnuit ca în toate știrile și comentariile apărute în mass media mainstream și în cyberspace să auzim numai acuzații, avertizări, denunțări, înfierări și condamnări la adresa premierului maghiar. Punctele de vedere exprimate de Orban și de FIDESZ abia dacă pot fi deslușite din această enormă gălăgie de fond; declarațiile lor sunt de obicei citate selectiv și puse în fața publicului internațional gata interpretate.
Știind că de un tratament asemănător a avut parte și Lech Kaczynski, și alte personalități conservatoare care au fluierat în biserica laicistă a UE și a stângismului globalizat, am căutat cu tot mai mult interes în ultima vreme informații despre ce se întâmplă de fapt în Ungaria și ce face FIDESZ de reușește să-i enerveze atât de tare pe comisarii UE, rusofilii, postcomuniștii din Ungaria, stânga internațională. Nu e ușor să faci o asemenea căutare dacă nu știi limba maghiară, dar ea este totuși obligatorie pentru cine nu vrea să se lase manipulat și dorește să înțeleagă într-adevăr care e miza acestei confruntări.
De aceea, vă prezentăm acest interviu recent al lui Viktor Orban pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, o ocazie destul de rară de a asculta și punctul său de vedere. Interviul a fost realizat de Thomas Gutschker, Friederike Haupt, Georg Paul Hefty şi Volker Zastrow.
FAZ: Domnule prim-ministru, sunteți criticat în prezent de instituţiile de la Bruxelles, ca nici un alt şef de guvern din UE. Vom mai vorbi despre asta. Dar în primul rând, suntem interesaţi de modul în care veţi dvs. starea Europei.
Viktor Orban: Am în față o hartă spirituală. Şi ceea ce văd acolo mă umple de o extraordinară îngrijorare. Când privesc la dezvoltarea lumii în următorii douăzeci de ani, atunci văd pe această hartă o Europă tot mai slabă. Ne pierdem tot mereu din importanță şi suntem tot mai puțini, față de totalul populaţiei mondiale şi față de Europa dinainte. Ponderea noastră în comerţul mondial şi PIB-ul global continuă să scadă. În democraţia noastră europeană şi în sistemul nostru economic şi social tot mai mulți oameni îşi pierd încrederea în sine ca europeni – pentru că văd că sunt tot mai numeroși aceia care se bucură de mai mult succes decât noi, organizându-și economia şi societatea altfel decât noi.
FAZ: De ce se întâmlpă asta?
Viktor Orban: Am sentimentul că majoritatea politicienilor europeni de vârf şi-au pierdut credinţa în ceea ce făcea odată măreția Europei şi influența ei în lume. Mai mult decât atât, pare că ar fi ceva rușinos sau interzis să vorbim despre asta. Nu putem să nu constatăm că cei se ridică acum, se raportează cu curaj la identitatea lor spirituală: Islamul la Islam, popoarele orientale la tradiţiile orientale şi la felul lor de spiritualitate. Nu este vorba numai de Dumnezeu, ci și de cultură, care a fost modelată de credința tradiţională respectivă. Însă noi renunțăm la puterea care vine din faptul că aceasta este lumea culturii creştine. Aceia care au succes sunt cei care consideră că nu există viitor fără copii şi familie.
FAZ: Credeți că Europa se leapădă de moştenirea ei?
Viktor Orban: Ni se pare că e un merit să vorbim despre modalităţile tradiţionale de viaţă ca despre ceva deja depășit sau demult căzut în uitare. Am sentimentul că, de dragul culturii dialogului şi al corectitudinii politice, nu mai vorbim deloc despre lucrurile care ne sunt necesare ca să putem continua să ne menținem ca civilizaţie de referință. Există ceva ce eu numesc Europa ascunsă sau secretă. Despre această lume, se discută foarte rar în public. Şi nu pare a pretinde să redevină mentalitatea, cultura şi orientarea politică europeană dominantă.
FAZ: Dvs. vă bazați pe religie, naţiune şi familie. Oare progresul nu merge într-o altă direcţie? Îndepărtându-se de naţiune, familie, religie?
Viktor Orban: Acesta este unul dintre motivele pentru care eu sunt ținta tuturor atacurilor. Există, de fapt, o interpretare a istoriei europene, a viitorului european, conform căreia ar trebui să mărșăluim dinspre religie spre secularizare, de la modelul familiei tradiţionale în direcţia a tot felul de modele de familie, şi de la naţiuni la internaţionalism sau integrare. Convingerile mele merg clar în cealaltă direcţie. Problema este, ce înseamnă înainte și ce înseamnă înapoi. Eu lupt împotriva interpretării conform căreia cele exprimate în Constituţia Ungariei ar trimite spre trecut. Pentru că atunci când privesc harta lumii, văd că lucrurile despre care vorbesc eu sunt acelea care pot oferi o soluţie față de scăderea influenţei Europei în lume.
FAZ: Carta Drepturilor Fundamentale a UE stabilește că demnitatea umană este inviolabilă. Ea susţine toate cuceririle statului de drept european. Iar acestea rezultă toate din tradiţia noastră occidentală creştină. De ce nu vă sunt de ajuns?
Viktor Orban: Asta e bine şi frumos. Ne respectăm reciproc, iar pentru bunul mers al afacerilor, un anumit cadru legal nu trebuie pus la îndoială. Dar unde mai e viaţa? Nu-i simt lipsa în documentele europene, ci în cultura cotidiană. Ea se mai întrezărește uneori, nu vreau să neg. Declanșează însă apoi multe discuţii. De exemplu, atunci când Sarkozy a urcat la tribună, am simţit acel aer al lui de Gaulle, această gloire, şi nu trebuia să fii francez ca să ai sentimentul că e vorba de ceva serios. Sau atunci când am văzut pentru prima dată, după multă vreme, la un meci internaţional de fotbal, o mare de steaguri germane cu mesajul: noi suntem nemții şi vom învinge, pentru că suntem cei mai tari. Nu ți-e teamă de asta, pentru că vezi că în Germania se dezvoltă ceva serios. Sau când polonezii spun: noi, Polonia, suntem o ţară atât de puternică, încât factorii de decizie europeni nu pot să treacă peste noi. Acolo există o voinţă, există energie, se exprimă o revendicare.
FAZ: Cum să crească spiritul european tocmai din naţionalism?
Viktor Orban: Eu nu aș dori ca aceste declaraţii să intre în conflict cu Uniunea Europeană, cu integrarea. Aș vrea ca la Bruxelles şi în alte locuri, să nu se reacționeze ca şi cum acestea ar constitui o ameninţare pentru integrarea europeană. Naţiunile fără caracter şi ambiţie nu pot alcătui o Comunitate Europeană mare. Ca european, salut cu entuziasm aceste sclipiri ocazionale.
FAZ: Europa a crescut la un loc, pentru că naţiunile sale au renunțat la o parte din suveranitatea lor. Aceasta a fost o lecţie a celor două războaie mondiale, astăzi este o cerinţă a globalizării. Credeţi că acele state care au redevenit suverane abia după 1989, pot să se sustragă acestei tendințe?
Viktor Orban: Nu ştiu dacă nu îmi vor sări toți în cap în Germania pentru ceea ce voi răspunde la asta. Dar, pentru că ridicați această chestiune, iată: războaiele mondiale, desigur, pot fi văzute ca războaie între naţiuni. Mă tem, totuși, că tragedia este mai mare. Acesta a fost războiul civil intern al civilizaţiei noastre. Civilizaţia a fost într-atât de rănită de el, încât poate că asta ne va distruge total. Efectul demografic este clar, consecinţele devastării economice sunt clare. După cel de-al doilea război mondial, europenilor le-a scăpat din mână modelarea viitorului – în est şi în vest. Ceea ce ni s-a întâmplat nouă, europenilor, în secolul XX, a fost un război civil în interiorul Creştinătății. Bunul Dumnezeu l-a creat pe fiecare după chipul și asemănarea Sa. De aceea nu trebuie să ne distrugem unii pe alții. Aceasta este sursa spiritului european. De aceea, Schuman a spus, după cel de-al doilea război mondial, că Europa fie va fi creştină, fie nu va fi deloc.
FAZ: Comisia Europeană consideră că dvs. aţi trecut prin Parlament, cu majoritatea de două treimi pe care o dețineți, o Constituţie care încalcă valorile de bază ale Uniunii Europene: cu privire la independenţa justiției, de dreptul la opinie şi libertatea presei, de tratamentul echitabil al opoziţiei. Acestea sunt reproșuri grave.
Viktor Orban: Situaţia este banală. În privința Ungariei, sunt contestate între cinci și opt prevederi legale. Cu cele de anul trecut, sunt mai puţin de 50 de cazuri individuale, asupra cărora discutăm cu Comisia. Germanii au aproape 100 de cazuri de dezacorduri cu Comisia, francezii chiar și mai multe cazuri. Sunt ei deci mai puţin europeni decât noi? Desigur că nu. Atâta timp cât discuţia poate fi menținută în acest cadru, nu sunt probleme. Astfel de discuţii sunt obişnuite în UE. Dar unii susţin că noi am încălca spiritul european. Ei spun că s-ar putea ca într-adevăr, soluţiile din Ungaria să fie în ordine din punct de vedere juridic, dar ele vin în contradicţie cu spiritul european. Ce pot să fac eu cu astfel de păreri? Eu sunt ales, guvernul maghiar este, de asemenea, ales, Parlamentul European este ales și el. Dar cine a ales Comisia Europeană? Unde este legitimitatea ei democratică? Şi în fața cui dă socoteală Parlamentul European? Acestea sunt probleme foarte grave ale noii arhitecturi europene.
FAZ: Dar și foarte mulți unguri se plâng de ceea ce contestă Comisia.
Viktor Orban: Ce s-a întâmplat în Ungaria în 2010? Stânga s-a prăbuşit. Liberalii nu mai sunt în Parlament. Ce se întâmplă acum? Stânga internaţională încearcă – nu mă bucur că o face, dar este de înţeles –, să reconstruiască stânga maghiară. Din interior, nu se poate, pentru că au rămas numai ruine, astfel încât se face din afară, nu numai din Europa, ci şi din America. Sunt susținute fundaţii şi persoane orientate spre stânga care doresc să formuleze o alternativă de stânga în Ungaria. De aceea, suntem atacați radical de stânga internaţională. Dar dreapta internaţională, chiar dacă se simte uneori destul de incomod, ne ia apărarea.
FAZ: Susținerea față de partidul dvs. a scăzut considerabil de la alegerile din aprilie 2010. Mulţi oameni au protestat în stradă împotriva dvs.
Viktor Orban: De la ultimele alegeri parlamentare, au avut loc două alegeri intermediare. Pe ambele le-am câştigat cu o majoritate covârşitoare. Ținând cont de reformele structurale pe care eu le-am introdus în Ungaria, de faptul că am răsturnat și am schimbat totul, în educaţie, sănătate, servicii sociale, stăm mult mai bine decât aș fi crezut vreodată. Cei care se adună în stradă au toată recunoașterea și respectul meu. Uneori pot fi zeci de mii de persoane. Dar, în comparaţie cu adunările dreptei, acestea sunt ședințe de club. 15 martie, sărbătoarea naţională, este încă în pregătire. Faptul că ne vom mobiliza susţinătorii cu succes este dincolo de orice îndoială (au participat 300 000 de persoane, n.t.). Este o experiență eliberatoare pentru susținătorii dreptei maghiare.
FAZ: Ţara dumneavoastră este excesiv de polarizată. De ce mizați pe această polarizare, de ce vreți să distrugeți stânga?
Viktor Orban: Mi-ar place să înregistrez distrugerea stângii ca pe un succes personal. Dar este doar în parte meritul meu. Opoziţia maghiară actuală, care a format guvernul în cei opt ani dinaintea mea, a comis suicid. Ea nu a fost ucisă, cutițul nu era în mâna mea. Alegătorii și-au introdus buletinele de vot în urne. Dar politica este ca un Phoenix, poate învia din cenușă.
FAZ: Care este cauza socială a acestei confruntări dintre dreapta și stânga?
Viktor Orban: În Ungaria, o parte lipsită de scrupule a marelui capital a ocupat o mare parte din partide, în primul rând pe socialişti. Ultimii trei prim-miniştri ai socialiştilor erau cu toții dintre cei mai bogați oameni din ţară, şi s-a ajuns la o alianţă între marele capital şi păturile cele mai sărace. Statul era cu totul în ghearele marelui capital. Prin asistenţa socială, prin pensionarea anticipată, prin pensiile de invaliditate, prin tolerarea evaziunii fiscale, s-a creat o masă întreținută de Stat. Astfel, i s-a luat păturii de mijloc puterea și spaţiul. Când eu am câştigat alegerile în 2001, situaţia socială din Ungaria era de așa natură încât cei care trăiau pe seama Statului erau mai mulți decât cei care își câștigau traiul prin muncă. Ungaria alunecase astfel până la marginea unui sfârșit tragic, pentru că avem zece milioane de oameni, dintre care în 2010 au lucrat doar 3,7 milioane iar impozite nu au plătit decât 2,6 milioane. Când eu am pierdut alegerile în 2002, datoria statului era de 52 la sută. Când am revenit, era mai mult de 80 la sută. Un om, o companie, o ţară care se află în datorii, după judecata mea, nu sunt liberi. În acest sens, maghiarii nu sunt liberi, iar Ungaria nu este o ţară liberă.
FAZ: Şi Europa? Europa este liberă?
Viktor Orban: Speranţele noastre sunt încă în germani. Deoarece doar germanii au o economie capabilă de a aduce performanțe fantastice, şi de aceea se și așteaptă de la ei să-și reducă îndatorarea statului, care a urcat la peste 80 la sută, poate chiar până la 60 la sută. Avem o oarecare încredere că și noi vom reuși asta, dar am puține speranțe despre felul cum se vor descurca ceilalți cu îndatorarea lor. Germanii au un instinct natural, iar noi avem o majoritate de două treimi în parlament. Atâta timp cât le avem, putem pune în mișcare redresarea economică. [...]
FAZ: Ați învățat ceva nou despre Ungaria şi poporul maghiar din înalta dvs. funcție?
Viktor Orban: Am găsit mult mai multă putere şi dorinţă de schimbare decât am presupus. Noi, ungurii, avem o părere foarte critică despre noi înșine. Este de domeniul legendei, faptul că nu putem să ne punem de acord, încă din vremurile tribale era aşa. Dar acum, când problemele sunt mari, nu numai acasă, ci pentru toată Europa, s-a dezvoltat sentimentul că e acum ori niciodată. Astăzi, există mult mai puţină ură în societatea maghiară decât înainte. Noi, ungurii, ne reproșăm mereu că vedem întotdeauna numai ceea ce este rău, dar astăzi mulți își propun, ca un obiectiv personal, să păstreze speranţa într-o rezolvare bună. Nu numai la dreapta, ci și la stânga. A fost uimitor felul în care au reacționat ungurii la atacurile din străinătate. Suntem un popor efervescent. Şi formulăm mereu exagerări, la care limba maghiară se pretează bine, dar acum s-a demonstrat contrariul. Se spune: sunt probleme în Ungaria şi greșeli, dar ceea ce ni se face este o nedreptate. Și naţiunea își are demnitatea ei. Oamenii sunt de acord în această privință, nu se poate vorbi despre noi, şi cu noi, așa cum se face în Parlamentul European, la stânga şi la liberali. Iar oamenii şi-au exprimat dezacordul față de aceasta cu o demnitate de care nu aş fi crezut că suntem în stare. Lecţia care decurge din aceasta este că politicienii își subestimează uneori propria naţiune. Poți găsi multă putere în asta. [...] Traducere de Anca Cernea – In Linie Dreapta

Americanii se reorienteaza

Ateii americani se reorientează spre evrei şi musulmani

autor: FrontPress 20.03.2012
„Ateii americani”, una dintre cele mai mari organizaţii ateiste din Statele Unite, a realizat 2 panouri publicitare în limba ivrit şi în arabă, cu scopul de a-i îndemna pe evrei şi pe musulmani să-şi reevalueze credinţa.
Panourile conţin textul „Ştii că este un mit … şi ai dreptul să alegi”. Scopul lor este acela de a informa ateii din mijlocul celor două grupări de pericolul afilierii la comunităţi religioase. Dave Silverman, preşedintele organizaţiei, a declarat că există atei americani care încă fac parte din comunităţi religioase şi care trebuie să afle că există o organizaţie suficient de curajoasă şi de organizată pentru a-i reprezenta.
Panourile au fost afişate de pe 5 martie şi pregătesc terenul pentru convenţia ateistă de luna viitoare, cu titlul „Raliul raţiunii”, care va avea loc în Washington, D.C. Panoul în limba arabă a fost într-o zonă cu o populaţie majoritară musulmană din statul New Jersey, iar cel în limba ivrit într-un cartier evreiesc din Brooklyn, New York.
Reacţiile nu au întârziat să apară. Mohamed Elfilali, directorul executiv al Centrului Islamic din Passaic County, a declarat pentru Christian Post că respectă libertatea de opinie a tuturor, dar este dezamăgit că grupuri asemenea „Ateii americani” se orientează spre divizarea societăţii şi nu spre unirea ei.
Nu este prima dată când campaniile acestei organizaţii au creat controverse. Anul trecut în decembrie, „Ateii americani” au afişat în zone intens circulate un panou cu două poze, ale lui Iisus şi Moş Crăciun, care le cerea creştinilor să respingă miturile în care cred, sugerând că Iisus şi Moş Crăciun fac parte din aceeaşi categorie de personaje. De pe Semnele Timpului

luni, 19 martie 2012

Corbul

Corbul, istoria mitica a unui mesager divin

autor: FrontPress 19.03.2012
În genere câmpul semantic pe care tindem să-l asociem acestei impresionante specii care beneficiază de o inteligenţă legendară este unul care nu prea o încadrează în categoria “fiinţelor luminoase”. Multe superstiţii s-au ivit ca urmare a apariţiei constante a corbului pe câmpul de bătălie, când devorează rămăşiţele soldaţilor ucişi. Un semn al morţii, distrugerii, macabrului, războiului, un purtător al întunericului şi umbrei…
Cicero este de altfel avertizat că moartea îl pândeşte prin corbii care îşi flutură nervos aripile prin văzduh. Danezii credeau că prin observarea atentă a comportamentului lor se putea deduce rezultatul unei bătălii, pentru că sunt prin excelenţă animale războinice. Se spune că ar fi prevestit şi moartea lui Platon şi Tiberius şi i-ar fi spus zeului celtic Lugh despre invaziile duşmane. Dar simbolismul morţii este doar o mică parte din ceea ce reprezintă corbul în foarte multe culturi. Tradiţiile şamanice pun mare accent pe aspectele pozitive ale păsării misterioase. Şi nu este de mirare. Strict ştiinţific vorbind, sunt creaturi extrem de inteligente, capabile să-şi construiască propriile instrumente, să le folosească şi să utilizeze mai multe tipuri în funcţie de scop, concepând alte tipuri de instrumente la nevoie. Studiile comparate de credinţe arată că simbolismul negativ al corbului este de dată recentă şi limitat la spaţiul European. Nenorocirile pe care le-ar prevesti se mai regăsesc sporadic în Mahabharata, dar aproape peste tot în Orient, ca şi în Occident, simbolismul este unul pozitiv.
Cuvântul celtic pentru corb este “bran”. El înseamnă protecţie, iniţiere şi vindecare, precum şi purtător de întelepciune. Locuitorii din Cornwall îşi închipuiau că zborul unui corb deasupra unei case aducea noroc şi cine omora făptura magică avea să sufere îngrozitor. Eroul Bran îl desemnează pe păstrătorul memoriei ancestrale, pe înţeleptul suprem. Asta cu atât mai mult cu cât capul său, recipient al inteleigenţei, a fost îngropat în sacrul munte alb londonez. Corbii încă se mai perindă pe acolo, în Turnul Londrei, şi se crede că menţin vie inteligenţa lui Bran. Adesea animal profetic, unele tradiţii gallice culese de Pseudo-Plutarh relatează că un stol de corbi a indicat locul unde urma să fie întemeiat oraşul Lugdunum/Lyon. Zeiţa războinică Bodb poartă nume de cioară. Un rol important joacă şi în povestirea gallică “Visul lui Ronabwy”, când corbii lui Owein, după ce sunt masacraţi de soldaţii lui Arthur, le aplică o pedeapsă soldaţilor.
Corbii, partenerii zeilor
Corbii sunt şi tovarăşii lui Wotan, stand aşezaţi pe tronul său. Unul este Huginn, spiritul, celălalt este Muninn, memoria. Cei doi ar reprezenta principiul creaţiei, spre deosebire de lupii lui Odin care ar fi principiul distrugerii. Odin îi trimitea in fiecare zi să scruteze împrejurimile, după care aceştia se întorceau la el împărtăşindu-I informaţiile adunate. Valkyriile se puteau preface şi ele în corbi. Mesageri ai zeilor, cu capacitate profetică, au un rol fundamental în practicile şamanice. În Edda poetică, mai precis în poemul “Grimnismal”, chiar şi Wotan apare în ipostaza de zeu-corb. Capacitatea lui Odin de a-şi trimite gândul şi mintea departe s-ar putea lega de călătoria pe care o săvârşesc şamanii când sunt în transă, de unde şi temerea că cei doi corbi nu s-ar mai întoarce. Pe de altă parte, se poate ca tovarăşii lui Odin să fi ocupat un loc important în mitologie mai devreme de secolele 9-10, când au fost adoptate cele două nume ca representative pentru puterile intelectuale ale zeităţii. Simbolismul corbului în lumea germanică include si stindardul corvin, un steag ţesut de aşa natură încât la fluturarea sa în aer să pară ca şi cum ar imita zborul păsării. De asemenea Huginn şi Muninn invocă şi conceptele de “fylgjia” (metamorfoză, noroc şi spirit protector) sau “hamingja” (dublul fantomatic al unei persoane).
Şi grecii şi romanii subliniază acelaşi simbolism pozitiv întâlnit până acum. Este animalul solar al lui Apollo, dar îl regăsim şi pe lângă Athena. Apollo, zeu oracular de primă mână, apreciază animalul pentru locvacitatea şi isteţimea sa. După Strabon, corbii sunt cei care stabilesc amplasarea centrului lumii la Delphi, ca mesageri ai zeilor înzestraţi cu funcţii profetice. Nu sunt departe nici de zeul Mithra, deţinând şi puterea de a conjura piaza rea. Unele legende greco-romane povestesc că toţi corbii erau odinioară albi. Dar din cauza incapacităţii sale de a păstra un secret, Apollo blestemă făptura înnegrindu-i penele. Mai avem o versiune care spune că Athena a înlocuit corbul cu bufniţa tot din aceeasi cauză.
China şi Japonia îl înzestrează cu gratitudinea filială, datorită grijii puilor faţă de părinţi, element privit ca o restaurare a ordinii sociale. În Japonia este atât simbol al dragostei familiale, cât şi vestitor al biruinţelor şi semn al virtuţii. De multe ori îl întâlnim ca animal solar, de culoarea roşie. O legendă spune că zece corbi şi-au luat zborul de pe rugii de mure ai Levantului ca să aducă lumină lumii, dar Yi, Bunul Arcaş, ii doboară pe nouă dintre ei, altfel lumea ar fi ars. În timpul dinastiei Han pietrele sculptate înfăţişează un corb cu trei gheare în mijlocul soarelui. Poate fi un simbol al principiului yang, iar cele trei gheare invocă simbolismul solar, cu răsărit, zenit şi apus.
În folclorul nativilor americani se pune accent pe talentul lui corvus corax de a se metamorfoza, simbolizând schimbarea. Aşa-numiţii medicine men îl conjură în ritualuri variate pentru a clarifica viziunile, pentru că ceea ce se vede cu ochiul fizic nu reprezintă neapărat realitatea, iar corbul poate oferi lămuriri. Animal magic şi purtător de mesaje divine, corbul îşi împărtăşeşte cunoaşterea doar cu cei demni de ea. Este şi un animal care vindecă. Tezaur de secrete, asistă la revelarea propriilor noastre gânduri ascunse, la acceptarea unor adevăruri refulate şi la armonizarea finite umane. Când apare corbul se deschidea cale de acces către Marele Mister, ceea ce produce o modificare pozitivă de conştiinţă. Corbul este cel care a adus lumina în lume şi a creat o parte din Pământul-Mamă. Indienii Tlingit de pe coasta de vest a Pacificului îl privesc ca pe figura divină centrală, demiurgul primordial, care răspândeşte cultura şi civilizaţia, adăugându-I elementul dinamic şi organizator. La Mandani, cu prilejul sărbătoririi primăverii, un bărbat comemorează retragerea apelor stand gol, vopsit în alb, cu o mantie din blana a patru lupi albi şi cu doi corbi morţi pe cap.
Fără corb, conform tradiţiilor Hopi, Navajo, Zuni, lumea ar fi şi acum în întuneric, pentru că el este cel care a ieşit din pântecele negru al universului. Nici Africa neagră nu îl consideră mai prejos, considerându-l o pasăre care îi previne pe oameni despre primejdii. Prin urmare, corbul, animal solar, partener al zeilor, ghid al sufletelor, simbol al unei singurătăţi care permite accederea la un plan mai înalt, este departe de a fi un personaj al macabrului. Să nu uităm nici de ce afirma Carl Jung: corbul, chiar de este partea întunecată a psihicului, trebuie integrat în personalitate pentru a putea permite comunicarea între toate aspectele umane. Este un simbol al dezvăluirii adevărurilor ascunse şi expunerii lor în lumina conştiinţei. De Irina-Maria Manea - Historia