marți, 31 ianuarie 2012

Batalia CARNATILOR

12 decembrie 1939, Tolvajarvi: Batalia CARNATILOR

autor: FrontPress 31.01.2012
Grupate sub denumirea generică de Războiul de Iarnă, cumplitele încleştări dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda din cadrul celui de-al doilea Război Mondial ascund în derularea faptelor un episod extrem de interesant prin ineditul, hilarul şi spectaculozitatea sa. Cunoscută în rândul cercetătorilor şi amatorilor pasionaţi de istorie sub denumirea de ”Bătălia Cârnaţilor”, confruntarea din Tolvajarvi a fost începutul sfârşitului pentru agresiunea U.R.S.S. împotriva Finlandei.
Detaliile care fac diferenţa
Evenimentele care aveau să preceadă asaltul de la Tolvajarvi (jarvi înseamnă lac în finlandeză) au fost puternic influenţate de strategia militară a ambelor forţe, precum şi de factorii de ordin uman.
Numărul mare de trupe şi echipament militar sovietic cu care Armata Roşie împânzise cele câteva drumuri din regiunea Ladoga-Karelia era perceput ca o ameninţare extremă de către forţele finlandeze, în special cele grupate în perimetrul Sujarvi. Terenul era deosebit de dificil şi impracticabil chiar în timpul verii, cu atât mai mult în aspra iarnă arctică.
Agresiunea militară a sovieticilor contra finlandezilor a fost considerată de Liga Naţiunilor drept un atac brutal şi total nejustificat, care încălca toate prevederile şi legile internaţionale. Conflictul a fost de la bun început unul disproporţionat, trupele sovietice trimise de Stalin să cucerească Finlanda fiind de patru ori mai numeroase decât forţele de apărare pe care se puteau baza autorităţile de la Helsinki.
Proporţia s-a păstrat cumva şi în zorii bătăliei de la Tolvajarvi. Trupele sovietice, comandate de generalul Beliaev, erau alcătuite din 20.000 oameni şi echipate cu 45 de tancuri şi 150 tunuri de câmp. În faţa tăvălugului sovietic, colonelul Paavo Talvela dispunea în acel moment de doar 4.000 de soldaţi grupaţi în regimentul Ostasto Rasanen.
Cu toate acestea, finlandezii aveau să obţină o victorie de mari proporţii; de fapt, deznodământul Bătăliei Cârnaţilor avea să fie hotărâtor pentru soarta Războiului de Iarnă. Factorii care au facilitat neaşteptata victorie a finlandezilor au constat într-o mult mai bună cunoaştere a terenului, o adaptare mult mai serioasă la condiţiile de iarnă severă (armamentul şi echipamentul finlandez erau net superioare calitativ celor folosite de sovietici) şi, nu în ultimul rând, ofiţeri mult mai bine pregătiţi.
Înainte de invazia Finlandei, Armata Roşie căzuse pradă paranoiei lui Stalin, care vedea pe atunci comploturi peste tot. În anii de dinaintea invaziei, forţele armate sovietice fuseseră puternic epurate, mulţi ofiţeri şi maiştri militari fiind executaţi sau trimişi în gulaguri. Epurarea provocase dispariţia a peste 30.000 de ofiţeri de carieră, în locul lor fiind numiţi politruci zeloşi, dar incompetenţi din punct de vedere strategico-militar.
În schimb, comandantul forţelor armate finlandeze, mareşalul Carl Gustaf Emil Mannerheim, şi-a demonstrat pe deplin geniul militar şi inspiraţia salvatoare delegându-i, pentru a conduce ostilităţile, pe doi dintre cei mai capabili ofiţeri finlandezi: colonelul Paavo Talvela şi locotenent-colonelul Aaro Pajari.
Sub conducerea celor doi strategi de marcă, finlandezii plănuiau încercuirea diviziilor sovietice şi derutarea lor prin două atacuri de mică anvergură, de-a lungul lacurilor îngheţate Hirvasjarvi şi Tolvajarvi. Iniţial, atacul din nord, de lângă Hirvasjarvi, urma să înceapă la ora 8 dimineaţa, iar cel din Tolvajarvi trebuia să izbucnească doar dacă primul ar fi avut rezultatele scontate de finlandezi.
Planul a fost modificat în ultimă instanţă, ambele atacuri supriză începând de la ora 8:00. Sovieticii cuceriseră deja regiunea Suojarvi şi, dacă nu erau opriţi aici, cucerirea Finlandei ar fi fost mai mult decât probabilă. Atacul din nord a fost condus de Aaro Pajari, care beneficia de o trupă de doar 100 de oameni, printre ei fiind şi bucătari de campanie, medici şi preoţi militari. Atacul a fost însă respins de sovietici.
Makkarakeitto: supa cu cârnaţi care a înclinat soarta bătăliei
Atacurile sovietice din zilele de 10, respectiv 11 decembrie 1939, fuseseră cu greu respinse de finlandezi. Cu toate acestea, strategii Talvela şi Pajari erau hotărâţi să stopeze invazia cu orice preţ, folosind orice tertip şi orice măsură eficientă în această direcţie.
După ce aflaseră informaţii cu privire la situaţia şi efectivele inamicilor finlandezi, politrucii lui Stalin exultau. Pentru ei, cucerirea Finlandei părea a fi o chestiune de detaliu, iar apărarea finlandeză, o biată forţă capabilă doar de atacuri sporadice de gherilă. Aveau să se înşele amarnic. Încrezător, generalul Beliaev a mobilizat Divizia 139, care concretiza grosul efectivelor sale, într-un atac surpriză, la adăpostul căruia a încercat să infiltreze trupe în spatele liniilor finlandeze – caz în care drumul lui Beliaev spre Helsinki ar fi fost aproape fără obstacole.
Doar că estimările sale nu erau deloc realiste. Trupele sale, deşi mult mai numeroase, nu cunoşteau toate detaliile terenului pe care urmau să-l străbată în încercarea lor de a încercui rezistenţa finlandeză. Acest lucru le-a provocat întârzieri considerabile, care le-au permis finlandezilor să-i observe şi să ia măsuri din timp.
Colonelul Paavo Talvela
Dar cel mai important factor a fost unul extrem de imperios, care nu poate fi ignorat de nicio armată, nici pe timp de război: foamea!
Prost organizată şi improvizată cu te miri ce, aprovizionarea Armatei Roşii în timpul invaziei Finlandei era extrem de precară, cu rezultate dezastruoase pentru moralul, disciplina de front şi condiţia fizică a soldaţilor sovietici. Istoria a apucat să consemneze cazuri de canibalism la care s-au dedat aceştia pe perioada cumplitei ierni arctice, când gerul, foamea şi nevoia de calorii împing pe oricine la fapte abominabile.
În timp ce carnea de cal, măgar sau chiar vreun câine nenorocos întâlnit de sovietici, ajunseseră delicatese de care aveau parte doar ofiţerii şi politrucii, soldaţii de rând, subnutriţi şi demotivaţi, îşi astâmpărau cumplita foame cu orice le cădea în mâini.
În încercarea lor de a captura trupele finlandeze din Tolvajarvi, sovieticii au reuşit cu greu să străbată pădurile îngheţate, trecând dincolo de linia frontului, la doar 5 kilometri de ţinta lor. Într-un efort supra-omenesc, soldaţii Armatei Roşii reuşiseră, într-un final, să ajungă în spatele finlandezilor. Doar că aveau să cadă într-o capcană fatală. Sesizând desfăşurarea faptelor, Aaro Pajari a ticluit un plan pe cât de incredibil , pe atât de eficient.
Locotenent-colonelul Aaro Pajari
Informat despre lipsa de provizii a sovieticilor şi ravagiile foametei în rândul acestora, locotenent-colonelul Pajari a ordonat trupelor sale să-şi desfăşoare tabăra şi să pregătească masa, ca şi cum ar fi urmat să mănânce copios. Bucătarii au primit ordin să gătească o cantitate uriaşă de makkarakeitto, o delicioasă şi consistentă supă cu cârnaţi, specialitate a gastronomiei finlandezei, foarte apreciată în anotimpul rece.
La apropierea sovieticilor, finlandezii s-au făcut că abandonează în grabă tabăra, dar s-au regrupat în pădure, aşteptând momentul potrivit pentru un contraatac decisiv.
Acesta nu avea să întârzie. La vederea marmitelor militare pline de supă cu cârnaţi, soldaţii sovietici au rămas complet surzi la ordinele comandanţilor care-i zoreau să urmărească trupele finlandeze prin pădure. Pe timp de iarnă, foamea este mai puternică decât orice. (Chiar şi decât ordinele politrucilor sau spectrul unui sfârşit în gulagurile siberiene.) Refuzând să asculte ordinele superiorilor, soldaţii s-au repezit asupra corturilor finlandeze unde au început să manânce supa fierbinte cu cârnaţi.
Sătui şi epuizaţi, soldaţii Armatei Roşii au adormit apoi în jurul sobelor din corturi. Nici ameninţările cu moarte sau deportarea, urlate furios de comandanţi, nu-şi mai făceau efectul. Rezultatul avea să le fie tuturor fatal. Atacul sovietic care ar fi putut decide soarta Finlandei a fost înfrânt de o supă cu cârnaţi…
Conştient de situaţia din tabără, Aaro Pajari şi-a regrupat oamenii şi a ordonat un violent atac la baionetă. Cu stomacurile pline până în pragul indigestei, pe jumătate toropiţi şi adormiţi de căldură, soldaţii sovietici au fost ucişi aproape în totalitate. Au murit sătui – un lux pe care nu şi-l permiteau majoritatea cetăţenilor şi soldaţilor sovietici din acele vremuri.
Epilog şi consecinţe
Bătălia Cârnaţilor, cum avea să-i ramână numele, a însemnat enorm pentru moralul tuturor finlandezilor, combatanţi sau nu. Oamenii lui Pajari au descoperit, ulterior, sute de planuri şi documente militare sovietice (spre exemplu, a fost capturată întreaga arhivă a regimentului 609 al Armatei Roşii).
Pe baza planurilor de război sovietice, finlandezii au aflat că Divizia 139 nu avea cunoştinţă de prezenţa în regiune a Diviziei finlandeze JR 16, factor decisiv pentru pregătirea viitoarelor strategii militare ale Helsinki-ului.
Victoria a fost primul mare succes al finlandezilor în Războiul de Iarnă. Ameninţarea care plana sub forma diviziilor sovietice din Corpul de Armată IV fusese neutralizată, iar Divizia 139 fusese puternic lovită, fiind ulterior distrusă complet de finlandezi în timpul luptelor de lângă Aglajarvi. Divizia 139 a înregistrat aproape 5.000 de morţi, alţi 5.000 răniţi, 59 de vehicule blindate distruse sau capturate, două tunuri, 60 mitraliere grele şi 20 de tancuri.
În contrast, forţele finlandeze comandate de colonelul Talvela au avut 100 morţi şi circa 250 răniţi. Când sovieticii au semnat, în cele din urmă, acordul de pace din anul 1940, au reuşit să smulgă aproximativ 10% din teritoriul Finlandei, Mai exact, părţi din provinciile Salla şi Karelia, care aparţin în prezent Rusiei. Astăzi, satul Tolvajarvi aparţine de asemenea Rusiei, fiind rebotezat Tolvayarvi.
Linia de apărare “Mannerheim”
Deşi aparent învinsă şi cu unele pierderi teritoriale în faţa colosului sovietic, Finlanda a reuşit să supravieţuiască ca ţară, evitând soarta de a ajunge republică sovietică, cum s-a întâmplat cu vecinele ei din sud, statele baltice.
Iar un episod hotărâtor în povestea războiului de apărare dus de finlandezi este cel al “Bătăliei Cârnaţilor”! De pe Descopera
«

luni, 30 ianuarie 2012

Grecia in genunchi in fata Germaniei!

Grecia, in genunchi in fata Germaniei. Sau mori!

Posted on 30 ianuarie 2012
54

E oficial: popoarele si voința lor nu mai fac doi bani!

Week-endul acesta o sa rămână in istorie. Pentru prima oara, unui popor puturos, unui popor european, i s-a spus: gata cu pomana! Va punem biciul pe spinare sau va lăsăm sa muriți de foame!
Exact asta este ultimatumul dat Greciei, de către Germania. Daca mai vrea bani, Grecia trebuie sa cedeze administrarea fiscala către Uniunea Europeana. De fapt, către Germania (chiar daca administratorul o sa fie, sa zicem, belgian).
Ce înseamnă aceasta administrare fiscala străina? Simplu: parlamentul si guvernul grec n-o sa mai decidă cheltuielile si veniturile statului. Politicienii greci n-o sa mai decidă ei nivelul pensiilor, nivelul salariilor sau nivelul taxelor. Toate acestea vor fi stabilite de nemți. Adică poporul grec e liber sa voteze pe cine vrea: ca votează degeaba. Tipii aia pe care ii votează, “reprezentanții poporului”, nu mai au nici o putere.
Va amintiți când am spus ca votul universal trebuie desființat si ca deciziile economice dintr-o tara trebuie sa fie luate de cei care baga efectiv bani la buget (adică de sectorul privat)? Exact asta se întâmpla acum grecilor, ba chiar mai rău: pentru ca nu firmele private grecești vor decide viitorul Greciei, ci alea germane! Hahaha…
Nimeni nu-si face iluzii ca Grecia mai poate plăti vreo datorie.

Nenorociții de greci au încercat sa-i șantajeze pe nemți acum câteva săptămâni: cică, daca refuzați sa ne mai dați bani in continuare, nu mai plătim datoriile vechi. După cum vedeți azi, șmecheria n-a impresionat pe nimeni. Nemții nu sunt nebuni sa se bucure ca datoriile le vor fi plătite…tot cu banii lor! Prostia asta cu plata datoriilor, este exact la fel ca teoria consumului: cică patronii ar trebui sa se bucure ca bugetarii le fac “vânzare”…pe banii luați tot din buzunarele patronilor, prin taxe! Cat de cretin poți sa fii sa speri ca asemenea aberații matematice ar putea scoate economia din criză? Si totuși, socialiștii așa speră.
E evident ca Grecia nu mai poate plăti datoriile vechi: toata lumea le-a pus deja cruce. Degeaba au anunțat grecii ca scot Acropole la mezat. Acropole e praful de pe toba, fata de dezastrul economiei grecești:
  • Datoria raportată la PIB – 182%
  • Datoria externă – 579 miliarde de dolari
  • Datoria externă pe cap de locuitor – 53.984 dolari
Datoriile vechi nici nu mai contează: chiar daca ar fi șterse mâine complet, grecii tot n-ar putea sa supraviețuiască fără noi împrumuturi. Pur si simplu cheltuiesc mai mult decât produc – dar chestia asta au uitat-o. Celebrul turism grec si l-au distrus chiar grecii cu mâna lor, prin mitinguri violente care au pus turiștii pe fuga. Pai atunci de unde bani?
Toți socialiștii plâng acum de mila sărmanelor tari, îngropate in datorii la mârșavele bănci capitaliste: dar uita ca fără mârșavele bănci, tarile sărmane ar începe sa moara de foame chiar de mâine. Pentru ca peste 50% din populația acestor tari trăiește pe banii statului. Ei nu vor și nu știu sa muncească – dar mai ales, nu știu sa vândă.
Nu va mai plângeți de criza datoriilor, ca nu asta o sa va îngroape! Criza vânzărilor e adevăratul putregai din inima economiei globale.
Ce vor alege grecii? Biciul sau foamea?

Duminica, premierul grec a anunțat oficial ca Grecia respinge propunerea Germaniei. Dar asta nu înseamnă mare lucru. Grecii încă nu simt foamea adevărata in stomac.
E adevărat ca numărul grecilor care au fost dați afara din case de către bănci a explodat. E adevărat ca la Atena au apărut peste tot cutii de carton in care trăiesc oameni (deși suboameni ar fi termenul potrivit, pentru asemenea putori imbecile). Dar asta e abia începutul. E o joaca! Știți cum e bătut șnițelul cu ciocanul, până se frăgezește? Ei bine, exact așa e bătut acum si poporul grec (la fel si românii, italienii, spaniolii). Nemții nu trebuie decât sa se uite, sa rânjească si sa aștepte, călare pe bani.
In aprilie, Grecia trebuie sa plătească aproape 15 miliarde de euro – si n-are nici un ban. Așa ca fără pomana Germaniei, peste doua luni Grecia declară oficial încetare de plați. Falimentul de stat. Falimentul de stat înseamnă înghețarea pe loc a oricărui nou împrumut. Si atunci adio, nu numai al 14-lea salariu: nici măcar primul n-o sa mai fie plătit! Adio pensii, adio bugetari, adio tot!
Pe greci (ca si pe români) ii așteaptă efectiv moartea, moartea de foame: iar pe mine mă bucura enorm chestia asta. Putorile din așa-zisa clasă muncitoare s-au obișnuit sa considere munca drept exploatare. S-au obișnuit sa creadă ca pot obține bani prin vot, de la politicieni – nu prin munca, de la patroni.
Acum visurile li se prăbușesc: iar javrele socialiste sunt prinse sub dărâmături si urla de durere. Pai cum sa nu te bucuri?
Citește si:
Fără drept de vot pentru cerșetori!
http://capitalismpepaine.wordpress.com/

duminică, 29 ianuarie 2012

"BESTIILE ELVETIENE"

“Bestiile elvetiene”: istoria misterioasa a celor mai brutali mercenari europeni

autor: FrontPress 28.01.2012
Astazi Elvetia este privita ca o tara pacificatoare, datorita neutralitatii pe care a abordat-o in timpul celor doua razboaie mondiale. Inainte de aceste momente, insa, in decurs de 500 de ani, Elvetia s-a mandrit cu brutalii sai mercenari.
Elvetia a fost una dintre cele mai razboinice tari din Europa, sustine istoricul si jurnalistul Jost Auf der Maur, a carui carte, “Mercenari pentru Europa”, a aparut recent pe piata.
In carte, istoricul spune, printre altele, ca Elvetia si-a trimis mercenari in aproape toate colturile Europei, iar numarul acestora, in decursul veacurilor, a atins aproape un milion de oameni, scrie Deutsche Welle.
Bestiile elvetiene
Imaginea acestor mercenari este descrisa de autor intr-un mod destul de infricosator: oameni slab educati, extrem de brutali, care nu refuzau nicio misiune, oricat de sangeroasa ar fi fost aceasta.
Din perioada Evului Mediu dateaza cateva informatii despre brutalitatile savarsite de mercenarii elvetieni, prezentate de Jost Auf der Maur: se spune ca mancau inimile oamenilor, beau sangele adversarilor doborati in lupta si isi lustruiau cizmele cu grasime umana.
Ratiunea recrutarii masive a mercenarilor elvetieni in Europa era una exclusiv financiara. In secolele 13, 14 si 15, mercenarii elvetieni isi castigau astfel banii necesari traiului zilnic.
Sa ne amintim ca, la acea data, Elvetia era o tara extrem de saraca. Majoritatea mercenarilor alegea acest stil de viata tocmai pentru a scapa de saracie, dar existau si oameni care se avantau in lupta dintr-o sete evidenta de aventura.
Recrutarea si inchirierea mercenarilor era facuta de structurii oligarhice, cu preponderenta in Elvetia Centrala, dar si in unele zone periferice. Din afacerile cu mercenari, profitorii momentului castigau destul de multi bani, mai ales in perioada de boom a acestei afaceri, secolele 17-18. Atunci, cateva clanuri familiale isi asigurau, prin aceasta metoda de business, o viata de lux si huzur.
Bani patati cu sange
Administratiile locale aveau si ele partea lor din aceste afaceri. In cantonul Schmitz, de exemplu, de-a lungul a 300 de ani, oamenii nu au platit niciun fel de impozite catre administratiile locale. Banii, care trebuia sa vina din impozite si taxe locale, nu erau imperios necesari, taxarea vanzarilor si inchirierilor de mercenari umpland cu indestulare visteriile primariilor.
Bancile, de asemenea, au profitat de afacerile cu mercenari. Chiar si la acea vreme, existau institutii bancare ce si-au dat repede seama ca purtarea de razboaie este o afacere foarte profitabila.
In anii 1814-1815, in timpul Congresului de la Viena, inchirierea de soldati elvetieni cunoaste un recul puternic, iar Elvetia se angajeaza sa-si pastreze neutralitatea militara. Acest lucru nu se intampla insa din considerente morale sau etice, ci din cauza ca, la acea vreme, incepea crearea marilor armate ale Europei, iar mercenarii elvetienii deja nu isi mai gaseau locul in noua ordine militara. De Liviu Anghel – Ziare.com
 

miercuri, 25 ianuarie 2012

Gerul se anunta ! Cum ajutam manifestantii???(din toata tara)


Foto ! Ion Tiriac(n.1939) si Dinu Patriciu(n.1950)

Ma ingrijoreaza gerul  care se anunta.
Cred ca trebuie sa ne  facem griji si sa cautam metode, pentru a incalzi acesti oameni care  stau la miting, reprezentandu-ne si pe noi care nu putem sa  facem acest sacrificiu.
Ma gandeam la niste corturi unde sa se serveasca cafea sau ceai gratuit, impreuna cu biscuiti populari(care sunt mai ieftini). Cetatenii din  blocurile apropiate,  cafenelele din jur si chiar marii miliardari ai tarii care din coate goale, au ajuns miliardari in euro, gen Tiriac, Patriciu, Nicolae etc., sa plateasca si ei  aceste  minime  servicii pentru oamenii acestei tari, care au contribuit la  bunastarea lor,m care a dat pe afara. Chiar daca ar cheltui pentru cei din Piata Universitatii, 100.de mii euro pe saptamana pana la sfarsitul  manifestatiilor, prin plecarea lui Boc, Basescu si cu toata banda lor si nu ar fi mult. Nici pe zi daca ar plati asta. Nu ar saracii asa cum ne-au saracit ei pe noi impreuna cu  Mafia de acum.
Trebuie facut ceva pentru a sustine  aceste manifestatii si pe ger, macar 2-3 ore pe seara.  Fac apel la miliardarii tarii care s-au imbogastit pe spinarea noastra saracindu-ne, sa  dea dovada de omenie si sa plateasca consumul de  cafea sau ceai fierbinte  in corturi in Piata Universitatii si  sa ia biscuiti (1-2  tone), ca nu  crapa fierea in ei ca, vad cat sunt de supraponderali si vorbele le scot cu clestele ca niste  mari savanti. De parca nu stim cum s-au imbogatit. Tiriac a stat cu chirie, pe nimic intr-o vila din Cotroceni cu 14 camere,  plata reprezenta  mai putin de un salariu, pe luna al unui muncitor din Romania.
Ii somez sa faca asta, sa arate ca nu sunt animale si nu se ocupa numai cu vanatoarea de mistreti,  imbuibandu-se cu satenii gonaci si atat. Chiar daca restul carnii il da  la case de batrani sau de copii este insuficient. Cu asta isi platesc distractia de a omora.
Chiar daca acesti nesatui si nesimtiti nu  vor da dovada de bunavointa, macar cetatenii din jur sa mearga cu ceai fierbinte  sau cafea ca sa  ajute sa treaca mai usor orele  de stat in ger pentru manifestanti. Sa auzim numai de bine !  

Justificarea israelianului acuzat de pornografie infantila

Cum se justifica israelianul acuzat la Cluj de pornografie infantila

autor: FrontPress 25.01.2012
Sam Solow, un israelian de 33 de ani, student în anul V la medicină la Cluj-Napoca, a fost acuzat de către procurorii DIICOT Cluj, în toamna anului trecut, de pornografie infantilă. Bărbatul a fost condamnat, în noiembrie 2011, de Judecătoria Cluj la un an şi şase luni cu suspendare. Nemulţumit de sentinţă, deşi şi-a recunoscut faptele, acesta a făcut recurs la Curtea de Apel Cluj.
Conform unor surse, care au dorit să rămână anonime, Sam Solow este distrus de cele întâmplate şi îşi face griji în privinţa facultăţii. “Aşteaptă recursul. A vorbit cu avocatul lui şi nu crede că are şanse de câştig. Nu poate decât să meargă înainte. E deprimat. Nu are nimic de ascuns”, spune un apropiat al israelianului.
Ziua de Cluj l-a contactat telefonic pe Sam Solow, însă acesta nu a dorit să ofere nicio declaraţie fără a se consulta înainte cu avocatul său.
Vâlvă printre membrii Couchsurfing Cluj
Problemele israelianului cu legea i-au adus un deserviciu de imagine în comunitatea couchsurfing Cluj (CS), iar mai mulţi membri i-au cerut să se justifice sau măcar să spună spună partea lui de poveste.
Sam Solow face parte din userii site-ului couchsurfing.org (surfing pe canapea – n. red.), cel mai mare portal din lume pentru pasionaţii de călătorii. Comunitatea Couchsurfing Cluj este a doua la nivel naţional şi are peste 800 de membrii activi. Sam este membru al acestui site din noiembrie 2006 şi a găzduit peste 30 de oameni. Majoritatea referinţelor lăsate pe profilul său de la cei pe care i-a găzduit sunt pozitive. “Musafirii” săi îl descriu ca fiind prietenos, amuzant, modest, organizat şi un bun bucătar.
Israelianul a călătorit la rându-i atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii. El se descrie ca “o persoană spontană, deschisă, interesată să călătorească şi că cunoască cât mai multe culturi şi moduri de viaţă”. Îi place să râdă şi să fie în compania persoanelor cu simţul umorului.
Câţiva membrii CS au trimis, în urmă cu trei săptămâni, un e-mail prin care l-au invitat pe israelian la o discuţie deschisă în cadrul întâlnirilor CS de vineri seara.
“Suntem mai mulţi membrii CS din Cluj care au nevoie să clarifice situaţia ta şi implicarea ta în viitoarele noastre activităţi comune. Vestea că ai fost arestat pentru posesie şi distribuţie de pornografie infantilă ne-a surprins şi şocat pe toţi. Tehnic, nu ai încălcat nicio regulă CS, dar distribuind acele materiale arată că eşti de acord cu violarea demnităţii persoanelor minore. Ultima dată când ai venit la înâtlnirea CS au fost membrii care nu s-au simţit bine în preajma ta. În caz că ai ceva de spus, te rugăm să o faci şi să ne trimiţi un e-mail înapoi”, au scris aceştia.
De asemenea, membrii CS au constituit un grup de discuţii online unde, cine doreşte, să poată să îşi dea cu părerea despre subiectul în cauză şi modul în care este afectată imaginea Couchsurfing Cluj. “Am creat acest grup pentru a vorbi cu lumea despre situaţia Sam Solow, fără a-l discredita public pe site-ul CS. Nu l-am mai întâlnit la CS de când ştim de problemele sale însă, nu ştiu dacă aş dori să merg la următoarea întâlnire la care va fi şi el prezent. Evident, fiecare persoană beneficiază de şansa de a se justifica şi a-şi spăla numele. Totuşi, este ciudat să merg să stau la bere cu el ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, scrie un membru CS.
“Din punctul meu de vedere pe Sam, îl cunosc prin intermediul CS, mi se pare un tip grozav şi ca majoritatea dintre voi am rămas surprins la aflarea veştii. Este clar că e o situaţie delicată şi înţeleg perfect atitudinea voastră. Nimeni nu e perfect şi în cazul ăsta se aplică aceeaşi regulă. Nu sunt în măsură să judec şi nici nu am dreptul. Lăsând pentru o clipă aceată problemă a lui, el e un om, o persoană cumsecade, sociabil precum şi sper că fiecare l-aţi cunoscut înainte şi aţi interacţionat cu el. E un tip implicat în CS şi dacă veţi observa nu are nici o referinţă negativă şi nu a lăsat niciodată vreo urmă că ar avea gânduri ascunse cu proiectul CS”, e de părere un al utilizator CS.
Sam a luat parte la întâlnirea CS care a avut loc în urmă cu două săptămâni, într-un bar din centrul oraşului, însă nu a dorit să vorbească la acel moment. Ulterior, s-a întâlnit în privat cu doar câţiva membrii CS cărora le-a explicat că nu se face vinovat de cele întâmplate. Sam ar fi zic că “a accesat un site pornografic străin, la care s-a abonat şi de la care primea newsletter cu tot felul de materiale. A downloadat un astfel de pachet pornografic în care s-ar fi aflat şi filmuleţe şi poze cu minori. Pe site exista un poliţist sub acoperire şi aşa s-a ajuns la Sam. Când procurorii i-au percheziţionat calculatorul au găsit fişierele cu ajutorul unui program, deşi Sam le-a şters când a văzut ce conţin”, a spus o altă sursă, pentru Ziua de Cluj.
Arestat pentru 600 de fişiere cu pornografie infantilă
Sam Solow, cetăţean israelian, a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, în octombrie 2011, la propunerea procurorilor DIICOT, pentru deţinerea a peste 600 de fişiere cu materiale pornografice cu minori.
Potrivit procurorilor, în perioada 2010-2011, Solow Samuel ar fi deţinut materiale pornografice cu minori, pe care le-a pus la dispoziţia altor persoane prin intermediul unui sistem informatic.
Ulterior, bărbatul a fost condamnat, în noiembrie 2011, la un an şi şaşe luni de închisoare cu suspendare. Israelianul a atacat zilele acestea decizia cu recurs la Curtea de Apel Cluj, cerând o pedeapsă şi mai blândă. Pe de altă parte şi procurorii DIICOT au atacat decizia pe motiv că aceasta ar fi prea blândă, în concordanţă cu faptele de care este acuzat. De Anca Mureşan – Ziua de Cluj

marți, 24 ianuarie 2012

Le urez sa-i ia toti dracii !!!


Reprezint simbolul trudei din popor,ca o furnica
si va spun cu toata gura:nu de munca ne e frica,
dar trebe s-o zic pe-a dreapta: n-a facut nici DDT-ul
un prapad asa de mare cum a facut PDL-ul ..

Ca lacustele flamande au trecut ca un parjol,
din furnici la patru ace am ramas in fundul gol...
Acum plec,ma duc in lume, ca sa car la altii sacii,
iar mai marilor din tara le urez sa-i ia toti dracii !!!

Fericire !

http://guzgan.to/

luni, 23 ianuarie 2012

De frica....


Un blog fără jumătăţi de măsură

Concedierile CFR, anulate de frica răscoalei

Posted on 23 ianuarie 2012
35

Concedierile erau prevăzute in acordul cu FMI.

Deci România a luat deja bani in contul lor.
Acești 1500 de ceferiști care trebuiau concediați in ianuarie, erau doar prima transa din cei 120.000 de bugetari, care ar fi trebuit concediați anul acesta, pentru reducerea cheltuielilor statului. Asta era reforma cu care s-a lăudat PDL cu gura plina, ca “are curaj s-o facă in plina recesiune”.
Totuși, ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, a anunțat vineri ca renunța la concedieri, pe motiv ca … nu e momentul! acum când e lumea in strada. Cică vor fi căutate alte modalități de reducere a cheltuielilor? Care modalități? Pai, de pilda, reducerea numărului de curse. Foarte tare: adică, nu numai ca ceferiștii nu vor fi dați afara, ci vor fi plătiți sa stea degeaba! Hahahaha….
Iar un reprezentant al ministrului a fost si mai direct: ne vom întâlni cu FMI sa-i explicam situația, pentru ca trebuie sa ne gândim la alegeri si la interesul partidului. Adică, adio reforma!
Sindicatele au sărit in sus de bucurie!

Nici un miting sindical n-a obținut nimic in ultimii 15 ani. Zero! Iar motivul e clar pentru toți românii: nimeni nu mai are încredere in javrele de sindicaliști care, tot pe banii statului, s-au umplut de vile si mașini de lux.
Alții au folosit sindicatele ca trambulina si au sărit in politica: Miron Mitrea (liderul șoferilor, ajuns ministrul Transporturilor cu PSD), Marian Sârbu (liderul lemnarilor, ajuns ministrul Muncii, tot cu PSD), sau Ion Rădoi (liderul angajaților de la Metrou, ajuns senator PSD).
Așa ca românii scuipa pe drept cuvânt pe toata mișcarea sindicala (așa cum scuipa si pe partide). De aceea, un protest total dezorganizat, a reușit ce n-a reușit nici un sindicat si nici un partid: sa sperie guvernul, sa-l facă sa dea înapoi si sa-si calce cuvântul fata de FMI.
Care vor fi consecințele?

România a împrumutat peste 20 de miliarde de euro de la FMI, UE si Banca Mondiala. La fel ca Grecia, a promis ca in schimbul banilor o sa facă niște reforme. La fel ca Grecia, nu le-a făcut.
In clipa asta, nimeni nu mai vrea sa împrumute Grecia: nici FMI, nici Uniunea Europeana, nici băncile private. Obligațiunile Greciei zac disprețuite de toți. Guvernul grec a anunțat săptămâna trecuta ca daca Grecia nu mai primește împrumuturi externe, va declara falimentul. Adică, daca nu ne dați bani in continuare, n-o sa va mai înapoiem nimic! A funcționat șantajul? Ei bine, nu: Greciei i s-a ras in nas! Chiar si acea suta de miliarde, care ii fusese promisa mai demult, a fost înghețata: așa merita cerșetorii.
Iar grecii au ajuns azi sa-si scoată Acropole la licitație: așa va ajunge si România. Încălcarea cuvântului, după ce ai cheltuit banii primiți, nu este trecuta cu vederea de nimeni.
Așadar, consecințele vor fi mortale: FMI va anunța oficial ca România nu își respecta cuvântul si intra pe lista neagra. Ratingul de tara va scădea. Băncile private vor îngheța imediat fluxurile de capital, iar poporul român va putea sa guste din dulceața falimentului.
Si o merita din plin!
PDL se distruge pe sine: treaba lui. Dar distruge si România: treaba noastră!
http://capitalismpepaine.wordpress.com/

duminică, 22 ianuarie 2012

Scrisoarea unui derbedeu !


autor: FrontPress 22.01.2012
Cinci zile din sapte, cravata nu lipseste din vestimentatia mea zilnica. In timpul saptamanii urmez cu interes doua facultati, ba chiar am note de care nu mi-e nici macar putin rusine. Pe langa studii, incerc sa ma si intretin, caci nu ma simt comod sa traiesc pe spatele parintilor. Cazierul mi-e curat, impozitul l-am platit si incerc de fiecare data sa respect limita de viteza.
In mod normal ar fi o situatie de laudat. Dar pentru faptul ca in weekend cant pentru doua culori, toate aceste laude se transforma in ura. Gata. Nu mai sunt student, nu mai am simt civic, nu mai imi pasa de familia mea. Ma concepeti drept un huligan. Nu mai ma priviti drept un cetatean al acestei tari. M-ati trimite in desert probabil, cum facea in urma cu ceva vreme un oarecare ministru cu niste cetatenii de o oarecare etnie.
Dar in buletinul meu nu este nici o rubrica in care sa precizeze daca sunt sau nu microbist. In buletinul meu nu scrie ca sunt membru al vreunei galerii, nici macar echipa favorita nu e mentionata. In schimb e scris mare, pe fundal tricolor ca sunt roman.
Sunt roman, dar acest lucru e minimalizat de faptul ca sambata sunt prezent la stadion. E grav ca port simbolurile echipei iubite la piept. E revoltator ca flutur un steag.
Am aprins si torte, m-am urcat si pe garduri. Dar bucuria golului nu cred ca are o vina pentru situatia precara a economiei Romaniei, nici macar pentru gradul ridicat de coruptie.
Acum nu mai stiu sigur daca studiile care le fac vor mai fi recunoscute, caci mi se pun in carca problemele intregii tari, desi nu am fost prezent nici cand s-a decis vinderea aurului din Rosia Montana, nici cand s-a adoptat noua lege a Sanatatii.
Ma intreb acum daca merita sa mai lupt pentru viitorul meu. Ma intreb daca are vreun rost sa mai invat. Ma intreb daca o sa pot sa imi fac un rost in viata sau voi fi patat cu noroi mereu fiindca am curajul necesar sa iubesc.
Sunt un huligan fiindca mi-am luat toate cele zece examene? Sunt un derbedeu fiindca singura amenda pe care a trebuit sa o platesc a fost una de parcare? Faptul ca imi expun sentimentele chiar justifica toate aceste etichete care mi se pun in ultima vreme?
Post Scriptum.
Nu ma consider ultras. Ultras inseamna mult mai mult decat simpla prezenta intr-o galerie. Ultras inseamna mult mai mult decat o torta aprinsa, mult mai mult decat prezenta la un meci in deplasare. Ultras inseamna sacrificii pentru echipa favorita. Cuvantul ultras ar trebui sa fie sinonim cu iubirea, nu cu huliganismul.
Dar cuvintele nu costa nimic. Ma puteti eticheta cum vreti, poate in viitor imi voi trece aceste apelative in CV.
Toate cele bune,
Un stimabil derbedeu.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Mossad, razboi secret sub drapel fals


autor: FrontPress 22.01.2012
Potrivit publicaţiei Foreign Policy, Mossadul a recrutat militanţi ai grupării teroriste Jundallah, care comite atentate în Iran, prin intermediul unor agenţi care se recomandau ca fiind oamenii CIA.
Agenţii serviciului secret israelian extern, Mossad, au acţionat ca agenţi ai Agenţiei Centrale Americane, CIA, pentru a recruta opozanţi iranieni, o clasică operaţiune de „drapel fals” desfăşurată de Israel în perioada 2007-2008 pentru a susţine „Jundallah”, mişcare sunnită din Baluchistan implicată în numeroase atentate în Iran. La rândul său, Daily Mail citează documente ale CIA în care se arată că în perioada citată mai sus agenţii Mossadului s-au dat agenţi ai CIA pentru a angaja elemente ale grupării teroriste şi anti-iraniene Rigi în operaţiuni intitulate „drapel fals”. O mare parte a acestor operaţiuni au avut loc la Londra, unde serviciile secrete americane erau foarte active.
Dezvăluirile, apărute în Foreign Policy, relevă că Mossad a acţionat la Londra „chiar sub nasul celor de la CIA” şi a înrolat disidenţi iranieni folosind paşapoarte americane false şi genţi pline de dolari. Operaţiunea „drapel fals”, care vizează aruncarea responsabilităţii asupra altei părţi, a fost semnalată în cadrul unei reuniuni la vârf a serviciilor secrete ale SUA de la Casa Albă şi preşedintele de atunci, George W. Bush, a fost foarte iritat. Casa Albă nu a primit bine informaţia, de teamă că va trebui să suporte consecinţele, dar în final a considerat-o o iniţiativă „stupidă şi periculoasă”. Iniţial, raportul despre operaţiunile de recrutare ale Mossadului a suscitat preocupările Casei Albe că programul Israelului era de a pune în pericol americanii. Un fost ofiţer CIA a declarat în FP că „nu era nici un dubiu că SUA au cooperat cu Israelul în colectarea de informaţii în cadrul operaţiunilor contra iranienilor, dar de acea dată era ceva diferit. Noi nu suntem amestecaţi în afaceri de asasinare a responsabililor iranieni sau în uciderea civililor iranieni”.
Articolul din Foreign Policy, bazat pe documente americane şi pe declaraţiile unor foşti membri CIA, poate fi interpretat ca un semnal al Washingtonului dat Iranului după moartea unui om de ştiinţă ce lucra în domeniul nuclear. „Nu suntem noi de vină şi dacă veţi captura pe cineva care susţine că lucrează pentru noi nu credeţi”. Dar, asta nu înseamnă că serviciile secrete americane şi israeliene nu colaborează în cadrul luptei de stopare a programului nuclear al Teheranului. Raporturile dintre ele sunt strânse şi consultările s-au intensificat. Problema este că Statele Unite doresc întotdeauna să fie şeful propriului joc. Cu alte cuvinte, se tem că Israelul ar putea forţa mâna. În ce priveşte Mossadul, acesta a recurs la trucul CIA pentru că era singurul mod de a obţine cooperarea unui grup sunnit musulman, tactică folosită pentru angajarea informatorilor în Orientul Mijlociu.
Jundallah, „soldaţii Domnului”
Jundallah este o mică organizaţie extremistă, cu baza în provincia pakistaneză Baluchistan şi se află la originea a numeroase atentate pe solul iranian. Or, activităţile Mossadului riscau să compromită fragila relaţie şi aşa tensionată a Statelor Unite cu Pakistanul – aliat oficial în lupta anti-Al Qaeda – care fusese presat de Iran să ia măsuri contra Jundallah. „Era stupid şi periculos. Israelul lucrează alături de noi, nu contra noastră. Dacă ei doresc să se verse sânge, mai bine să fie al lor şi nu al nostru”, afirmă un agent al serviciilor secrete americane citat de FP. Nici un element nu lasă de înţeles că seria asasinatelor oamenilor de ştiinţă implicaţi în programul nuclear iranian, de la debutul anului 2010 ar avea legătură cu grupul Jundallah. Aceste morţi, între care cea recentă a lui Mostafa Ahmadi Roshan, ucis miercurea trecută în explozia unei bombe plasată sub maşina sa, nu au fost revendicate. Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei a acuzat CIA şi serviciile secrete externe israeliene, Mossadul, că se află în spatele acestui asasinat. Dar şeful Pentagonului, Leon Panetta a negat orice implicare americană şi a adăugat că „are o mică idee” privind identitatea autorilor.
Jundallah s-a transformat într-un adversar al Iranului şi facţiunea sunnită a folosit kamikaze pentru a lovi forţele pasdaran, moschei şi obiective guvernamentale. Atacuri care, ipotetic, s-ar fi datorat susţinerii americane a Jundallah, poveste vehiculată în New Yorker şi la televiziunea ABC privind un sprijin din partea CIA. Iranienii au reacţionat cu duritate şi cu diverse ocazii au acuzat serviciile secrete americane. În februarie 2010, Jundallah şi-a pierdut în condiţii misterioase liderul, Abdel Malik Rigi. Iranienii au susţinut că l-au arestat în timp ce călătorea din Dubai spre Kirghistan. Dar potrivit unei alte reconstituiri, extremistul a fost închis de pakistanezi, care apoi l-au livrat Iranului. S-a spus că Islamabadul a întrebat SUA dacă sunt de acord, iar CIA a dat undă verde. Unul din motive este că Jundallah era o carte de joc a Mossadului. La finele procesului său, Rigi a susţinut într-un interviu că în Maroc s-a întâlnit cu „contacte ale NATO”, în realitate spioni israelieni.
Potrivit unei surse franceze bine informată din Orientul Mijlociu, anticipând o retragere militară americană din Irak, Mossadul şi-a întărit prezenţa în ultimele luni în provinciile kurde din nordul ţării, limitrofe Iranului. În Irak, serviciile secrete franceze au fost puse la curent cu această întărire a prezenţei agenţilor israelieni în zonele kurde.
Este dificil de spus dacă localizarea lui Mostafa Ahmadi Roshan, inginerul iranian în domeniul nuclear, ucis în explozia unei bombe miercurea trecută în apropierea unei universităţi din Teheran, s-a datorat informaţiilor furnizate de unul din aceşti agenţi kurzi pro-israelieni infiltraţi în Iran. Modul de operare al atentatului aminteşte însă de altele, rămase nerevendicate, dar peste care planează marca Mossadului. Roshan a fost ucis de explozia unei bombe magnetice plasată sub maşina în care se afla alături de alţi doi pasageri, în timp ce vehiculul circula în apropierea universităţii Allameh Tabatabai. Un motociclist a ataşat bomba de Peugeotul lui Roshan, care lucra la situl de îmbogăţire a uraniului de la Natanz. Responsabilii iranieni au arătat imediat cu degetul spre Israel.
Din ianuarie 2010 alţi trei oameni de ştiinţă iranieni au fost ucişi în explozii similare. Doi dintre ei lucrau pentru programul nuclear iranian. Actualul şef al Organizaţiei iraniene pentru energie atomică, Fereydoun Abbasi, a scăpat dintr-un atentat similar în 2010 – din reflex a ieşit din maşină după ce un bărbat pe motocicletă i-a ataşat bomba magnetică. Liderii iranieni acuză Israelul şi SUA că sunt responsabile de aceste atentate ca şi de un atac informatic cu virusul Stuxnet care a perturbat activitatea de îmbogăţire a uraniului în toamna lui 2010.
Colaborarea dintre Mossad şi serviciile secrete kurde din Irak nu este nouă. Ea era puternică în perioada Şahului, dar a încetinit după instalarea Republicii islamice Iran în 1979. Profitând de invazia americană în Irak din 2003, spionii israelieni s-au infiltrat din nou în regiunile kurde din nordul Irakului cu aprobarea autorităţilor locale, în special al lui Massoud Barzani, şeful regiunii kurde autonome şi, la faţa locului, agenţii Mossad sau foşti militari israelieni antrenează discret forţele de securitate kurde. În ultimii ani, cu o ameninţare nucleară iraniană din ce în ce mai presantă, statul evreu s-a folosit de Kurdistan ca de o bază de unde agenţii său puteau recruta opozanţi kurzi iranieni refugiaţi în acest sector, înainte de a-i trimite în misiune de cealaltă parte a frontierei în Iran.
Tensiuni geopolitice
Atentatul de la Teheran în care a fost ucis Roshan intervine pe fondul tensiunilor puternice dintre Iran şi Occident. UE se pregăteşte să sancţioneze exporturile de petrol iranian cu susţinerea SUA care au decis înăspri-rea sancţiunilor contra Teheranului. Iranul a ripostat şi a ameninţat că va închide strâm-toarea strategică Ormuz prin care tranzitează o treime din petrolul mondial. Rusia, China, Turcia şi India, mari clienţi ai petrolului iranian se opun noilor sancţiuni dar premierul britanic, David Cameron a avertizat că „lumea întreagă” se va mobiliza dacă Iranul va închide Ormuz, calea strategică pentru comerţul maritim de hidrocarburi. De Gabriela Anghel – Romania Libera
 

In ultimii 50 de ani !

Cum s-au schimbat regulile relatiilor in ultimii 50 de ani

autor: FrontPress 21.01.2012
În anii ’50, dacă o femeie ajungea la 25, 26 de ani și nu era măritată, șansele de a se căsători scădeau dramatic. Astăzi, cea mai recomandată practică socială și culturală este amânarea căsătoriei. Ba chiar, pentru fiecare an cu care femeia își amână căsătoria, apropiindu-se de 30 de ani, riscul de a divorța scade.
Aceasta este doar una dintre diferențele dintre cele două epoci, evidențiate într-un articol de fond semnat de Stephanie Coontz în revista Christian Century. Articolul încearcă să explice de unde provine confuzia actuală cu privire la relațiile de cuplu.
Ipoteza materialului este că scenariile noastre legate de relații (extrase din povești, romane de dragoste, filme, din sfaturile părinților sau ale bunicilor) sunt bazate pe regulile vechi ale căsătoriei.
Intimitatea emoțională, compatibilitatea sexuală, egalitatea în decizie, interesele sau abilitățile comune erau deziderate nebagate în seamă acum 50 de ani, spune Coontz. Iar astăzi, egalitatea între partenerii cuplului este considerată valoaroasă, dar aplicarea ei este încă la nivel de experiment, iar consecințele sunt învăluite în ceață.
Dragostea a început să fie acceptată ca principal criteriu în alegerea unui partener de viață abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, continuă articolul. Și abia în secolul XX, satisfacția sexuală reciprocă a fost acceptată ca un obiectiv al vieții de familie.
În epoca anilor ’70, o armată de psihiatri, sociologi și consilieri maritali susțineau că doar o femeie „deviantă” sau „nevrotică” și-ar putea dori să se folosească de drepturile ei. Femeia „normală”, în accepțiunea psihiatrului Helene Deutsch, era aceea care renunță la toate aspirațiile personale, înțelegând că cea mai mare realizare a ei ar consta în a celebra reușitele soțului ei.
Pe vremea aceea, femeile erau învățate că este anormal și nefeminin să aibă orice alt interes și dorințe în afara bucătăriei, a dormitorului și a creșei. Mai mult, în dormitor, femeia „cu adevărat feminină” trebuia să fie întotdeauna disponibilă nevoilor sexuale ale soțului ei, însă trebuia în egală măsură să fie pasivă și să nu îi amenințe nicicum masculinitatea, gândindu-se la propriile nevoi sexuale.
La sfârșitul anilor ’70 femeile au început să dobândească tot mai multe drepturi – precum cel de a vota, cel de a avea un salariu egal cu al bărbatului, cel de a nu fi excluse din diverse domenii de carieră, dreptul de a continua munca și după căsătorie sau nașterea primului copil, dreptul de a refuza un act sexual în timpul căsniciei.
Noutățile secolului
Lucrurile au evoluat mult față de acum 50-60 de ani, scrie Coontz. Femeile nu se mai simt obligate să își restrângă abilitățile ca să fie mai atractive în ochii bărbaților. Ele se simt perfect confortabil să exceleze în sport și să aspire la succes în carieră, lucruri care ar fi fost de negândit cu jumătate de secol în urmă. De asemenea, ele au reușit să se debaraseze de standardele duble aplicate în viața sexuală, care favorizau bărbații și inhibau femeile. Însă unele inegalități mai persistă și azi.
Ce a apărut însă ca un produs rezidual al emancipării femeii, este hipersexualizarea ei, pe toate căile, de la moda în vestimentație, la versurile multor cântece în vogă. Autoarea își declară empatia cu cei dezgustați de această tendință dar crede că eliberarea sexuală a femeii are și părți bune, eliminând abuzurile din trecut (vezi mai sus).
Practica „prieteniilor cu beneficii”, sau a sexului recreațional, fără angajamente, care îi șochează pe unii, sau „cuplarea”, o tendință adoptată de tineri pentru a-și satisface nevoile emoționale și sexuale fără a ajunge la o căsătorie, sunt alte trei produse recente care au dezavantajele lor, crede autoarea, fără să le analizeze frontal. În schimb, preferă să le compare cu obiceiurile vechi precum „cuplarea” de către părinți, sau manipularea femeii pentru obținerea sexului, după care aceasta era părăsită de bărbat – obiceiuri considerate mai rele.
Articolul se îndreaptă astfel spre concluziile sale relativiste care pretind că noile condiții sociale cer reguli noi și că echilibrul nu a existat niciodată în istorie. ”Orice problemă rezolvată a creat loc pentru apariția altei probleme”. Totuși, crede Coontz, problemele pe care le avem acum, create de încercarea de a rezolva probleme mai vechi, sunt mai puțin periculoase decât cele precedente. Coontz nu spune și pe ce bază a tras o asemenea concluzie extrem de importantă pentru a așeza lucrurile în perspectivă.
În căutarea de răspunsuri la întrebările eterne legate de relații, e adevărat că oamenii găsesc răspunsuri adaptate timpului lor. Unele sunt bune, utile, altele nu, ba pot fi chiar periculoase. Deși este nevoie de o reevaluare a regulilor care guvernau viața de cuplu acum 50 de ani, este totuși imperios necesar ca noile răspunsuri să fie mai puțin periculoase. Iar nivelul de pericol trebuie măsurat pe o scară cât mai concretă și ușor verificabilă. De pe Semnele Timpului

vineri, 20 ianuarie 2012

La un ceai cu ULTRASII

La un ceai cu ULTRASII care au scris manifestul unei generatii

autor: FrontPress 20.01.2012
Într-o ceainărie, doi jurnaliști și trei ultrași sorb din ceșcuțe de lut, stau pe băncuțe vintage și discută despre revoluție. E o atmosferă ireală, ca mai tot ce se petrece în vremurile astea. Ca să înțelegem ce se întâmplă, trebuie să dăm timpul cu câteva zile înapoi.
După protestele violente de duminică seara am povestit la prima mână cum cei care aruncă pietre nu sunt doar suporteri, ci tineri din diverse subculturi în care clocotește o ură mocnită, care a izbucnit când au văzut cum jandarmii invadează Centrul Istoric, bat tot ce mișcă și fac manevre inspirate din “Gladiatorul”.
Cu timpul, a devenit clar că nici ultrașii nu sunt niște brute manipulate, ci au ieșit pe bune să protesteze. Chiar și așa, lumea a strâmbat din nas, iar televiziunile au continuat isteria. Ăștia vor doar să bată, n-au nimic în cap.
Și apoi a apărut Manifestul. Manifestul Ultrașilor a picat ca un OZN pe pajiștea mediatică. E cea mai lucidă și coerentă chestie pe care am citit-o de mult timp. În câteva cuvinte simple, strânge la un loc societatea și o focalizează ca pe un laser spre nedreptățile care au scos lumea în stradă. Încheie astfel: “Orice pas mic prin care se fură drepturi e un pas mare către dictatură și lanțuri!”
Atât de puternic a fost manifestul, încât nimeni nu a crezut că a fost scris de ultrași. Sigur e vreun jurnalist, un agitator, ceva! Așa că am căutat autorul, să mă conving că există, că e ultras, că e pe bune. L-am găsit. Sau, mai bine zis, i-am găsit, pentru că la text au contribuit mulți oameni. Trei dintre cei mai implicați au acceptat să vină la un interviu. Locul ales de ei: Ceainăria Cotroceni.
E prima oară când vin aici fără vreo gagică intelectuală. În lumina abia pâlpâindă, ultrașii se fâstâcesc cu meniurile meșteșugite, până când ceainăreasa zice “Nu vreți să vă aduc o infuzie de plante? E bună pentru răceală…” Dau din cap. După ultimele zile de scandări focoase în vremea înghețată, orice te salvează de pneumonie e bine-venit.
Până să ne aducă ceaiul, până să ne uităm bine unul la altul, intrăm în pâine. Violențele de duminică, 15 ianuarie. Cele mai mari din ultimii 20 de ani. Zeci de răniți, centrul devastat și o țară întreagă care privea fără să-și creadă ochilor.
“Noi condamnăm violențele, dar le înțelegem.”
Cei trei sunt suporteri ai lui Dinamo, din Peluza Sud. Cu totul, doar 15 oameni din galeria asta vin la prosteste. Ei nu au participat la luptele de stradă de duminică, dar ce s-a întâmplat nu i-a surprins deloc.
- Cum s-a ajuns la violența asta?
- De ce au pus oamenii mâna pe pietre? Păi n-aveau cărți în jur! E trist că tineri ca noi simt atâta ură cât să ia o bucată de pavaj și s-o arunce în capul unui jandarm. Dar sentimentul e cât se poate de real și traseul lui până a se concretiza duminică a fost larg urmărit, încurajat de mass-media și autorități.
Pe mine m-au bătut jandarmii prima oară acum 15 ani. Suporterii tineri știu foarte bine cu cine au de a face. Nu poți să ridici mâinile și să crezi că nu dă în tine. Te va îndepărta de camerele de luat vederi și te va călca în picioare. Te va bate și până la dubă, și în dubă, și după dubă.
- Cine a fost duminică la Unirii?
- Tinerii pe care voi i-ați dat uitării. Tinerii pe care voi nu-i mai cunoașteți. Nici părinții parcă nu ne mai cunosc. Când îl târau pe unul la dubă, a venit un reporter să-l întrebe “Pentru ce protestezi?”. A răspuns “Pentru toți cei care suferă”.
“Are cine să dea cu Molotoave, mai greu e să vii cu idei”
După întâmplările de duminică, și-au dat seama că va urma o represiune dură din partea jandarmilor și o un val de vrăjeli din partea presei, așa că au hotărât să se alăture protestului ca să-i dea ceva consistență, nu doar bătaie și steaguri agitate. “Are cine să dea cu Molotoave, mai greu e să vii cu idei”, zice Mircea. El e motorul ideologic al grupului, e și mai firav, blond, cu o privire visătoare și o helancă numai bună pentru un poet al revoluției.
Luni seara, Mircea se agita cu niște bannere pe la fântâna de la Universitate când au venit unii de la Realitatea și i-au spus că vor să facă un interviu. Emoționat, a început să caute o bucată de hârtie, ceva pe care să-și scrie câteva idei. N-a găsit decât niște pungi de fornetti, bune și alea, și s-a apucat să mâzgâlească pe ele.
Primul lucru care i-a trecut prin cap suna așa: “Suntem conștienți că, la un moment dat, bunicile noastre înarmate cu flori în mână o să înfrunte tancuri.” De aici ideile au început să curgă, veneau și alții cu propuneri, îi suna și pe cei de-acasă, până când s-au umplut pungile cu revoltă. “O să rămână-n istorie fornetti-u’ ăsta“, a zis cineva la mișto, una dintre replicile alea magice care urcă la cer.
Ăia de la Realitatea nu l-au mai sunat, dar deja nu mai conta, Mircea avea în buzunar două pungi de revendicări perfecte pentru un manifest. Nu l-a scris imediat, că la miezu’ nopții a trebuit să meargă la serviciu, lucrează în tura de noapte la customer service pentru o firmă străină. A doua zi, însă, s-a pus la calculator, l-a tastat rapid, a primit ceva păreri pe messenger și l-a trimis la Realitatea și la alte site-uri, pe unde mai știa jurnaliști.
Restul e istorie, o istorie mai mică, dar fierbinte. Manifestul a prins extraordinar de bine mulțumită stilului sincer și ideilor sărite la cald din mintea fiecăruia. “Vrem să închideţi mall-uri şi să deschideţi fabrici” a dat multora fiori pe șira spinării. A rămas și semnătura lor, “PAȘNICI și APOLITICI“, cu care vor defila și în seara asta, când opoziția a organizat mitinguri prin care încearcă să muște din plăcinta protestului.
Dar stai, ceva nu se potrivește. Ultrașii nu erau huliganii ăia, vandalii, nenorociții, spărgătorii de semințe și de capete? Oamenii din fața mea beau ceai, se poartă galant, sunt bine îmbrăcați, îmi vorbesc despre sociologie, revoluția lui Tudor Vladimirescu și alfabetizarea informatică. Parcă ar fi suporterii lui Vintilă Mihăilescu, nu ai lui Dinamo.
De fapt, o galerie de fotbal e la fel de diversă ca o societate. Are intelectualii ei, extremiștii, nebunii, poeții. Toți s-au strâns în jurul pasiunii pentru o echipă, dar solidaritatea e atât de mare încât depășește cu mult fotbalul.
“Oamenii se stâng să se ducă la meci. Cand se strâng așa se creează o piață publică în care începi să-ți spui de la problemele zilnice până la probleme sportive. Sunt copii săraci, copii de bani gata, dar nu mai contează câți bani ai când ești între ultrași. E o societate mai mică, dar fidelă, care simte să apere idealul mai mult decât alții mai pasivi. O societate cu adevărat democratică, schimburile de opinii așa sunt, e o democrație pură, grecească.”
De aproape o săptămână, toată țara fierbe de furie la adresa ultrașilor. Ion Țiriac a cerut chiar să fie “stârpiți”. Protestatarii se delimitează de ei. Poliția le-a făcut vizite acasă. Încă puțin și-i trimitem în Transnistria.
După două ore cu ultrașii, am plecat cu aroma de ceai încă puternică pe cerul gurii și cu senzația că societatea românească ar avea ceva de învățat de la solidaritatea acestor huligani. De Vlad Ursulean

Recunoasteti pe cineva ???

Agitatie in piata Victoriei..toata lumea alerga de colo colo. La un moment dat un trecator opreste un cetatean si il intreaba: Domnule..de ce tot alergati? Ce s-a intamplat? Cetateanul : Pai cum domnule nu stii? Nu stii ca i-au rapit pe Boc si pe Basescu iar rapitorii cer 1 milion de euro recompensa in schimbul eliberarii lor, daca nu ii stropesc cu benzina si le dau foc. Trecatorul intreaba : Aoleu.. si cat ati strans pana acum ? Cetateanul : Pai....cam 250 litri de benzina si vreo 200 de motorina..........LaughingNU M-AM PUTUT ABTINE SA NU VA TRIMIT SI VOUA !!!!!! :)))))))))))))))))))))))))Basescu grasAmintire ....din viitor!

joi, 19 ianuarie 2012

Alege alternativa !



NOUA DREAPTA va protesta impotriva TUTUROR partidelor

autor: FrontPress 19.01.2012
Noua Dreaptă a avertizat încă din prima zi a protestelor că acestea sunt iniţiate şi orchestrate de partidele din actuala opozitie (PSD-PNL-PC), singurele care ar avea de câştigat de pe urma organizării de alegeri anticipate. Din acest motiv Noua Dreaptă nu s-a grăbit să scoată militanţii în stradă pentru a netezi drumul USL spre guvernare şi a refuzat rolul care îi fusese rezervat în această piesă abil regizată.
Astăzi însă opoziţia parlamentară organizează în mod oficial un miting cu scopul de a specula electoral nemulţumirile reale ale românilor pe care tot ei i-au sărăcit şi umilit în ultimii 22 de ani! In aceste condiţii, în care reprezentanţii USL vor veni în faţa românilor cu noi promisiuni mincinoase, membrii Noii Drepte din toate oraşele României vor ieşi în stradă pentru a-şi exprima paşnic nemultumirea şi a avertiza asupra faptului că USL reprezintă o falsă alternativă şi toate partidele parlamantare sunt în egală masură vinovate de dezastrul în care se zbate România.
Nu vom cere deci demisii sau alegeri anticipate, întrucât nu există nici un fel de diferenţă între corupţii pesedişti sau pedelişti şi coruptii penelişti, udemerişti şi alţi işti… Corupţii de ieri sunt acoperiţi de corupţii de astăzi, iar corupţii de astăzi vor fi acoperiţi de corupţii de mâine. Intreaga clasă politică se manifestă ca un corp străin de aspiraţiile Naţiunii, însă unitar şi închegat când vine vorba de propriile interese.
Pe cale de consecinţă:
1. Noua Dreaptă va protesta împotriva TUTUROR partidelor anti-naţionale şi anti-creştine care au adus România în pragul colapsului, transformând-o într-o colonie a FMI si a Uniunii Europene.
2. Noua Dreaptă va explica tuturor românilor că singura revoluţie posibilă este o revolutie la urne, în ziua alegerilor, atunci când vom avea cu toţii posibilitatea să votăm pentru prima dată în ultimii 22 de ani un partid care va acţiona cu toată consecvenţa în slujba intereselor fundamentale ale României şi ale românilor din Tară şi din Diaspora, un partid sprijinit de Noua Dreaptă a cărui misiune va fi salvarea Statului şi Neamului Românesc de la disoluţia ordonată de artizanii globalizării.
NOUA DREAPTĂ – UNICA OPOZIȚIE, SINGURA ALTERNATIVĂ! Avocat Tudor Ionescu

marți, 17 ianuarie 2012

NAPOLEON, CAUCAZIAN " PUR-SANGE"



Noi teste ADN: Imparatul NAPOLEON, caucazian “pur-sange”

autor: FrontPress 17.01.2012
Napoleon Bonaparte, împărat al Franţei în zorii secolului al XIX-lea şi unul dintre cei mai străluciţi strategi militari ai tuturor timpurilor, a stârnit mereu controverse şi dezbateri, în jurul lui creându-se mituri mai mult sau mai puţin fanteziste. Una din legendele care circulă frecvent este legată de originea etnică şi rasială a acestuia.
Tocmai pentru a înlătura orice urme de îndoială, au fost efectuate noi analize ADN de o echipă coordonată de profesorul Gerard Lucotte,  care arată că originile împăratului Napoleon erau caucaziene şi nu arabe, aşa cum afirmau unii istorici.
Pornind de la mai multe fire de păr din perciunii lui Napoleon, Gerard Lucotte a putut izola profilul cromozomului Y al împăratului, informează Le Figaro. Este vorba de harta genetică masculină a lui Bonaparte, născut în Corsica şi despre care se credea că ar fi putut avea origini arabe deoarece se cunoştea o legătură familială cu mercenarul din secolul al XV-lea numit “Il Moro di Sarzana”, originar dintr-un oraş mediteranean.
Informaţiile istorice i-au făcut pe experţi să creadă că “strămoşii arabi ai lui Napoleon ar fi sosit în Europa în timpul expansiunii islamului sau prin intermediul comerţului de mărfuri cu Italia”, potrivit Le Figaro.
Totuşi, geneticianul Lucotte a demontat această teorie, comparând fire de păr din perciunii împăratului cu material genetic de la Charles Napoleon, descendent din partea lui Jerome Bonaparte, fratele lui Napoleon. Gerard Lucotte asigură că s-a putut determina haplogrupul cu foarte mare precizie şi că “Napoleon nu era arab, ci caucazian“.
Totuşi în ciuda faptului că rezultatele au fost publicate, încă multă lume nu le consideră valabile, cel puţin până când un al doilea laborator va efectua aceeaşi analiză. Sursa: FrontPress.ro

luni, 16 ianuarie 2012

Au prins un huligan. Dar nu pe HULIGANUL SEF-SOLUTIA GREVA GENERALA !!!


Inca mai scoate limba la noi.

Foto: http://primejdiaalbacorvin.blogspot.com/

Zarva mare. Mitralierele vorbitoare de la televiziunile de nisa, cu cracanata noastra de serviciu, spun ca in seara asta trebuiesc prinsi huliganii. Nu au satisfactie ca nu s-a prins decat unul.
Mai destept de o mie de ori ca ele a fost un pensionar, care a fost intrebat precipitat ce va face daca vin huliganii cu violenta???? A dat raspunsul cel mai demn : nu plec nicaieri aici raman pana mor pentru  copii si nepotii mei.
Eu am un mare secret, dar nu vi-l pot spune decat la ureche. Eu stiu ce huligan trebuie prins. Cel mai mare huligan, ciuma neagra bubonica, nu alta ! Si betiv si curvar.  Daca il prinde pe ala si ii dau, nu 29 de zile, ci 29 de ani, de puscarie, se termina  cu violenta. Vad ca s-au adus  jandarmi-huligani de la Craiova, Pitesti, Slatina si  de oriunde din tara sa prinda huliganii :))))
Intrebarile reporterilor sunt insinuante, caci  oamenii sunt intrebati pe cine reprezinta? Ei spun ca se reprezuinta pe ei insisi. Si mai sunt intrebati despre  violenta.  Cand se vor mai linisti apele cu, arestarea huliganului sef,  dar adevarat, vom privi mai la rece aceste  reportaje comice, demne de  serialul, cei mai  vestiti reporteri comici ai ecranelor. O pitipoanca zice ca a auzit, ce voreau 2 huligani, ca vor  face rau, rau, rau de tot. Dar de unde a apreciat pitipoanca, ca erau huligani, i-a cautat la .....???? Sunt comici, de prosti ce sunt. Seara abia a inceput !!!! Sa auzim numai de bine !!!  

HULIGANUL, noul GOLAN !


autor: FrontPress 15.01.2012
Sunt golan! Asta strigau cu mândrie protestatarii din 1990 din Universității și de atunci este o mândrie pentru mulți să fie golani, adică tinerii studenți care protestau pentru democrație, și au fost măcelăriți de minerii chemați de Băsescu.
Acum, cei care își manifestă violent frustrările și lipsurile, sunt numiți de presă huligani. Cu o abnegație demnă de tineretul comunist, protestatarii care se luptă cu mâna armată a puterii, jandarmeria, sunt înfierați la televizor mai ceva ca pe vremea lui Dej.
Doar despre asta se vorbește: despre suporteri, despre galerii, despre huligani. Despre cum au deturnat sensul adevărat al mitingurilor de către aceste elemente periferice ale societății. Nu contează că sunt și ei oameni, că au familii, părinți pensionari, slujbe prost plătite, că nu au viitor, că singura lor șansă de a trăi decent este emigrarea. Și că după ce au văzut valuri valuri de îmbogățiți post tranziție bătându-și joc de legi și de demnitatea acestui popor, au ales să se manifeste “antidemocratic”, adică aruncând cu pietre în jandarmii care i-au bruscat pentru că nu aveau autorizație. Că m-am născut și eu, ca și ei, fără autorizație, că respir, gândesc, strig și lovesc tot fără autorizație, e o realitate pe care politicienii mă aștept să și-o asume. Până acum am trăit noi în țara lor, acum trăiesc ei într-a noatră. Și un jandarm călcat pe cap, o mașină e poliție spartă, sunt doar un pas un înainte, pierderi colaterale.
Sunt huligan, doar că am ales să mă manifest astăzi, la Cluj-Napoca, pașnic. Eu și alții 600 de suporteri clujeni, tot din galerie și ei. La Cluj jandarmii au stat în banca lor, nu au tensionat situația. La București, prea aproape de ciocoii cocoțați la Guvern și Președinție, s-a încercat timorarea și agresarea oamenilor veniți să își spună ofurile. Și așa, s-a ajuns la violențe. Îi admirăm pe greci și francezi pentru puterea lor de revoltă, dar când Bucureștiul devine Atena, facem în pantaloni și strigăm că asta nu e democrație. Ba e exact democrație. Chelnerii și tinichigii pe care și-i visa Băsescu, în detrimentul filozofilor, au ieșit pe străzi. Ai grijă ce îți dorești. Nu știu exact cine a provocat pe cine, dar nu e o rușine să fii huligan, e chiar o mândrie.
Vrei să faci o omletă, trebuie să spargi niște ouă. Huligan, român, om liber. Prost îmbrăcați, fără slujbe, iobagi pe moșia unui chior fără inimă, cu fularele echipei pe care o iubim, vinovați că simți.La fel de mândri ca golanii din 1990, astăzi nu trebuie să ne fie rușine când suntem numiți huligani. Iar dacă presa s-a blocat pe acest subiect, făcând fără echivoc jocul puterii, nu ne rămâne decât să ne consolăm cu faptul că mulți dintre ei se vor duce, laolaltă cu cei care îi sponsorizează. Stăpân și câine, politician și jigodie de presă, laolaltă. Adio. De George Bara – NapocaNews