miercuri, 30 noiembrie 2011

M.Eminescu " Romanismul se afirma, nu se discuta "

autor: FrontPress 01.12.2011
1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Ziua de 1 Decembrie 1918 incununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se in continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).
Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]
Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţionalã care este statul naţional.[...]
O necesitate istoricã – naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.” De pe ZiuaNationala.ro
« | Home

Angela dominatrix

CARTOONS OF THE DAY: Angela dominatrix si altii

autor: FrontPress 30.11.2011
Femeia anului
Sa fim sanatosi!
Hopa…
Angela dominatrix: ”Nu bhanii… ci dizţiplina”
Înainte de a sări în ajutorul ţărilor care suferă cel mai mult din cauza crizei datoriei publice, cancelarul german cere ca acestea să se supună unei severe discipline bugetare.
«

vineri, 25 noiembrie 2011

USL pe topoganul electoral

autor: FrontPress 25.11.2011
Cred că n-a mai mirat pe nimeni faptul că în ultimul sondaj IMAS, celebra coaliţie a opoziţiei USL a adunat numai 48 % din intenţiile de vot ale românilor. După ce anul trecut, prin toamnă, liderii USL se scăldau în barometrele de opinie la peste 61% dintre sufragii, azi au ajuns sub 50% şi cred că vor continua să cadă pe topoganul electoral. Cum se explică o astfel de cădere într-un moment când în orice democraţie normală, în care o ţară se zbate în criză, iar partidul de guvernare e măcinat de anchetele anticorupţie, opoziţia să fie în cădere liberă?
E o curiozitate sociologică de care se fac vinovaţi liderii imaturi şi infantili politici ai USL: Crin Antonescu şi Victor Ponta. Liderii opoziţiei în loc să vină cu proiecte, programe de dezvoltare şi să coaguleze lideri politici şi ai societăţii civile, ei se ocupă de exluderea lui Mircea Geoană din partid şi de suspendarea lui Băsescu, un subiect deja răsuflat şi eşuat electoral în 2007. Reîncălzirea suspendării şi exluderea preşedintelui Senatului Geoană nu a făcut decât să abată atenţia opiniei publice de la cazurile de corupţie din ograda Guvernului. Nu am uitat nici cum mai acum un an de zile profesorul de istorie la FF Crin Antonescu încerca să-l excludă din partid pe fostul premier Tăriceanu, un personaj politic consistent care i-a ţinut piept trei ani lui Băsescu. Lumea românească ce să mai creadă despre un proiect al opoziţiei, când vede că liderii acesteia se canibalizează între ei. Crin Antonescu nu are cum să mai aibă credibilitate, când acum un an se pupa pe bot la toate televiziunile cu Mircea Geoană, ca în prezent să sară în sus de bucurie, ca un oligofren electoral, că fostul lui partener a fost exclus din USL, ca incompetent şi om ne-bun de nimic. Logica ne spune că dacă Geoană a fost aruncat la gunoiul istoriei de opoziţie ar trebui să urmeze şi Crin Antonescu după el că doar a fost aliat, partener şi prieten de platou de televiziune cu „prostănacul”. Aşa-i în tenis! Crin Antonescu prin exluderea lui Geoană din PSD recte USL şi-a pierdut credibilitatea electorală. În concluzie s-a terminat cu candidatura lui Crin Antonescu la preşedinţia România din 2014.
Ca cetăţean simplu al României aş dori mult să avem parte de o opoziţie puternică, cu lideri charismatici, pliată pe programe economice, proiecte şi soluţii morale pentru regenerarea societăţii româneşti. În schimb văd un USL, confuz ideologic, care se auto-macină în excluderi, care se ocupă de subiecte răsuflate şi nu e în stare să coaguleze oameni politici noi şi credibili pentru a câştiga alegerile din 2012. Mircea Geoană şi-a spălat păcatele în faţa opiniei publice cu celebra sintagmă, de la şedinţa de excludere, „Adio, tovarăşi!”, care a îngropat alianţa liberalo-socialistă. Cu Victor Ponta şi Crin Antonescu la cârmă şi cu Năstase, Iliescu şi Voiculescu în umbră, USL-ul va pierde alegerile cu brio din 2012, dacă nu se va desfiinţa până atunci. Cu astfel de lideri mărunţi şi preocupaţi să dea oamenii afară din partid, opoziţia riscă să rămână încă un mandat pe tuşe până în 2016. Păcat că românii între o putere uzată de guvernare cu acte de corupţie şi o opoziţie infantilă şi-au pierdut orice speranţă de mai bine. De Ionuţ Ţene – NapocaNews
«

marți, 22 noiembrie 2011

Avertisment

Avertisment: Scuipatul pe strada, pe lângă nesimţire, poate raspandi tuberculoza

Foto: Thinkstock
Conditiile precare de viata cu care populatia se confrunta in aceasta perioada de criza economica, dar si stresul cronic, munca pana la epuizare, subnutritia… Iata cadrul prielnic pentru ca tuberculoza sa imbolnaveasca tot mai multi romani.   Romania, pe primul loc in UE
Tuberculoza – boala saraciei, dar si a stresului si a vietii dezorganizate, care a devenit aproape o raritate in Europa Occidentala – ia amploare in tara noastra. Aproape 20.000 de romani se imbolnavesc in fiecare an de tuberculoza. Numai la Institutul National de Pneumoftiziologie “M. Nasta” sunt internati lunar 200 de bolnavi cu tuberculoza. Mai grav, numarul cazurilor de tuberculoza rezistenta la tratament – cea mai periculoasa forma – este in continua crestere, ajungand in prezent la 1.500 de cazuri.
Datele recente arata ca in total, in tara noastra, sunt inregistrati 35.000 de bolnavi cu tuberculoza. Ceea ce plaseaza Romania pe primul loc in tarile Uniunii Europene in privinta incidentei tuberculozei. Si nu se intrevede nici o sansa de a parasi acest loc, daca ne gandim ca in tara noastra exista de zece ori mai multe cazuri de tuberculoza decat in Portugalia, urmatorul stat al UE in topul incidentei tuberculozei.

Nu sunt bani pentru medicamente
O problema majora care duce la cresterea cazurilor de tuberculoza rezistenta la medicamente este lipsa banilor pentru asigurarea tratamentului bolnavilor. Profesorul doctor Constantin Marica, seful Programului National de Control al Tuberculozei, care ne-a comunicat toate datele prezentate, avertizeaza ca “exista mari lipsuri financiare, iar in momentul de fata nu mai avem resurse pentru a trata cei 1.500 de bolnavi cu tuberculoza chimiorezistenta.  Tratamentul unui singur bolnav dureaza 2 ani si costa 250-300 de milioane de lei vechi. In trecut, aceste costuri erau asigurate printr-un program al organizatiei internationale Fondul Global de lupta impotriva tuberculozei, HIV/SIDA si malariei. In prezent, insa, acest program nu mai functioneaza in tara noastra, iar tratamentul bolnavilor cu tuberculoza chimiorezistenta ar trebui suportat de statul roman, ceea ce nu se intampla in totalitate. Asa se face ca acesti bolnavi nu sunt tratati corespunzator. De aici apar doua probleme capitale: pe de o parte, acesti bolnavi risca sa-si piarda viata, iar pe de alta parte, pot transmite aceasta boala extrem de grava altor oameni. Un bolnav cu tuberculoza chimiorezistenta netratat poate infecta alti 10-15 oameni cu germeni chimiorezistenti”.
Copii cu tuberculoza
In ceea ce priveste tuberculoza la copii, profesorul doctor Constantin Marica ne-a asigurat ca se inregistreaza o scadere a numarului de imbolnaviri de tuberculoza in randul copiilor. Statisticile arata ca, in 2010, existau 25-26 de cazuri de tuberculoza la 100.000 de copii. Cea mai mare problema la copiii cu tuberculoza este asocierea cu infectia HIV/SIDA. Astfel, 15%-20% dintre copiii bolnavi de tuberculoza sufera si de HIV/SIDA. In timp ce la adulti asocierea tuberculozei cu HIV/SIDA este prezenta in 1,5% din totalul cazurilor.
In ce masura vaccinul impotriva tuberculozei (BCG), care se efectueaza obligatoriu in prima saptamana de viata a nou-nascutilor, ii protejeaza pe copii? Potrivit profesorului Constantin Marica, in primul an de viata, copilul este complet lipsit de aparare imunitara impotriva bacilului Koch, care provoaca tuberculoza. Dar singurul rol protector al vaccinului este ca in primul an de viata copilul sa nu faca forme grave de tuberculoza.
Pacientii ajung la medic cand au deja caverne in plamani
O mare problema in tara noastra este reprezentata de subdiagnosticarea tuberculozei. Majoritatea pacientilor ajung la medic si incep tratamentul prea tarziu, dupa luni intregi de la instalarea tuberculozei, timp in care boala evolueaza, sunt contagiosi si raspandesc boala in jurul lor. Multi bolnavi cu tuberculoza se prezinta la spital cand fac complicatii: pleurezie (apa la plamani), pneumonie, hemoragie manifestata prin expectoratie cu sange. Profesorul doctor Constantin Marica precizeaza ca 65% dintre totalul cazurilor de tuberculoza sunt diagnosticate si tratate in faza de caverna. Cand bolnavul are deja caverne in plamani este intens contagios. El elimina in timp ce vorbeste, tuseste, stranuta sau expectoreaza picaturi de saliva in care se gasesc peste 10 milioane de bacili in 24 de ore.
Boala foarte contagioasa
Tuberculoza este o boala foarte contagioasa, provocata de o bacterie sub forma de bastonas, numita bacilul Koch (dupa numele savantului german Robert Koch, care l-a descoperit). Tuberculoza se transmite pe cale aerogena, prin picaturi de saliva eliminate de o persoana infectata, dar si prin inhalarea prafului de pe suprafete contaminate, ne-a explicat profesorul doctor Florin Mihaltan, presedintele Societatii Romane de Pneumologie. Potrivit specialistului, bacilul tuberculozei poate rezista chiar si cateva zile pe suprafete, intr-un mediu prilenic, umed si intunecat, asemanator mediului pulmonar. Profesorul Florin Mihaltan ne atrage atentia asupra unei alte surse de imbolnavire de tuberculoza si nu numai care este expectoratia sau, mai direct, scuipatul pe strada. Din pacate, acest obicei incalificabil se practica inca fara jena in tara noastra, subliniaza medicul.
Bolnavul trebuie internat in spital
Potrivit legii, un pacient diagnosticat cu tuberculoza trebuie sa ramana internat in spital pentru efectuarea tratamentului pana cand boala se negativeaza, adica bolnavul nu mai este contagios. Aceasta perioada variaza intre 30 si 60 de zile. Dupa aceea, pacientul trebuie sa urmeze tratamentul pana la 6 luni. El trebuie sa se prezinte de trei ori pe saptamana la centrul medical arondat pentru a-si lua tratamentul sub stricta supraveghere a medicului. Aceasta strategie, numita DOTS, stabilita de Organizatia Mondiala a Sanatatii si implementata si in tara noastra, are ca scop prevenirea raspandirii tuberculozei primare si a cazurilor de tuberculoza chimiorezistenta. Daca bolnavul nu respecta tratamentul, el poate imbolnavi de tuberculoza alte persoane din jur sau poate face tuberculoza chimiorezistenta.
Se vindeca
Tuberculoza este o boala perfect vindecabila. Dar cu conditia sa fie descoperita la timp, iar pacientul sa respecte tratamentul pe intreaga durata (6 luni) recomandata de medic.
In majoritatea cazurilor, tuberculoza debuteaza intr-un mod inselator prin manifestari asemanatoare guturaiului sau gripei. Apoi evolueaza gradual, pacientul incepand sa aiba o stare generala de slabiciune, oboseala, subfebrilitate, lipsa poftei de mancare, tuse uscata, iritativa, care treptat se transforma in tuse productiva, cu expectoratie. Profesorul doctor Constantin Marica recomanda ca, dupa orice viroza sau gripa care dureaza peste trei saptamani, cu tuse uscata care nu cedeaza la medicamente antitusive, pacientul sa se prezinte la medic pentru efectuarea unei radiografii pulmonare. Pentru a ne feri de tuberculoza, profesorul Marica spune ca este extrem de important sa mentinem un echilibru intre munca, stres, odihna si alimentatie. Stresul si viata dezorganizata constituie unul dintre cei mai importanti factori de risc ai tuberculozei. Orele de munca peste program, obiceiul de a sari peste mese, lipsa somnului si a odihnei – toate acestea asociate pe o perioada indelungata favorizeaza imbolnavirea de tuberculoza.
Steluta ANdrei, Jurnalul National
 
http://brasovpress.ro/

duminică, 20 noiembrie 2011

Iesirea Frantei din zona euro

Marine Le Pen cere din nou iesirea Frantei din zona Euro

autor: FrontPress 
Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional şi candidată la funcţia de preşedinte al Franţei, a prezentat sâmbătă la o adunare a partidului viziunea ei asupra problemelor interne şi internaţionale, cerând din nou părăsirea zonei euro şi un control mai strict la graniţe în vederea stopării imigraţiei. Deasemeanea, a declarat că va rămâne loială ideologiei tradiţionale a Frontului Naţional, care include printre altele apărarea familiei şi opoziţia faţă de globalizare.
În ceea ce priveşte economia, Marine Le Pen susţine că are un plan de reducere a datoriile Franţei către marea finanţă internaţională şi de susţinere a producătorilor autohtoni. Aceasta a promis că va reveni în luna ianuarie cu mai multe detalii în acest sens.
De când a preluat şefia partidului de la tatăl ei, Marine Le Pen încearcă să atragă voturile unor categorii tot mai largi, eliminând din prima linie elementele mai radicale şi mizând pe teme sociale precum rata crescândă a şomajului, programul de austeritate al guvernului, stagnarea salariilor şi invazia imigranţilor musulmani din Africa de nord. Sursa: FrontPress.ro

vineri, 18 noiembrie 2011

DIN INTELEPCIUNEA LUI GEORGE ORWELL (1903-1950)

A fi într-o minoritate, chiar şi o minoritate de unul, nu te face nebun.
Normalitatea nu se măsoară statistic.
Dacă libertatea cuvântului chiar înseamnă ceva, ea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă.
În general, oamenii vor să fie buni, dar nu prea buni şi nu chiar tot timpul.
Puterea nu este un mijloc ci un scop. Nu se instaurează o dictatură pentru a păzi o revoluţie, dimpotrivă, se fac revoluţii pentru a instaura o dictatură.
În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.
Cel ce controlează trecutul, controleză viitorul.
Omul este singura creatură care consumă fără să producă. Nu dă lapte, nu face ouă, este prea firav pentru a trage plugul, nu poate alerga suficient de repede pentru a prinde iepuri. Totuşi este stăpânul tuturor animalelor.
Maselor li se poate acorda libertatea gândirii, pentru că ele nu gândesc.
Trebuie să ne luptăm din răsputeri ca să ne vedem lungul nasului.
Scopul unei glume nu este de a degrada fiinţa umană, ci doar să-i reamintească că este deja degradată.
Nu folosi niciodată vreo locuţiune străină, vreun cuvânt ştiinţific sau jargon, dacă poţi găsi un cuvânt obişnuit echivalent.
Limbajul politic este astfel proiectat încât face ca minciunile să pară demne de încredere, crimele respectabile şi vântul ca ceva solid.
Doi plus doi fac patru. Uneori, Winston. Uneori, fac cinci. Alteori, fac trei. Uneori, sunt toţi la un loc. Trebuie să te străduieşti mai mult. Nu este uşor să devii nebun.
A trăi este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor există, atâta tot.

Danemarca : " razboi rasial"

Danemarca: “Extremistii de dreapta” se pregatesc de un “razboi rasial”

autor: FrontPress 18.11.2011
Unii “extremişti de dreapta” se pregătesc pentru un adevărat “război rasial” împotriva imigranţilor şi a descendenţilor acestora din Danemarca, antrenându-se în vederea utilizării armelor şi pentru lupte corp la corp, relevă serviciile de informaţii (PET) într-un raport care analizează evoluţia mişcărilor radicale de dreapta şi de stânga.
O minoritate “se antrenează pentru un război rasial în Danemarca şi este pregătită să utilizeze violenţa”, anunţă PET în comunicatul dat publicităţii joi. Aceste persoane, al căror număr nu a fost precizat, au întocmit “liste negre” cu inamici politici şi caută “să se antreneze atât pentru utilizarea armelor, cât şi în practicarea de sporturi de luptă”. Majoritatea ar fi recrutaţi din rândul grupurilor organizate de suporteri.
Serviciile de informaţii daneze precizează însă că acest nucleu dur nu este reprezentativ pentru întreaga scenă politică de “extremă dreapta”, care este oricum fragmentată, cuprinzând de la grupuscule marginale până la Partidul Poporului Danez, formaţiune populistă care a obţinut la ultimele alegeri parlamentare 12 procente din totalul voturilor.
Conform PET, cele mai mari probleme ar putea fi cauzate de persoanele care acţionează singure, ele fiind mai dificil de urmărit şi detectat. Sursa: FrontPress.ro
H

joi, 17 noiembrie 2011

Elvetienii vor avea voie sa cultive marijuana

O veste bună pentru utilizatorii de cannabis din Elveţia. Autorităţil le vor permite să cultive plantele în propriile case.
Există o limită: patru plante de fiecare şi un motiv pentru care autorităţile iau o asemenea decizie controversată. Guvernul elveţian preferă să relaxeze această regulă decât să îşi mai convingă propriii cetăţeni să cumpere “iarba” ilegal. Astfel, potrivit noii legi (aprobată deja în patru cantoane din zona francofonă a Elveţiei), cu condiţia să fie toţi consumatori, patru oameni care locuiesc în aceeaşi casă pot cultiva 16 plante.
Un purtător de cuvânt al administraţiei din cantonul Neuchatel a explicat că “am fost de acord cu aceste noi reguli pentru a împiedica turismul de droguri între regiuni şi pentru a-I descuraja pe oameni să cumpere marijuana de pe stradă”.
Mai există şi o altă condiţie. “O persoană nu poate cultiva mai mult de patru plante pretinzând că trăieşte cu alţi oameni în casă. În acest caz, fiecare dintre persoane trebuie să dovedească faptul că se îngrijeşte de propriile plante.

Adică să poată dovedi că el ajută planta să crească”, spune acelaşi oficial. “Asta înseamnă că poţi creşte încă patru plante pentru fiecare coleg de apartament, cât timp aceşti pot dovedi că pot ţine în mână o stropitoare”, scrie cotidianul elveţian “Le Matin”. Noua legislaţie intră în vigoare de la 1 ianuarie în cantoanele Vaud, Neuchatel, Geneva şi Fribourg.
http://blog.nouadreapta.otg/

marți, 15 noiembrie 2011

Asasinatul care a schimbat lumea

autor: FrontPress 16.11.2011
Ce s-a întâmplat de fapt pe 28 iunie 1914? Toată lumea știe că Gavrilo Princip, stând la colțul unei străzi pe unde a trecut mașina lui Franz Ferdinand, arhiducele Austro-Ungariei, l-a îmupșcat pe acesta și pe soția sa Sofia, rănindu-i mortal, evenimentul fiind cauza imediată a izbucnirii primului război mondial. Nu se cunoaște însă faptul că în aceeași zi Franz Ferdinand scăpase cu viață în urma unui prim atentat și că doar printr-o foarte mare șansă a reușit Princip să-l împuște.
Ce s-a întâmplat așadar la Sarajevo în acea zi a lui iunie? Nimeni nu știe exact cu certitudine. Cu toate acestea, mărturiile culese de poliție, actele proceselor – ultimul având loc abia în 1952 – anchetele istoricilor și jurnaliștilor ne permit să ne facem o idee mai clară asupra incidentului care a schimbat fundamental istoria.
Totul începe în 1913, la Viena, când moștenitorul tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand, se angajează să meargă anul următor, împreună cu soția sa, să inspecteze trupele garnizoanei din Bosnia – Herțegovina. Sofiei i s-a permis, în ciuda etichetei imperiale specifice unei căsătorii morganatice, să apară alături de soțul ei, ceea ce a și făcut pe 28 iunie. Data aducea amintiri neplăcute arhiducelui, pentru că la 28 iunie 1900, cu doar câteva zile înaintea căsătoriei sale, se angajase să renunțe la tron în numele fiilor ce urmau să se nască din acea căsătorie morganatică. Aceeași zi reprezenta pentru sârbii din Bosnia-Herțegovina, deveniți supuși ai imperiului în 1908, un alt simbol, cel al înfrângerii în fața Otomanilor în bătălia de la Kossovopolje și al luptei pentru independență. Aflând că arhiducele va veni la Sarajevo pe 28 iunie, câțiva sârbi decid să-l asasineze. Dar cum să o facă?
În ziua de duminică, 28 iunie, Franz Ferdinand și Sofia, sosiți de la Viena cu trei zile înainte, au participat la slujba religioasă ținută la capela hotelului unde erau cazați. După terminarea slujbei, cei doi s-au alăturat cortegiului. Complotișitii stabiliseră să se împartă în trei grupuri de-a lungul arterei principale a orașului. Planul lor era simplu: când mașina arhiducelui ajungea în dreptul lor, să arunce bombele. Planul avea însă trei lacune. În primul rând, una ce ținea de conceperea lui: cu protecția oficială oferită arhiducelui, putea fi destul de greu să reușească să arunce o bomă, apoi – în cazul eșecului unei prime încercări, mașina sigur nu ar fi urmat ruta prestabilită pe care se aflau restul complotiștilor. Apoi, bombele obținute de la Belgrad erau prea mari ca să poată fi ascunse în buzunar, iar mecanismul era foarte complicat, trebuind ca, odată aprinsă bomba, să aștepți 10 secunde înainte de a o arunca, pentru că timpul de explozie era de 12 secunde. Pentru un atentat comis din mijlocul mulțimii și în apropierea forțelor de ordine, planul necesita foarte mult sânge rece. O a treia lacună consta în faptul că toți cei trei complotiști erau tineri: Vaso Cubrilovic avea 17 ani, iar Nedeljko Cabrinovic și Gavrilo Princpip 19. Deși foarte hotărâți, ei nu aveau experiență, iar la momentul acțiunii fiecare trebuia să aibă tăria de caracter necesară pentru a face pasul ce separă intenția de a ucide de actul propriu zis.
O bombă, un pistol și cianura
Părăsind patiseria Vlanic, unde se întâlniseră în jurul orei , cu bombele ascunse sub haine, iar în buzunare cu un pistol şi o pastilă de cianură, cei trei tineri s-au despărţit şi fiecare şi-a ocupat poziţia prestabilită de-a lungul străzii, intrând în vorbă cu ceilalţi oameni pentru a nu atrage atenţia asupra lor. Ei ştiau de la Danilo Ilic, care citise acest lucru în ziare, că Franz Ferdinand merge de obicei în a doua maşină a cortegiului. Problema era că acest cortegiu era deschis întotdeauna de o maşină de poliţie, iar complotiştii nu ştiau dacă arhiducele se afla în a doua sau a treia maşină.
Complotiştii îşi ocupă poziţiile şi aşteaptă sosirea cortegiului. Când acesta trece prin faţa primului dintre atentatori, Muhamed Mehemedbasic, nu se întâmplă nimic. Puţin mai în faţă, Cabrinovici şi-a luat precauţia de a scoate din timp siguranţa bombei, apoi întreabă un jandarm din apropiere în care dintre maşini se află arhiducele, acesta spunându-i că în cea de-a treia. Când aceasta ajunge în dreptul său, Cabrinovici aprinde bomba, dar o aruncă înainte de a aştepta cele 10 secunde. Şoferul maşinii, surprins de zgomotul pe care-l aseamănă unei arme de foc, apasă instinctiv pe acceleraţie. Astfel, bomba a aterizat fix în spatele arhiducelui, pe capota lăsată a mașinii decapotabile. În cele din urmă, alunecă pe stradă şi explodează mai aproape de maşina din spate. Mărimea urmelor lăsate de exploxie – o gaură de circa 15 cm adâncime şi 30 de cm în diametru – ne oferă idee asupra a ceea ce s-ar fi întâmplat dacă bomba ar fi explodat la picioarele cuplului imperial. Imediat după explozie, Franz Ferdinand ordonă şoferului să oprească pentru a vedea dacă cineva din cortegiu a fost rănit sau omorât. Doar câţiva trecători, colonelul Erich von Merizzi şi contele Alexandre Boss-Waldeck au suferit răni uşoare. Cortegiul îşi reia ruta şi trece pe lângă ceilalţi complotişti, care nu reacționează în niciun fel, ajungând la destinaţia finală, anume la hotel.
Între timp, poliţia porneşte în căutarea lui Cabrinovic şi a posibililor săi complici. Cabrinovic a înghiţit doza de cianură pe care o avea la el, dar – în mod straniu – aceasta nu are efectul scontat, provocându-i doar o stare de greaţă. Neîndrâznind să se împuşte, el este într-un final capturat de jandarmi. Neştiind că încercarea sa de asasinat eșuase, atunci când este întreabat dacă este sârb, el răspunde că este „un erou sârb!”.
La hotel, Franz Ferdinand este furios și îi spune primarului următoarele cuvinte: „Eu vin la Sarajevo ca prieten şi sunt primit de o bombă!”. Soţia sa, Sophia, încearcă să-l calmeze. În timpul recepţiei ce a urmat, arhiducele îl întreabă, cu umor şi cinism, pe generalul Potiorek, guvernatorul provinciei şi responsabilul cu securitatea cuplului imperial, dacă trebuie să se mai aştepte la încă o bombă. Potiorek îl asigură că nu e cazul, dar insistă totuşi că ar trebui schimbat programul vizitei. În loc să meargă, conform planului, la muzeu, el sugerează arhiducelui să plece direct la Konak, unde trebuia să ia prânzul, sau să rămână la hotel până la sosirea armatei. Franz Ferdinand decide însă că vrea să meargă la spital pentru a vedea cum se simte colonelul Merizzi. Statul său major decide atunci schimbarea rutei: maşina trebuia, în mod normal, să părăsească strada principală şi să facă dreapta la Podul Latin, apoi să o ia pe strada Franz Joseph spre direcţia centrului. În schimb, s-a decis rămânerea pe strada principală, care era destul de largă, cât mai mult timp posibil înainte de a se îndrepta spre spital. Franz Ferdinand, deşi nu o arăta, era destul de neliniştit, nu pentru el, ci pentru Sophia. De aceea, a vrut să o convingă pe soţia sa să nu vină cu el la spital, dar ea a refuzat.
O coincidență tragică a schimbat lumea
Într-un final, cuplul părăseşte hotelul, cu o singură maşină, a şefului poliţiei, mergând în faţa lor. Sophia s-a aşezat în maşină în dreapta soţului ei. Ajungând în dreptul podului Latin, maşina din faţă, în loc să rămână pe strada principală aşa cum fusese stabilit, o ia la dreapta. Șoferul ori nu fusese informat de schimbarea rutei, ori a luat-o pe acel drum din reflex… În orice caz, cele două maşini au luat-o în cele din urmă pe strada Franz Joseph către muzeu. Generalul Potiorek, aflat în dreapta şoferului maşinii imperiale, începe să urle, ordonând șoferilor celor două mașini să întoarcă. Mașina în care se afla cuplul imperial încearcă o întoarcere destul de dificilă, dată fiind strada îngustă pe care se afla. Toată scena se derula în fața unei mulțimi încântate să-l vadă pe arhiduce de la o distanță așa de mică.
Printr-o coincidenţă tragică am putea spune, Gavrilo Princip era acolo, în apropiere, supărat şi furios probabil din cauza eşecului planului. Nu mai are starea de spirit necesară pentru a se gândi la un nou plan şi, de fapt, nici intenţia de a mai ucide. Şi dintr-o dată, în faţa ochilor îi apare, la mai puţin de doi metri depărtare, cuplul imperial.
Avea încă bomba şi revolverul asupra lui. A ezitat un moment deoarece persoana cea mai aproape de el nu era arhiducele, ci Sophia. Princip a reacționat mai mult din instinct: a scos pistolul și a tras. Avea să mărturisească la proces că a întors capul în momentul tragerii și că nu mai știe de câte ori a tras sau asupra cui. Gavrilo trăsese de două ori: primul glonț l-a atins pe Franz Ferdinand, atingându-i vena jugulară, iar al doilea a lovit-o pe Sophia în abdomen. Spectatorii din jur s-au aruncat asupra sa, unul dintre ei trăgându-l de braț. N-a mai reușit să-și folosească arma, dar a reușit să înghită cianura care, ca și în cazul lui Cabrinovic, n-a avut un efect letal.
În minutele imediat următoare, mașina imperială s-a îndreptat rapid spre reședința guvernatorului. Nimeni nu și-a dat seama de gravitatea rănilor suferite de cei doi. Franz Ferdinand, conștient încă, se gândea înainte de toate la soția sa. Potiorek a mărturisit ulterior că l-a auzit șoptindu-i ”Nu-i nimic, nu-i nimic”.Sophia și-a pierdut cunoștiința și s-a prăbușit pe genunchii soțului ei care începuse să sângereze din ce în ce mai rău. Princip trăsese la ora 10.30. La 10.45 a murit Sophia, iar 15 minute mai târziu și Franz Ferdinand. O lună mai târziu, Austro-Ungaria declara război Serbiei.
Soarta celor implicați în complot
Conform legislației din imperiu, persoanele sub vârsta de 20 de ani nu puteau fi condamnați la moarte, putând primi o sentință de maxim 20 de ani de închisoare. Cabrinovic a primit 15 ani de închisoare și moare de tuberculoză în 1916; Gavrilo Princip (foto jos) a primit 20 de ani, murind și el în închisoare în 1918. Dintre ceilalți complici, toți cei de peste 20 de ani – Danilo Ilic, Misko Jovanovic și Veljko Cubrilovic – sunt condamnați la moarte și executați în februarie 1915. Cvjetko Popovic primește 30 de ani de închisoare, dar este eliberat în 1918, iar Vaso Cubrilovic, după ce primește 16 de închisoare e eliberat în 1918 și a devenit ministru după 1945, murind abia în 1990. De Andreea Lupşor - Historia
Europa inainte si dupa Primul Razboi Mondial

Tema interzicerii celui mai mare partid nationalist din Germania

Tema interzicerii celui mai mare partid nationalist din Germania, readusa in discutie

autor: FrontPress 15.11.2011
Holger Apfel a devenit noul lider al NPD-ului într-o perioadă grea pentru partid
De câteva zile în Germania se discută despre cazul unui grup radical care este bănuit că ar fi ucis cel puţin 10 persoane în ultima decadă. Se crede că membrii acestuia se fac vinovaţi de executarea a nouă imigranţi, patroni de mici afaceri, şi uciderea unei poliţiste. Deasemenea un atac cu bombă care a rănit mai multe persoane este pus tot în seama acestora. Pe fondul acestei furtuni mediatice şi politice tot mai multe voci au profitat şi readuc în discuţie tema interzicerii celei mai mari formaţiuni naţionaliste din ţară, Partidul Naţional-Democrat German (NPD), înfiinţat încă din 1964 şi cu parlamentari regionali în două landuri.
Ministrul de interne Hans-Peter Friedrich a recunoscut mai multe scăpări ale serviciilor secrete în ceea ce priveşte şirul de crime. “Este îngrijorător că nu am făcut conexiunile necesare între seria de asasinate de pe întreg cuprinsul Germaniei şi extrema dreaptă din Thuringia”, landul estic de unde sunt suspecţii, a declarat ministrul pentru Bild. “Miniştrii regionali de interne cer o cooperare mai bună între servicii şi poliţie şi eu susţint cu tărie acest lucru”, a continuat Friedrich. Ministrul a mai precizat că încă nu se ştie cu exactitate dacă suspecţii au avut sau nu în spatele lor o reţea de apropiaţi şi colaboratori.
“Familiile victimelor să fie sigure că Germania va face tot posibilul să rezolve aceste cazuri”, a spus duminică cancelarul Angela Merkel la postul de televiziune ARD.
Suspectul principal, doi sinucigându-se între timp, a fost reţinut şi se pare că face parte dintr-un grup subversiv numit Nationalsozialistischer Untergrund (NSU).
NPD-ul, victimă colaterală
Pe fondul acestui scandal, ministrul de interne din Bavaria, Joachim Herrmann, a cerut reînceperea discuţiilor pe tema interzicerii NPD-ului, chiar dacă nu există nici o legătură între partid şi asasinate. Politicianul a catalogat formaţiunea drept “periculoasă” şi “o ameninţare la adresa Constituţiei”.
Deasemenea şi Dieter Graumann, preşedintele Consiliului Central al Evreilor din Germania, a declarat presei că interzicerea NPD-ului este “absolut esenţială”. La fel şi liderul Partidului Verde, turcul Cem Ozdemir, crede că a sosit timpul pentru “a lua în serios scoaterea în afara legii a NPD-ului”.
Aceste presiuni politice sunt considerate drept un test pentru noul lider al naţionaliştilor, Holger Apfel, care l-a înlocuit în acet sfârşit de săptămână pe Udo Voigt, care conducea partidul din 1996. Holger Apfel, în vârstă de 40 de ani, este parlamentar regional în landul Saxonia.
Holger Apfel, alături de familie
Ultima tentativă guvernamentală de interzicere a partidului a fost în 2003, atunci Curtea Supremă de Justiţie respingând cazul pe motiv că multe dintre acuzaţii se bazau pe date şi declaraţii oferite de informatori infiltraţi în funcţii de conducere, care numai de obiectivitate nu puteau fi bănuiţi. Sursa: FrontPress.ro
«

luni, 14 noiembrie 2011

O privire inapoi

autor: FrontPress 14.11.2011
Cum ii sta bine calatorului (pierdut), mai ales celui care urca un munte (sau se taraste printr-o prapastie) este bine din cand in cand sa ne uitam inapoi pentru ca sa avem o imagine cat mai de ansamblu si pentru ca sa stim cat mai bine unde ne aflam in speranta ca cine stie cum vom putea gasi o iesire, vom putea intrevedea o cale de scapare, o luminita macar.
Bineinteles, cea mai de ansamblu imagine pe care o putem avea asupra crizei actuale ar pleca de la cateva consideratii despre problematica spirituala, mai precis o analiza a pacatelor pentru care Dumnezeu a ingaduit ca aceasta criza sa se intample. Vom trece peste aceasta analiza deoarece ne depaseste si este in primul rand datoria fiecaruia ca sa cugete la contributia personala pe care a adus-o la aceasta criza. Pentru ca de exemplu, bunica mea care are 85 de ani si traieste la tara habar nu are de criza, deoarece ea s-a multumit toata viata ei cu ce a avut, a mancat ce a avut, a multumit lui Dumnezeu daca a avut mai mult si prin urmare, nefiind luptata de patima lacomiei – pacatul primordial care a dus la aceasta criza -, faptul ca i se taie pensia sau perspectiva ca nu va mai avea pensie deloc o lasa total nepasatoare. Pentru ea nu exista criza, pentru ca nici la televizor nu se uita deoarece “a observat ca ii zbarnaie creierii cand se cearta aia”.
Trecand de perspectiva spirituala, am putea sa abordam perspectiva istorica. Istoric privind, crize au mai fost, asa cum au mai fost si razboaie mondiale dupa crize. De ce de vreo doua razboaie incoace au inceput sa le numere, este un mister pentru mine deoarece orice razboi are mai mult sau mai putin implicatii globale, cel putin prin faptul ca oameni sunt ucisi, deci umanitatea toata pierde in fata lui Dumnezeu prin rautatea de care este capabila. Cand o mama are trei copii si doi dintre ei se ia la bataie, al treilea chiar daca este cuminte nu reuseste sa o bucure pe mama la fel de mult cum s-ar fi bucurat daca toti copiii ar fi fost cuminti si s-ar fi jucat in pace. Comparatia este copilaroasa, insa ce vreau sa subliniez este ca razboaiele care se duceau in Asia in secolul 12 se duceau si pentru ca ortodocsii din Imperiul Bizantin nu se rugau indeajuns pentru “pacea a toata lumea”. Bineinteles, nu pentru acest mic pacat a ingaduit Dumnezeu ca Imperiul Bizantin care era pe-atunci culmea civilizatiei sa fie efectiv anihilat cateva secole mai tarziu si in locul lui sa vina ce a venit – altele trebuie sa fii fost pacatele, si o minune a Bisericii consemneaza o aratare si o explicatie a ingerului unui sfant intr-o biserica din Constantinopol care ardea in urma atacului otomanilor.
Sa trecem insa la un scurt istoric al crizei din perspectiva economica si politica. Pana in momentul actual, putem separa deja criza in doua mari etape, una fiind cauza celei de-a doua, asa cum a doua va fi cauza celei de-a treia etape.
Criza financiara inceputa in 2008 a fost cauzata de cresterea preturilor la imobiliare – dar nu numai, pe fondul politicilor monetare defectuoase si a dereglementarilor. Politicienii, in dorinta de a fii alesi, au facut astfel incat poporul sa aiba acces cat mai facil la credit si de asemenea, si-au luat mana total de pe bancheri, lasandu-i sa-si faca de cap. Facutul de cap al bancherilor inseamna multe si a variat de la o tara la alta. insa mai ales in SUA acesta a insemnat in primul rand credite cu nemiluita pentru oricine si in al doilea rand ingineriile financiare complexe care au avut rostul de a masca adevaratul risc al creditarii nesabuite in vederea obtinerii unui rulaj de credite cat mai mare – bancherii castigand in primul rand prin intermedierea vanzarii acestor produse financiare complexe catre cumparatori naivi care insa aveau incredere in bancheri, tocmai pentru ca se asteptau ca statul sa ii controleze si sa ii monitorizeze cat mai bine. Pe scurt, s-a intamplat si la ei ce s-a intamplat si la noi cu FNI: “Dormi linistit, FNI vegheaza pentru tine”. Acelasi lucru l-au spus si bancherii investitorilor, de la investitori privati, la fonduri de pensii, fonduri de investitii, guverne, orase etc.
Criza financiara a aparut in momentul in care buba a iesit la suprafata si investorii au inceput sa aiba pierderi in acele investitii. A fost nevoie de o scanteie pentru a detona tot sistemul financiar deoarece pe langa aceste credite, liberalizarea pietei financiar a dus la crearea unor legaturi foarte puternice intre banci, prin asigurarile impotriva falimentului investitiilor. Asigurari este oarecum mult spus, ce s-a creat de fapt este un fel de casino global in care anumite banci pariau folosind banii investitorilor – deci nu protfitul propriu – impotriva produselor pe care le vindeau. Este ca si cum un dealer auto ar paria pe cat de mult rezista masinile pe care le vand ei, dupa ce le ridica clientii. Ei dupa ce ca castiga in primul rand pentru ca vand masinile, castiga si la primul accident al masinii. Insa problema a fost ca pe o masina puteau sa parieze 10 si nu doar dealeri dar chiar si producatori. Iar producatorii au ajuns sa nu le mai pese de calitatea masinilor care le vand, iar dealerii nici atat. Tot ce ii interesa era sa le vanda si eventual sa se strice cat mai multe si cat mai repede pentru a putea castiga din asigurari si din comisioane cat mai mult. Insa cand oamenii s-au prins ca masinile sunt o afacere proasta si ca mai bine merg cu autobuzul. dealerii si producatorii s-au dus la guvern sa ameninte ca daca nu ii salveaza, pe langa pericolul ca tara nu va mai avea masini si totul va fi blocat, vor fi dati afara si zeci de mii de oameni, deci guvernul trebuie sa ii salveze si sa le dea bani. Atunci guvernul fiind prins cu usa nu a avut incotro si a salvat bancile si s-a ajuns astfel la criza datoriilor suverane (sau criza fiscala).
Criza datoriilor suverane consta asadar in problemele cu care se confrunta in primul rand statele din cauza preluarii povarei datoriilor de la banci. Pe langa aspectul moral al salvarii bancilor – de ce bancile rele sa nu falimenteze si sa ramana bancile bune pentru a putea curata sistemul de putregai? – aceasta etapa are o particularitate perversa: spirala dependentelor. Datoriile bancilor fiind preluate de state, au pus povara pe acestea si coroborat cu scaderea activitatii economice datorata contractiei creditului din criza financiara, statele nu fac fata datoriilor. Datoriile cresc de la an la an si determina statele sa impuna masuri de austeritate (in unele tari) sau masuri de tiparit bani si oferit pe tava bancherilor (in alte tari). Scad astfel veniturile, scade activitatea economica, datoriile cresc si la randul lor bancile avand expunere pe datoria suverana sunt din nou in pericol de a se prabusi si statele sunt din nou stranse cu usa sa le salveze. Deci in aceasta etapa avem doua probleme majore care se impung una pe cealalta: statul si bancile. Unde si cum se va termina aceasta spirala nu putem stii, deoarece suntem prinsi in ea in prezent si precum o elice cu doua palete care se prabuseste, nu stim care va lovi prima pamantul. In orice caz, nici una nu va mai fi ce-a fost, ci doar o forma schimonosita a ceea ce a insemnat o data: atat statul (care va fi foarte restrans) cat si bancile (care vor fi probabil nationalizate toate).
Ce se intampla cu statul in aceasta perioada? Austeritate: din incercarea de a reduce cheltuielile, razboaie valutare: din incercarea de a stimula exporturile, tulburari sociale din cauza austeritatii si a somajului. Ce se intampla cu bancile? Constranse de criza datoriilor, bancile sunt nevoite sa se contracte, sa isi constranga activitatea, sa se rezume la domeniile profitabile si sa renunte la expansiune. Toate acestea, pe langa falsificarea contabilitatii deoarece o contabilitate reala le-ar pune deja in situatii dificile. De aceea exista temerile legate de plecarea bancilor straine din Romania, deoarece acestea nu mai au bani si trebuie sa isi reduca expunerile, mai ales pe creditele neprofitabile si in zonele in care nu mai exista profituri. Dar nu doar bancile se constrang ci si marile companii nu mai fac investitii, nu cauta sa cucereasca piete noi, mai ales acolo unde nu sunt perspective de crestere. Asistam asa la zorii unei noi etape a crizei: deglobalizarea. Vrem, nu vrem, vedem cum aceasta etapa se manifesta pe multiple planuri, de la bancile si companiile care pleaca, la revenirea taxelor vamale (razboaie tarifare), la reducerea transporturilor, deteriorarea relatiilor intre state – acolo unde exista. Romania a simtit pe pielea ei destul de dureros aceasta etapa. Iata doar cateva exemple: plecarea Nokia, plecarea Volksbank, neincluderea in Schengen, problemele din Italia, restrictii la munca in diverse state din UE etc. La nivel European deglobalizarea se manifesta prin amenitarea Greciei cu excluderea, incetarii oricaror tentative de extindere (vezi Turcia), implicarea individuala in razboiul din Libia (doar cateva state s-au aruncat la ciolan, fara sa se voteze sau sa se decida in comun) etc.
Pe langa impartirea evolutiei crizei in aceste etape, ar mai fi de subliniat actorii implicati in criza, deoarece situatia variaza drastic de la tara la tara si de la continent la continent. Sa incepem cu ce este mai usor. De departe, Asia este marele castigator din aceasta criza. Nu detaliem, insa nu doar China a avut de castigat, ci si alte state. Nici un Europa lucrurile nu sunt uniforme, Germania batand record dupa record la exporturi si la PIB in timp de Grecia este amenintata cu excluderea si cu masuri dure de austeritate iar Italia, Irlanda, Spania si Portugalia stau la coada. In general insa, tarile se impart in doua categorii:
- economiile avansate (SUA, Europa de Vest, Australia, Canada, etc); acestea sunt caracterizate in criza de: explozia datoriei atat cea publica cat si cea privata, crestere economica mica, somaj foarte mare, constrangerea productiei pe fondul scaderii puterii de cumparare; aceste state sunt responzabile pentru producerea crizei datoriei suverane, prin trecerea datoriilor bancilor in contul public;
- economiile in curs de dezvoltare (China, Rusia, Brazilia, Turcia etc) au dus-o in general bine in criza; in primul rand au beneficiat de fluxuri de capital foarte mari deoarece investitorii nu mai au unde sa investeasca in economiile avansate care sunt cu un picior in groapa; intrarile de capital au produs insa un risc mare de inflatie si cresterea riscului de a se forma din nou bule, similar cu cele de care tocmai am scapat.
Unde se incadreaza Romania in aceasta perspectiva? Evident Romania nu este o economie avansata si nu a atins prin urmare o rata de creditare foarte mare la inceputul crizei. De altfel, cu acest argument se laudau politicienii nostri ca vom face fata crizei cu usurinta. In aparenta, nefiind economie avansata, am fi inclinati sa ne consideram economie in curs de dezvoltare si multi din cei care ne conduc chiar asta cred ca suntem: o tara emergenta. Culmea este insa ca noi nu avem infuzii de capital, ci din contra, de la noi capitalul fuge, asa cum fuge si din tarile avansate din cauza riscului sistemic. In ceea ce priveste inflatia, avem mult mai multa decat economiile avansate care chiar se confrunta cu deflatie, insa bule la noi … cam greu, oricat de mult a incercat guvernul prin prima casa si prin programul rabla sa stimuleze diverse domenii care au constituit bule inainte de criza. Asadar unde putem incadra Romania? La tarile bananiere din care se mai poate stoarce ceva aur, paduri si alte resurse, insa acesta este un subiect deja prea trist pentru a-l dezvolta mai mult.
In concluzie:
- criza are deja trei etape: criza financiara (falimente bancare), criza datoriilor suverane (statele preia datoriile bancilor) si deglobalizarea (ruperea legaturilor financiare si economice intre state prin contractia afacerilor si problemele politice); de la fiecare etapa, la urmatoarea, lucrurile se agraveaza si mai rau;
- exista castigatori in criza, si acestea sunt statele emergente; Romania insa nu este decat o banala bananiera. De Gigel Chiazna
«

Cavalerul blond al Germaniei

Cavalerul blond al Germaniei: Cel mai de temut aviator al celui de-Al Doilea Razboi Mondial

autor: FrontPress 13.11.2011
In timp ce asii britanici, americani si sovietici abia reuseau sa stranga cateva zeci de victorii in confruntarile aeriene, cei din fortele aeriene germane reuseau cu usurinta sa depaseasca aceasta bariera. Erich Hartmann a fost cel mai prolific dintre acestia, reusind sa stranga pana la sfarsitul razboiului aproape patru sute de victorii.
Cariera sa de pilot de vanatoare a inceput la sfarsitul lui 1942, cand a fost trimis pe langa Escadrila 52, care isi avea operatiunile in Caucaz. Din vara anului 1943 a inceput sa aiba succese rasunatoare.
Supranumit de sovietici “Diavolul Negru al Sudului” el si-a facut o reputatie inspaimantatoare pentru uzanta unor tactici de atac extrem de riscante si imprevizibile. Pe Frontul de Est era un adevarat vanator surprinzand in ambuscade aeriene intregi formatii inamice.
Nu numai tehnicile folosite, dar si iscusinta si indemanarea sa a jucat un rol, devenind repede unul dintre cei mai prestigiosi piloti ai escadrilei sale. Intre 1 si 20 august 1943 a doborat 49 de avioane, iar din numarul total de victorii dobandite de aviatorii respectivei unitati, intre 8 ianuarie si 28 februarie 1944, mai mult de jumatate i-au fost atribuite lui Hartmann.
A avut peste o mie de misiuni ce s-au concretizat in opt sute de infruntari. Supraveghea de la distanta formatiile inamice si astepta momentul prielnic de atac. Se arunca in mijlocul acestora, tragand asupra unei tinte alese in prealabil. Deschidea focul cu doar cateva secunde inainte, luand cu totul prin surprindere pilotii inamici.
Dupa cum spune chiar Hartmann cei mai multi nici nu stiau ca mai aveau de trait doar cateva clipe. Motorul puternic al avionului sau ii permitea sa manevreze cu usurinta printre inamici, iar daca el observa ca ei sunt deosebit de confuzi, mai facea inca o trecere.
De altfel, el a fost rareori fortat sa aterizeze in urma focurilor de arma trase de inamici, ci din cauza ramasitelor. Datorita distantei extrem de scazute de la care incepea sa traga, risca sa fie lovit de parti ale avionului pe care tocmai il doborase. Din aceasta cauza a trebuit sa aterizeze fortat de nu mai putin de 14 ori.
Inceputul carierei lui Hartmann
Insa, drumul acestuia nu a fost fara obstacole. Mult mai experimentatii Alfred Grislawski si Edmund Rossmannn au trebuit sa il caleasca pe tanarul Hartmann, care desi arata foarte mult potential, era foarte temperamental si impetuos si inca nu avea disciplina sau rigoarea necesara unui bun aviator.
Fusese avertizat sa nu subestimeze pilotii sovieticii, chiar in primele sale confruntari fiind nevoit sa aterizeze de urgenta. Din aceasta cauza fusese poreclt de Grislawski “Bubi”, in traducere libera insemnand “copil mic”, nume ce i s-a pastrat printre camarazi.
Nu l-a ajutat faptul ca a fost ales de Walter Krupinski sa ii fie aripa, acesta fiind dornic sa se remarce si care a fost descris ca fiind un om nebun in timpul luptelor. De foarte multe ori s-a trezit in fata unor formatii superioare numeric si in misiuni de atac in conditii neprielnice. In mai 1943, in urma unei astfel de misiuni, un avion sovietic intra in coliziune cu cel al lui Hartmann.
Desi supravietuieste, a suferit o cadere nervoasa. Dupa o perioada de recuperare, dar si de reevaluare personala, se intoarce pe front determinat si cu o mentalitate si maturitate ce l-au consacrat, in ciuda varstei fragede.
O prezenta insolita pe Frontul de Est
Ascensiunea sa deosebit de brusca a ridicat suspiciuni nu numai printre alti aviatori, dar si printre comandantii fortelor aeriene germane, inclusiv Hermann Goring, care puneau sub indoiala veridicitatea faptelor sale.
Niciun pilot de pana atunci nu se afirmase asa de repede ca acest tanar si aceasta neincredere in raporturile venite de pe front in legatura cu faptele sale au facut justificata o ancheta.
Hartmann a inceput sa fie insotit de un observator oficial pentru a ii omologa victoriile si fiecare dintre ele era verificata de cateva ori.
Aviatorii sovietici ies din calea lui
In acest rastimp comandamentul sovietic incerca din rasputeri sa il scoata din actiune. Au pus chiar si o recompensa substantiala pe capul lui, dar nu a fost indeajuns sa ii convinga pe aviatori sa caute o lupta cu Hartmann.
Dimpotriva, daca acestia se gaseau angajati intr-o confruntare cu el faceau tot posibilul sa se indeparteze. Totusi a fost foarte aproape de prizonierat, fiind luat in custodia sovietica in august 1943, cand in urma unei aterizari fortate in spatele frontului este prins.
Pacalindu-si gardienii ca ar fi fost ranit si profitand de imprudenta lor, scapa si se indreapta spre linia frontului, urmarind o patrula sovietica. In scurt timp se intoarce printre ai lui.
Un as german pe teritoriu romanesc
A luptat si impotriva fortelor aeriene americane pe teritoriul tarii noastre, incepand cu luna mai a anului 1944, in incercarea de a proteja rafinariile orasului Ploiesti.
In timpul unei lupte in care a doborat doua avioane P51 Mustang s-a trezit urmarit de alte opt. Urmarirea intensa se incheie atunci cand ramane fara combustibil si este silit sa se parasuteze, lasandu-se la mila formatiei inamice care incepe sa il survoleze.
Pilotii americani rup formatia in curand, dar unul din ei trece indeajuns de aproape de Hartmann incat acesta a crezut ca va urma sa fie mitraliat. In schimb, aviatorul cu pricina, locotenentul american Robert Goebel ii face cu mana inainte de a se indeparta.
Aflat tot in Romania, Hartmann a fost artizanul unei batalii neobisnuite. Fiind la 1.000 de metri deasupra a doua formatii, una americana si una sovietica, care se inspectau in zbor, Hartmann se arunca asupra lor si doboara doua P51. In scurt timp avioanele americane le ataca pe cele sovietice si invers.
Atacul sau fusese intr-atat de rapid incat aviatorii au crezut ca cealalta formatie insotitoare a deschis focul. Hartmann a fost lasat sa se minuneze de spectacolul ce il infaptuise, un numar de avioane fiind doborate in lupta ce a urmat intre aliati.
Medaliat in Barlogul Lupului
Pe 17 august 1944 il depaseste pe Gerhard Barkhorn si devine pilotul cu cele mai multe victorii de pana atunci.
Recunoasterea faptelor sale de arme s-a facut prin numeroase decoratii, cea mai prestigioasa fiind “Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar, Sabii si Diamante”, fiind unul din cei aproape 30 de piloti care au primit-o din intreaga armata.
Pe 24 august 1944 a dobandit cea de-a 300 victorie, moment in care Hermann Goring, comandantul suprem al Luftwaffe i-a interzis sa mai zboare din cauza loviturii de moral daca ar fi pierit si a fost convocat la Barlogul Lupului de langa Rastenburg pentru a fi decorat de insusi Hitler.
Interdictia de a pilota a fost ulterior ridicata si i-a permis sa atinga recordul ce nu a fost nici pana astazi doborat.
Ultima victima a lui Hartmann
In ultima zi a razboiului, pe 8 mai, a avut ultima victorie. Cateva avioane Yak-9 incepusera sa faca acrobatii spre deliciul soldatilor sovietici care se indreptau spre front. Doboara unul dintre ele si desi vroia sa continue batalia, se retrage observand ca un numar mare de avioane P51 se apropiau.
La incetarea oficiala a conflictului se preda impreuna cu restul escadrilei sale americanilor, dar acestia sunt nevoiti sa ii dea mai departe sovieticilor.
Anii de dupa razboi
Hartmann a fost apoi martorul unor evenimente de cosmar, fiind pus laolalta cu alte mii de germani intr-un lagar. Povesteste cum femeile au fost violate indiferent de varsta si deseori ucise sub privirile sotilor, tatilor sau fratilor. Dimineata, familii intregi erau gasite fara suflare, alegand sa isi curme viata decat sa mai sufere in continuare.
Hartmann si-a continuat epopeea in lagarele Uniunii Sovietice pentru inca zece ani. Nu rare au fost ocaziile in care s-a incercat constrangerea lui pentru a lucra pentru Kremlin prin diferite metode, fiind acuzat la un moment dat de crime impotriva umanitatii.
In timpul unui interogatoriu este lovit de un ofiter, moment in care Hartmann se ridica si il izbeste cu un scaun, lasandu-l inconstient. Pedeapsa pentru acest gest nu s-a lasat asteptata. Astfel de actiuni de nesupunere l-au consacrat, fiind inchis de multe ori la izolare pentru perioade excesive.
Este mutat din lagar in lagar pana in 1955, data la care are loc printre ultimele transferuri de prizonieri de razboi catre Germania de Vest. Printre cei cativa zeci de mii de oameni se afla si Erich Hartmann. In acest fel se intorcea in sfarsit acasa cel mai bun pilot nu numai al razboiului mondial, dar din istorie. De Laurentiu Dologa - Ziare.com
Citeste si despre Baronul Rosu, asul primului razboi mondial
« | Home | »

joi, 10 noiembrie 2011

Cetatile propagandei wahabite

autor: FrontPress 10.11.2011
Autorul atentatului asupra ambasadei SUA din Sarajevo, din luna octombrie, era membru al miscarii wahabite
Radicalismul islamic în ţările balcanice cu populaţie predominant musulmană s-a amplificat – susţin analiştii. Aceştia se tem că wahabiţii, antrenaţi să ucidă în Balcani, ar putea pătrunde în Europa occidentală.
Printre adepţii religiei musulmane, bosniacii trec drept cei mai liberali şi toleranţi. Mai toţi sunt suniţi, iar în Bosnia convieţuirea multiconfesională are o tradiţie seculară. “Aceşti musulmani au găsit un model prin care să-şi conserve credinţa şi cultura. Au descoperit cum să-şi practice religia într-un stat laic” afirmă Mustafa Klanco, imam al credincioşilor bosniaci în Germania.
Astfel, wahabismul – puternic răspândit în Arabia Saudită, nu s-a înrădăcinat în Bosnia.
Dar odată cu războiul din Bosnia-Herţegovina, la începutul anilor ´90, lucrurile au luat o altă întorsătură. În Bosnia a început să se contureze un proces de radicalizare a musulmanilor. Concomitent, în ţară au început să-şi facă apariţia organizaţii fundamentaliste străine. În Bosnia au pătruns atunci circa două mii de militanţi, din diverse ţări arabe, inclusiv membri ai reţelei lui Osama Bin Laden.
După semnarea acordului de pace de la Dayton (1995) şi încheierea conflictului, unii dintre aceştia au rămas în Bosnia; ţară care i-a şi încetăţenit.
Aceştia au recrutat tineri, cu ajutorul fundaţiilor saudite au construit moschei şi au început să răspândească wahabismul. Cetăţile propagandei wahabite sunt acum câteva sate din estul Bosniei şi impresionanta moschee “Regele Fahd”, înălţată la Sarajevo cu bani din Arabia Saudită.
Moscheea “Regele Fahd” din Sarajevo
O mişcare politică
“Wahabismul este o interpretare ultra-conservatoare, bazată pe Sharia, a doctrinei ramurii sunite a islam-ului, “, afirmă Resid Hafizovic, profesor la Universitatea din Sarajevo. “Dar musulmanii din Bosnia şi Herţegovina care se autointitulează wahabiţi militează pentru valori ce nu au de-a face cu islamul. Aceştia constituie mai degrabă o mişcare politică decât o comunitate religioasă”, adaugă Hafizovic.
Confom informaţiilor ministerului de interne, în cadrul celor 2,5 milioane de musulmani care trăiesc în Bosnia şi Herţegovina, grupul wahabiţilor e alcătuit din cel mult cinci mii de persoane. Rareori prezenţi în public, wahabiţii preferă să comunice prin intermediul portalelor online.
Puterea banului şi nu convingerea spirituală este factorul decisiv în racolarea noilor adepţi. În presa din Bosnia se vorbeşte tot mai des despre stimulente financiare acordate celor care se convertesc la wahabism. De pildă, portalul “Vesti” susţine că fiecare nou membru al acestei comunităţi ar fi primit 400 de dolari americani lunar dintr-un fond ce provenea din Arabia Saudită.
Musulmanii liberali sunt “necredincioşi”
Chiar dacă, uneori, ameninţarea pe care o reprezintă această grupare pare a fi exagerată, pericolul răspândirii radicalismului islamic nu trebuie trecut cu vederea. Atacurile săvârşite în ultimii ani, ai căror autori au fost wahabiţi, demonstrează tendinţa tot mai agresivă a comunităţii.
Într-un raport intern din 2009 al NATO se menţionează, printre altele, faptul că Arabia Saudită şi Iran au finanţat gruparea “Activ Islamic Youth” (Tineretul islamic activ) din Bosnia. “Mujahedini cu cetăţenie bosniacă îi antrenează pe membrii organizaţiei să ucidă, le prezintă strategii teroriste şi îi învaţă cum să folosească materialul explozibil”, se arată în raport.
În viziunea wahabiţilor, nu numai adepţii altor religii sau ateii sunt duşmani, ci şi musulmanii liberali, inclusiv cei de pe teritoriul Bosniei. Cu deosebită ură sunt priviţi mai ales imamii care pledează pentru toleranţă religioasă şi bună înţelegere cu comunitatea creştină.
Autori: Zoran Arbutina, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu
Deutsche Welle
«

marți, 8 noiembrie 2011

Rusia speriata cu TIGANII din Romania !

Un politician moldovean sperie Rusia cu TIGANII din Romania

autor: FrontPress 08.11.2011
În presa moscovită a apărut, azi, o nouă intoxicare, potrivit căreia în Rusia ar putea ajunge, în viitorul apropiat, romi din România, dacă strămutarea lor în Republica Moldova nu va fi limitată de autorităţile locale, scrie “Nezavisimaia Gazeta”, citată de Agerpres.
Această temere a fost adusă în presa de la Moscova de liderul social-democrat de la Chişinău Viktor Şelin, care a declarat că partidul său a adresat Uniunii Europene rugămintea de a-şi exercita influenţa asupra conducerii României, care ar finanţa un program de strămutare a romilor peste Prut.
Şelin a afirmat că doar în ultima lună în Republica Moldova au sosit 1.200 de romi, iar alţi 3.500 au solicitat autorităţilor române permise cu ajutorul cărora se vor putea deplasa liber în raioanele de frontieră. “A început mutarea ţiganilor din România în republica noastră. Iar în România sunt 1,9 milioane”, a perorat Şelin.
Teoria conspiraţiei
Politicianul se teme că dacă toţi aceşti romi se vor muta în Republica Moldova şi vor primi cetăţenie moldovenească – procedura este simplificată pentru cetăţenii români – ei ar putea juca un rol important în alegerile din Republica Moldova, întrucât numărul lor ar fi mai mare decât al electoratului autohton. “La drept vorbind, aceasta este una dintre misiunile programului derulat de Bucureşti”, acuză Şelin.
El precizează că un rom în şomaj primeşte de la stat o alocaţie lunară în valoare de 300 de euro şi concluzionează că întreţinerea unei întregi “diaspore” costă scump guvernul României.
Romilor li se dau bani pentru a se muta, continuă Şelin. Grănicerii afirmă că fiecare rom ajuns în Republica Moldova deţine o sumă de 2.000 de euro cu care îşi cumpără case vechi la sat, după care mai primesc 3.000 de euro. Romii spun că intenţionează să lucreze în Republica Moldova, de exemplu să pună acoperişuri la case. Dar nimeni nu îi crede, mai ales că cetăţenii moldoveni merg la muncă în Italia sau în Rusia.
“Strategie UE”
“În curând romii din România ar putea să apară şi la voi. UE nu ar fi împotrivă să-i mute pe toţi romii săi (între 9 şi 12 milioane) şi există informaţia că ar putea să propună Rusiei cu ocazia întâlnirii UE-Federaţia Rusă de anul viitor. Presa europeană a scris anterior despre asta”, a spus Şelin. El i-a comunicat această îngrijorare reprezentantului Uniunii Europene la Chişinău, Dirk Lorenz.
După întâlnire, misiunea UE a făcut o declaraţie în care arată că “delegaţia Uniunii Europene doreşte că iniţieze un dialog cu forţele politice de la Chişinău, cu condiţia respectării principiilor fundamentale, nefiind loc pentru afirmaţii împotriva romilor şi antiromâneşti”. De Simona Mătieş – Evenimentul Zilei
«

luni, 7 noiembrie 2011

Papandreus pierde tot - inclusiv Grecia

autor: FrontPress 07.11.2011
Nu vreau sa ii plang de mila lui Papandreus pentru ca oricum Goldman Sacs are grija de el sa ii asigure o batranete linistita pe vreo insula ratacita prin cine stie ce ocean. Pentru ca nu cred ca Papandreus va mai avea curajul sa iese singur pe plaja in Grecia, indiferent de ce se va intampla acolo.
Initial, cand a propus referendumul, am crezut ca lui Papandreus i-a venit la cap mintea cea de pe urma. Ca o paranteza, mintea cea de pe urma se refera la intelepciunea de avedea lucrurile ca si cum le-ai privi din coada inspre capat, ceea ce bineinteles iti ofera o perspectiva utila pe baza careia poti propune solutii mult mai viabile decat daca analizezi de la cap spre coada, pentru ca bineinteles, la urma, cel putin un scenariu se va fi desfasurat deja si in primul rand actorii isi vor da masca jos. Iar o data ce vei stii personajele, vei putea intelege lucrurile mult mai bine.
In final, s-a dovedit ca Papandreus intr-adevar a jucat poker cu miscarea sa, dar nu in favoarea poporului grec. Grecii puteau sa mearga pana la capat deoarece aveau careul de asi in mana, ei nu puteau pierde, nu puteau sa fie lasati de izbeliste de europeni cu toate amenintarile. Europenii nu isi permit in ruptul capului sa lase Grecia sa intre in default sau sa o dea afara din UE deoarece asta ar insemna autoimplozia sistemului financiar mondial. Prin urmare, nemtii nu doar ca sunt fricosi in general avand in vedere teama lor de necunoscut, dar mai ales cand cunosc situatia, traiesc intr-o perpetua spaima. Si ca veni vorba de nemti, ca o paranteza, nu cred deloc ca tiparirea marcilor este doar un zvon: avand in vedere ce scenarii se pot intampla nemtii ar fi nebuni sa nu aiba deja cateva tiruri de marci in fiecare oras din Germania.
Asadar, grecii vor ramane fara referendum si li se va baga austeritatea pe gat, in timp ce europenii vor incepe sa umple gaurile din planul de salvare care sunt asemanatoare cascavalului elvetian. Iata doar cateva din aceste gauri, nu neaparat in ordinea marimii lor:
- haircut-ul este sau nu este default? cum interpretam? daca este, in cazul asta agentiile de rating vor incepe sa taie la greu din ratinguri la toti actorii care vor pierde si la toate tarile care au expunere; daca nu, toata piata CDS-urilor pica pentru ca acestea devin obsolete;
- cine marcheaza banul? Planul de largire al EFSF-ului este o arma dar singurii care au munitie pentru ea sunt chinezii, ori chinezii au citit Sun Tzu care spune “Cel care stie cand sa imprumute pe europeni si cand sa nu ii imprumute va fi victorios”;
- ce va face troica la Atena, chiar va reusi sa stoarca de la greci rata pentru cei 50% ramasi de plata? este totusi imensa …
- ce vom face cu Italia?
Una peste alta, Grecia sta totusi cel mai bine in Marea Depresie a Secolului XXI deoarece este prima in care oamenii de voie de nevoie vor incepe sa nu mai plateasca chiar nici o taxa, vor dezvolta un sistem de comert paralel fata de moneda oficiala si vor incearca sa traiasca fara a se bizui o iota pe ce le promite statul. Pe masura ce criza va avansa si statele sub forma actuala isi vor pierde din consistenta, grecii vor avea deja experienta de viata, vor fi descoperit deja tehnici de supravietuire intr-un stat ostil si cucerit de banci straine si vor avea astfel un punct de pornire dupa ce implozia sistemului financiar se va termina. Peste ani si ani, asa cum democratia inventata in Grecia a cucerit inimile oamenilor de pretutindeni, tot asa si supravietuirea grecilor va fi o lectie pentru toata lumea. Iar religia nu va avea un rol mic in toata povestea asta. De Gigel Chiazna
«