luni, 31 octombrie 2011

Legionarii parasutati comemorati la Jilava

Legionarii paraşutaţi de avioanele militare americane au fost comemoraţi la Jilava (GALERIE FOTO)

autor: FrontPress 31.10.2011
Luptătorii anticomunişti paraşutaţi de aviaţia militară americană între 1951 şi 1953 au fost omagiaţi sâmbătă, chiar în locul în care au fost executaţi de comunişti la 31 octombrie 1953.
Lângă înfricoşătoarea închisoare de la Fortul 13 Jilava, la câteva zeci de metri de zidul execuţiilor din Valea Piersicilor, s-au adunat deopotrivă foşti deţinuţi politici, rude ale celor executaţi, precum şi tineri adepţi ai idealurilor naţionale şi creştine, în jurul crucii de beton amplasată de militanţii Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu” pe locul unde se doreşte a se ridica un monument în memoria acestor eroi.
Tineri şi copii arborînd în bernă drapele tricolore au făcut de gardă în jurul crucii, în timp ce un preot a oficiat tradiţionala slujbă de pomenire a celor răpuşi în urmă cu 58 de ani. Voluntarii Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu” au distribuit asistenţei pliante cuprinzînd fotografiile celor 13 eroi, precum şi fragmente din documentele şi presa vremii, cu privire la acest episod necunoscut de opinia publică românească şi asupra căruia autorităţile continuă să păstreze tăcerea.
Acesta este motivul pentru care, dl.Florin Dobrescu a anunţat oficial, cu acest prilej, că Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” va solicita autorităţilor române de resort, dar şi celor din SUA şi Franţa, să declasifice arhivele legate de acest episod istoric. De asemenea, Fundaţia Ogoranu va cere oficialilor în drept să demareze cercetări în vederea identificării locului unde au fost îngropaţi cei 13 luptători după execuţie.
D-na Ileana Samoilă, sora eroului Ion Samoilă – unul din cei paraşutaţi în 1951, şi ea condamnată în 1953, împreună cu alte sute de persoane care asiguraseră adăpost şi asistenţă paraşutiştilor, a vorbit emoţionant, evocînd figura dârză şi curată a fratelui său, şi a altor camarazi ai săi, dar exprimîndu-şi totodată amărăciunea pentru ingratitudinea de care au dat dovadă atât autorităţile române de după 1990 – care au continuat să ţină sub tăcere jertfa şi contribuţia acestor eroi la lupta de eliberare a poporului român de sub ocupaţia comunistă – , cât şi cele americane şi franceze, care au uitat pur şi simplu de aceşti tineri legionari – primii români care, încă din 1950, au colaborat cu forţele NATO.
Impresionată până la lacrimi, asistenţa a intonat Imnul camarazilor căzuţi.
Cu acest prilej, participanţii la comemorare au beneficiat de o vizită la Fortul 13 Jilava, avîndu-l drept ghid chiar pe unul din foştii luptători în rezistenţa anticomunistă, octogenarul Constantin Iulian, astăzi preşedinte al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, el însuşi deţinut de mai multe ori între 1949 şi 1964 în această temută închisoare.
La manifestare au participat şi reprezentanţi ai altor instituţii şi organizaţii, precum Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, Asociaţia Culturală „Petre Ţuţea”, Asociaţia Rost, Mişcarea Naţional-Creştină din Basarabia, gruparea Foaie Naţională.
Din păcate, mass-media a refuzat in corpore să dea curs invitaţiei de a participa la omagierea acestor martiri ai neamului românesc.
Între 1951 şi 1953, aviaţia militară americană a paraşutat în România ocupată de sovietici mai mulţi voluntari, în scopul desfăşurării unor acţiuni de transmitere de informaţii strategice, precum şi pentru organizarea unor structuri de rezistenţă armată în perspectiva unui eventual război între Occident şi Uniunea Sovietică, pentru eliberarea de comunism a Europei de Est.
Tinerii voluntari făceau parte toţi din Mişcarea Legionară, iar operaţiunile erau integrate unui proiect mai amplu, subordonat direct preşedintelui american – Harry Truman şi celui francez – Vincent Auriol. Şeful operaţiunilor acoperite ale CIA în Balcani, Gratien Yatsevich, susţine că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după Albania, ca număr de agenţi şi resurse alocate.
După ce au ţinut timp de doi ani în tensiune organele Securităţii, paraşutiştii au fost prinşi prin trădare, condamnaţi la moarte şi executaţi, alături de gazdele şi susţinătorii lor, la 31 octombrie 1953, la penitenciarul Jilava. În total, un număr de 13 persoane.
Presa comunistă din România, dar şi toată mass-media din Europa de Vest şi America de Nord au alocat spaţii largi acestui proces şi execuţiei celor 13 tineri legionari care au luptat pentru libertatea şi demnitatea patriei lor. Biroul de presă al Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu”
«

vineri, 28 octombrie 2011

Care este secretul vietii de 100 de ani?

Speranţa medie de viaţă la nivel mondial s-a dublat în ultimii 200 de ani, crescând cu 2 ani în fiecare deceniu. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi a condiţiilor de trai din ultimul secol a condus la o creştere accelerată a acesteia.
În România, speranţa de viaţă la naştere în 1900 era de doar 36,4 ani. Secolul al XX-lea a fost martorul unui progres imens, în 1974-1975 aceasta ajungând la 69,3 ani. Astăzi, în 2011, speranţa medie de viaţă este de 73,98 de ani (70,5 ani în cazul bărbaţilor şi 77,6 ani în cel al femeilor). Ţara noastră se află pe locul 109 în clasamentul mondial al speranţei de viaţă, pe primul loc aflându-se Monaco, cu 89,73 de ani. Conform unui studiu publicat în jurnalul Science, în aproximativ şase decenii ţara aflată pe primul loc în acest clasament va avea o speranţă medie de viaţă de 100 de ani.
Deşi mai mulţi experţi au anunţat de-a lungul timpului că tendinţa de creştere a speranţei de viaţă va înceta, prognoza lor a fost infirmată de realitate. Dacă până de curând a trăi un secol era o realizare demnă de cărţile ce consemnează recorduri, a trăi 100 de ani va reprezenta ceva normal pentru cei născuţi în această perioadă.
Statisticienii estimează că fetele născute în 2011 în Marea Britanie au o şansă din 3 să atingă vârsta de 100 de ani, băieţii având o şansă din patru. Specialiştii de la Departamentul pentru Muncă şi Pensii (echivalentul Ministerului Muncii) estimează că, dintre cei 62 de milioane de cetăţeni ai Marii Britanii, 11 milioane vor atinge vârsta de 100 ani! De altfel, numărul persoanelor ce au atins acest prag a fost de 5 ori mai mare în 2010 în comparaţie cu 1980.
Conform datelor ONU, numărul persoanelor care vor atinge vârsta de 100 ani va înregistra o creştere extraordinară. Pornind de la aceste date, jurnaliştii de la The Economist estimează că la finalul acestui secol 5 ţări vor găzdui câte un milion de cetăţeni a căror vârstă este exprimată în 3 cifre. Astfel, China va fi prima ţară care vor trăi în acelaşi timp un milion de cetăţeni mai bătrâni de 100 de ani şi va atinge acest prag în 2069, celelalte 4 fiind SUA (în 2073), Japonia (2075), India (2084) şi Brazilia (2100). Dacă tendinţa se va menţine, China şi SUA vor avea în 2100 peste 2 milioane de cetăţeni cu vârsta peste 100 de ani!
Toate aceste date ridică un număr de întrebări: putem afla secretul longevităţii extreme? Şi dacă da, ne putem schimba viaţa astfel încât să trăim şi noi, la rândul nostru, 100 de ani?
Cei doi factori care determină longevitatea
Studiile realizate până acum indică faptul că longevitatea este condiţionată de doi factori esenţiali: genele şi stilul de viaţă. Durata de viaţă a unui individ este determinată în proporţie de 25% de gene, restul de 75% depinzând exclusiv de comportamentul acestuia şi de mediul în care trăieşte.
Pentru a stabili care este comportamentul care conduce la o viaţă cât mai lungă, cercetătorii au identificat în lume mai multe comunităţi ai căror membri ating în proporţie mai mare vârsta de 100 de ani. De la satele montane din Sardinia, Italia, trecând prin comunitatea de adventişti din Loma Linda, California şi până la japonezii ce trăiesc în insulele Okinawa, oamenii de ştiinţă au identificat câteva caracteristici comune.
În ceea ce priveşte dieta, cercetătorii au descoperit că membrii acestor comunităţi cu o longevitate ieşită din comun tind să mănânce rareori carne, plantele şi legumele constituind principalele lor grupe de alimente. De asemenea, viaţa de zi cu zi a acestor persoane include perioade de activitate fizică moderată şi dese interacţiuni sociale cu prieteni şi membri ai familiei.
Un astfel de exemplu este cel al locuitorilor insulei Icaria din Grecia, unde unul din trei oameni trăieşte cel puţin 90 de ani. Conform lui Dan Buettner, un cercetător care a studiat un număr mare de comunităţi longevive, în rândul locuitorilor din Icaria cazurile de cancer sunt cu 20% mai rare decât în cadrul populaţiei generale, iar cele de afecţiuni cardiace au o incidenţă redusă cu 50%.
Buettner descrie viaţa de zi cu zi a grecilor din Icaria: "Trăind în sate de munte, oamenii dedică în viaţa lor mai mult timp activităţii fizice, fie că merg la biserică, fie că vizitează vreun prieten. De asemenea, cei mai mulţi oameni au grădini. Toate aceste activităţi presupun mai mult efort fizic decât cel depus de o persoană într-o şedinţă la o sală de sport. Locuitorii din Icaria au şi o dietă interesantă: foarte bogată în fructe, legume şi ulei de măsline. Ei consumă foarte puţină carne, orientându-se mai degrabă spre cele 150 de tipuri de plante ce cresc pe insulă".
Cercetătorii au mai descoperit că localnicii consumă ceaiuri din plante cu proprietăţi diuretice. Buettner a explicat de ce aceste ceaiuri contribuie la viaţa lungă a grecilor din Icaria: "Diureticele tind să scadă tensiunea arterială. Dat fiind că ei beau zilnic o cantitate mare de ceai diuretic, îşi scad în mod constant tensiunea arterială, fapt care explică de ce afecţiunile cardiace sunt mult mai rare în această zonă".
Vinul roşu face şi el parte din dieta persoanelor care trăiesc foarte mult. În comunităţile din Sardinia este consumat un vin intitulat Cannonau. Foarte închis la culoare, fapt ce i-a atras supranumele de vino nero, acest vin conţine foarte mulţi antioxidanţi. O mare admiratoare a vinului roşu a fost şi Jeanne Calment, persoana cea mai longevivă din istorie (a trăit 122 de ani şi 164 de zile). Aceasta spunea că o viaţă lungă este rezultatul a 3 factori: vinul de Porto, uleiul de măsline şi un simţ al umorului bine-dezvoltat.
Studiind comunităţile longevive din întreaga lume, Buettner a descoperit că viaţa acestora este structurată astfel încât membrii lor sunt nevoiţi să facă multă mişcare de-a lungul vieţii. "Japonezii din Okinawa stau aşezaţi direct pe podea, astfel că sunt obligaţi să se ridice de fiecare dată când vor să facă ceva. În Sardinia, oamenii locuiesc în case verticale, fiind nevoiţi să urce şi să coboare scările de nenumărate ori. În Costa Rica, toţi muncesc în grădină. Aceste episoade de activitate fizică se adună de-a lungul anilor, oferind un avantaj semnificativ", a explicat cercetătorul.
Această observaţie este confirmată şi de cazurile altor persoane longevive ce nu au fost studiate de Buettner. Americanul Walter Breuning, care a încetat din viaţă în aprilie 2011 la vârsta de 114 ani, s-a pensionat abia la vâsta de 99 de ani. Acesta punea longevitatea sa pe seama faptului că nu a încetat să-şi ţină corpul şi mintea active; de aceea, chiar şi după pensionare, Breuning a continuat să facă sport în fiecare zi. Cea mai longevivă persoană din istorie, Jeanne Calment, a mers pe bicicletă în fiecare zi până la vârsta de 100 de ani.
Restricţia calorică, o alte cale de prelungire a vieţii
Pe lângă studierea comunităţilor ce impresionează prin longevitatea membrilor, oamenii de ştiinţă au efectuat şi studii de laborator pentru a identifica factorii ce au ca efect extinderea vieţii.
În urma a numeroase studii efectuate pe un număr mare de animale, cercetătorii au descoperit cea mai eficientă metodă pentru a extinde durata de viaţă: restricţia calorică. O dietă cu un număr foarte mic de calorii, dar care conţine o cantitate adecvată de proteine, vitamine şi minerale, conduce la o durată de viaţă mai lungă.
Acest efect a fost observat pentru prima dată în 1935, în cadrul unor experimente efectuate pe şoareci de laborator. Exemplarele care au fost supuse unei diete stricte, în cadrul căruia primeau o cantitate minimă de calorii, au trăit cu 40% mai mult decât rozătoarele care aveau acces nelimitat la hrană. De atunci, metoda a fost testată pe numeroase alte mamifere, efectul fiind acelaşi, indiferent de specie.
Într-un studiu efectuat pe maimuţe, exemplarele care au trăit 20 de ani fiind supuse acestei diete erau mai sănătoase decât maimuţele ce au avut parte de o dietă normală, suferind mai puţine cazuri de diabet, cancer sau afecţiuni cardiace decât acestea.
În testele efectuate pe oameni, cercetătorii au descoperit că reducerea numărului de calorii consumate are şi alte efecte pozitive pe lângă întârzierea procesului de îmbătrânire: are un efect antiinflamator, reduce riscul de ateroscleroză şi conduce la îmbunătăţirea memoriei.
Jiroemon Kimura, un japonez în vârstă de 114 ani ce deţine în acest moment titlul de "cel mai bătrân bărbat în viaţă", susţine că secretul longevităţii sale constă în porţiile mici de mâncare.
Genele longevităţii
Ştiind că longevitatea este condiţionată în proporţie de 25% de către gene, oamenii de ştiinţă au efectuat numeroase cercetări asupra persoanelor ce reuşesc să treacă de pragul de 100 de ani pentru a identifica genele responsabile şi mecanismele de acţiune ale acestora.
Un astfel de studiu a fost efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Boston, SUA. Aceştia au studiat ADN-ul a 1.055 de persoane cu o vârstă mai mare de 100 de ani, identificând 150 de markeri genetici ai longevităţii.
În urma acestui studiu, cercetătorii au ajuns la concluzia că, pe măsură ce depăşim vârsta de 85 de ani, genele joacă un rol din ce în ce mai important în stabilirea duratei vieţii. Autorii studiului spun că vor scoate în curând pe piaţă un test cu ajutorul căruia oricine va putea afla dacă în genomul său se găsesc semnăturile genetice ale unei vieţi lungi.
Oamenii de ştiinţă au început să facă deja primii paşi în ceea ce priveşte prelungirea vieţii cu ajutorul modificărilor genetice. O echipă de cercetători de la Universitatea din California de Sud a reuşit să mărească de 10 ori durata de viaţă a unui organism - o cultură de drojdie - prin modificarea a două gene ale acestuia şi prin supunerea acestei vieţuitoare microscopice la o dietă specială.
În cazul oamenilor, cercetările din ultimii ani s-au concentrat asupra sirtuinei, o proteină ce joacă un rol important în controlarea metabolismului celulelor. Mai mulţi oameni de ştiinţă consideră că sirtuina are un rol cheie în procesul de extindere a longevităţii observat în experimentele de restricţie calorică.
Experimente efectuate pe viermi şi pe musculiţe de oţet au arătat că exemplarele modificate genetic pentru a produce mai multă sirtuină au trăit mai mult. Aceste rezultate dau speranţe oamenilor de ştiinţă, care speră să obţină efecte similare şi în cazul oamenilor.
Recent, mai multe companii farmaceutice s-au anunţat interesate de conceperea unui medicament care să activeze această proteină-minune în corpul uman. Dacă sirtuina este într-adevăr elementul prin care dietele stricte conduc la o viaţă mai lungă, atunci aceste medicamente ar putea produce acelaşi efect fără a mai fi nevoie ca pacienţii să fie supuşi unor restricţii culinare.
Eforturile depuse de medici şi de cercetători, care ne-au permis o mai bună înţelegere a factorilor ce conduc la o viaţă mai lungă, par a semnala că speranţa de viaţă a oamenilor va continua să crească. Graţie progresului continuu, secolul al XXI-lea va intra in istorie ca vremea în care persoanele cu vârsta peste 100 de ani au încetat să mai reprezinte excepţia.

joi, 27 octombrie 2011

Bataie in Parlamentul Italiei

Bataie intre “separatistii nordici” si “postfascisti” pe tema pensiilor in parlamentul de la Roma

autor: FrontPress 
Mai mulţi deputaţi italieni s-au luat la bătaie miercuri chiar în parlamentul de la Roma, în timpul dezbaterilor pe marginea programului de reformă economică, care include modificarea sistemului de pensii. Deputaţii din Liga Nordului, partid care militează pentru independenţa regiunilor din nordul ţării şi care face parte din coaliţia de guvernământ condusă de Silvio Berlusconi, s-au bătut cu parlamentari din cadrul partidului de opoziţie al lui Gianfranco Fini, fostul lider al partidului populist “postfascist” Alianţa Naţională (dizolvat în 2009) şi actualmente preşedinte al camerei deputaţilor din partea partidului Libertate şi Viitor.
Incidentul a fost provocat de o acuzaţie sarcastică făcută la televiziune de Fini, şi el fost aliat până nu de mult al premierului Berlusconi, potrivit căreia soţia liderului partidului Liga Nordului, Umberto Bossi, s-a pensionat în 1992 la vârsta de 39 de ani. Şedinţa parlamentară a fost suspendată câteva minute după bătaie. Sursa: FrontPress.ro
«

miercuri, 26 octombrie 2011

Despre cruciade

Despre cruciade pe scurt. O ripostă la expansiunea militară a islamului

autor: FrontPress 
Nu demult, în manualele de istorie, cruciadele beneficiau de o imagine favorabilă. În versiunea catolică, ele reprezentau salvarea locurilor sfinte. În versiunea republicană (şi colonială), aceeaşi expediţie a făcut cultura franceză să strălucească peste mări. Astăzi, discursul este invers. În rândul creştinilor, subiectul ţine aproape de căinţă. Umaniştii consideră cruciadele o agresiune săvârşită de occidentali violenţi şi lacomi împotriva unui islam tolerant şi rafinat. O legendă poleită este înlocuită cu alta, neagră.
Să subliniem mai întâi o chestiune de vocabular, deloc anodină. Cuvântul cruciadă este ulterior primelor cruciade: datează de la începutul secolului al XIII-lea. Cruciaţii vorbeau în schimb despre pelerinaj, despre drum, despre călătorie peste mări. Căci obiectivul prim al cruciadelor este religios: oamenii vor să calce pe pământul pe care a călcat Cristos. Încă de la convertirea sa, în secolul al IV-lea, împăratul Constantin scoate la lumină locurile unde a trăit Cristos. De vreme ce a merge către Ţara Sfântă echivala cu răscumpărarea păcatelor, Bethleemul, Nazarethul şi Ierusalimul devin ţinta pelerinajelor.
Porniţi să cucerească lumea pentru a răspândi credinţa în Mahomed, arabii cuceresc Ierusalimul în 638. Creştinii din Palestina sunt toleraţi. Cu toate astea, sunt reduşi la condiţii de dhimi: purtarea unor semne distinctive şi plata unui impozit special, djizya, îi autorizează să îşi practice cultul. Le este interzisă însă construirea de noi biserici, ceea ce, pe termen lung, îi condamnă. Pelerinajele europene pot continua cu condiţia achitării unui tribut, mai cu seamă pentru a putea ajunge la Sfântul Mormânt. În 800, califii abasizi, a căror capitală este Bagdad, îi acordă chiar lui Carol cel Mare tutela morală asupra Locurilor Sfinte. În secolele al IX-lea şi al X-lea, pelerinii sunt tot mai numeroşi.
La începutul secolului al XI-lea, situaţia devine tensionată. Creştinii care servesc în administraţia califatului sunt obligaţi să se convertească la islamism. În 1009, califul El-Hakim dă tonul persecuţiilor şi porunceşte să se distrugă Sfântul Mormânt. În 1065, un grup de pelerini germani este atacat de beduini. Alţi invadatori se răspândesc, la puţin timp, în Palestina: turcii. În 1078, selgiucizii pun mâna pe Ierusalim. Începând de la această dată, pelerinajele devin extrem de periculoase, apoi se întrerup.
Pentru un creştin din Evul Mediu, a face un pelerinaj este un act curent. Aproape de casă, la un sanctuar în care e venerată o relicvă; ceva mai departe, atunci când trebuie să se supună unei penitenţe speciale; foarte departe, cu un scop excepţional. Aşadar, a nu mai putea merge să te reculegi la mormântul lui Cristos este un lucru insuportabil. Cruciada răspunde în primul rând unei exigenţe practice şi morale: eliberarea Locurilor Sfinte.
În secolul al VII-lea, musulmanii au ocupat Palestina şi Siria; în secolul al VIII-lea, au anihilat creştinătatea din Africa de Nord şi apoi au invadat Spania şi Portugalia; în secolul al IX-lea, au cucerit Sicilia. Constantinopolul are în faţă pericolul turcesc. Punţile dintre Roma şi Bizanţ nu au fost întrerupte niciodată, în ciuda schismei din 1054, în ciuda diferendelor teologice. În 1073, împăratul Mihail al VII-lea îl cheamă în ajutor pe papa Grigore al VII-lea, apel reiterat, în 1095 de Alexis I Comnenul către Urban al II-lea. Cruciada este o riposta la expansiunea militară a islamului, o replică la implantarea arabilor şi turcilor în zone ale căror oraşe, leagăne ale creştinismului în vremea sfântului Pavel, au fost sediile primelor episcopate. Regiuni în care fidelii lui Cristos sunt de acum înainte persecutaţi.
În Spania, Reconquista a început către 1030. Toledo este recucerit din mîinile maurilor în 1085; încă din anul imediat următor, almoravizii, veniţi din Maroc, lansează o nouă ofensivă. La chemarea lui Urban al II-lea, cavalerii francezi acordă sprijin militar armatelor din Aragon, Castilia şi Portugalia. În 1095, numeroşi participanţi la prima cruciadă proveniţi din Provence sau Languedoc luptaseră deja în Spania. Normanzii au debarcat în Sicilia în 1040, şi, după treizeci de ani de confruntări, îi alungă pe arabi.
În Occident, secolul al XI-lea constituie un moment-cheie. Invaziile au fost stăvilite, noi popoare se convertesc (cum ar fi ungurii), cucerirea Angliei (1066) apropie insula de continent. Numărul naşterilor creşte, oraşele se extind. Biserica este mobilizată de elanul reformei gregoriene şi Europa se acoperă de mânăstiri (40 000 de mânăstiri întemeiate între secolul al IX-lea şi al XII-lea). În plan economic, moneda circulă, comerţul ia un nou avânt şi bogăţia sporeşte. Occidentul se simte puternic: popoarele sunt cutezătoare în astfel de momente.
Prima cruciadă: un avânt al credinţei
Papa Urban al II-lea continuă reforma ecleziastică începută de predecesorul său, Grigore al VII-lea. Cu acest scop, în 1095, efectuează un turneu de predici în Franţa. În timpul unui conciliu regional, la Clermont, suveranul pontif predică în faţa episcopilor şi abaţilor. La 27 noiembrie 1095, lansează un apel către creştinătate. Pe Pământ Sfânt, explică Papa, „turcii se întind continuu. Mulţi creştini au căzut sub loviturile lor, mulţi au fost făcuţi sclavi. Aceşti turci distrug bisericile; pradă regatul lui Dumnezeu”. Urban al II-lea cere „să se meargă în ajutorul creştinilor” şi „să fie izgonit acest popor nefast”. Celor care vor înfrunta această aventură papa le promite o indulgenţă absolută şi siguranţa bunurilor lor, intrate sub protecţia Bisericii. El reînnoieşte această promisiune la Limoges, Angers, Tours, Poitiers, Saintes, Bordeaux, Toulouse şi Carcassonne.
Papa s-a adresa nobililor şi cavalerilor, oameni de arme capabili să întreprindă această expediţie. În oraşe şi în sate însă, predicatorii au dus mai departe apelul lui Ubran al II-ea. Cel care l-a auzit mai întăi e aşadar poporul. La începutul lui 1096, acesta se pune în mişcare cu fervoare. Este citat cazul unor sate întregi care au luat calea Orientului. Această cruciadă populară, comusă din oameni simpli veniţi din Normandia, Picardia, Lorraine, Auvergne, Languedoc sau Provence este condusă de şefi improvizaţi, Petre Eremitul şi Gaulterius Fără de Avere. Cei din nord urmează cursul Dunării, alţii trec prin Alpi şi prin Cîmpia Padului. Toţi se întâlnesc în Macedonia. La 1 august 1096 sunt la Constantinopol. Încă din secolul al V-lea, oraşul este supranumit Noua Romă. Înconjurată de ziduri grandioase, această capitală cosmopolită e cel mai frumos oraş din lume. Văzând trupa de amărâţi plecaţi de la celălalt capăt al continentului, locuitorii săi se întreabă dacă aceşti fraţi creştini sunt prieteni sau invadatori. Ana Comnena, fiica împăratului Alexis I, a fost martor ocular al scenei: „Era Occidentul întreg, toate neamurile barbare din ţările aflate între celălalt mal al Adriaticii şi Coloanele lui Hercule, toţi aceştia emigrau în masă, familii întregi îndreptându-se spre Asia, traversând Europa de la un capăt la altul.” Ţinută în afara oraşului, această trupă prost înarmată şi prost organizată este masacrată de turci. Supravieţuitorii îşi vor continua marşul decât în urma unei alte cruciade, cea a nobililor.
În Europa s-au format patru armate. Cum au fost ele recrutate? Nimeni nu ştie precis. Expediţia din 1096 e consecinţa unei iniţiative pontificale. În secolul al XI-lea, situaţia papalităţii este instabilă. În Germania şi în Italia de Nord, cearta Investiturilor opune Biserica Imperiului în ceea ce priveşte numirea episcopilor şi abaţilor: numeroşi episcopi se revendică de la antipapa Clement al III-lea, numit de împăratul Henric al IV-lea. Cruciada nu a fost predicată aşadar în Italia şi nici în Germania. În Franţa, Urban al II-lea este în conflict cu regele: unele dintre obiectivele conciliului de la Clermont era şi acela de a proclama excomunicarea lui Filip I, care şi-a repudiat soţia pentru a-şi lua altă nevastă. Nobilii primei cruciade provin aşadar din ţări care se supun pontifului.
La 15 august, Godefroi de Bouillon este urmat pe drumul către Ungaria de flamanzi, loreni şi germani. Provensalii (astfel se numesc nobilii din ţinuturile occitane), luaţi de Raimond de Saint-Gilles, conte de Toulouse, au preferat drumul prin Italia de Nord şi Iliria; îi însoţeşte Adhemar de Monteil, legatul pontificial. Normanzi şi francezi, grupaţi sunt comande lui Robert Courteheuse, duce de Normandia, şi a cumnatului său, Etinne de Blois, au coborât în sudul Italiei; au traversat Adriatica în ambarcaţiuni, pentru a ajunge în Albania. Cât despre normanzii din Sicilia, îndrumaţi de Bohemont de Tarent şi de nepotul acestuia, Tancrede, au debarcat şi ei în Albania.
În total 30 000 de oameni reuniţi la Constantinopol în 1097. Nu vorbesc aceeaşi limbă, dar francezii fiind mai numeroşi, li se va spune franci. Pătrunzând în Asia, vor cuceri mai intâi Niceea, apoi Antiohia. Din cauza rezistenţei adversarilor şi a rivalităţilor dintre conducători, cruciadele înaintează lent. În iunie 1099 asediază Ierusalimul. Cu un an înainte, egiptenii smulseseră oraşul tucilor. Ei sunt aşadar cei care vor suporta şocul. La 13 iulie, un prim asalt eşuează. Două zile mai târziu, la 15 iulie 1099, oraşul cade în mâinile creştinilor. Este un iureş. Cronicarii evocă un râu de sânge urcând până la genunchii cailor. Formula este hiperbolică: nu trebuie s-o interpretăm literal, aşa cum fac manulalele şcolare care dau un număr de victime superior populaţiei din Ierusalim.
Cu toate astea, măcelul e real. Legenda neagră află aici proba sălbăticiei cruciaţilor. Francii însă s-au purtat ca soldaţi ai epocii lor şi mai cu seamă la fel ca inamicii lor. La 10 august 1096, 12 000 de „sărmani” ai cruciadei populare au fost ucişi de turci. La 4 iunie, în preajma Antiohiei, turcii şi arabii au trecut prin foc şi sabie garnizoana creştină din forăreaţa Pont de Fer până la ultimul combatant. La scurt timp, au făcut acelaşi lucru şi cu musulmanii dintr-un oraşel care tratase cu cruciaţii. La 26 august 1098, când au cucerit Ierusalimul, egiptenii i-au lichidat pe turcii care apărau oraşul. Să fie oare selective indignările legendei negre?
Prin urmare, se ucide. Se şi jefuieşte. Şi în această chestiune, cruciaţii nu fac decât să se conformeze uzanţelor epocii. Ca urmare a unui reflex omenesc, ei cred că au dreptul la o gratificare ca recompensă pentru vitejie. Să ne imaginăm doar ce putea însemna, în secolul al XI-lea, o călătorie pe jos sau călare, din Auvergne sau Lorraine, până în Palestina! Mii de km de parcurs, urmând un traseu nesigur, de-a lungul unor regiuni ostile, înfruntând foamea şi setea, pentru a se îndrepta spre o ţară despre care cruciaţii nu ştiau nimic. Pentru oamenii din popor, era aventura absolută. Pentru seniori, riscul era acelaşi, dar era costisitor: trebuiau să-şi întreţină din fonduri proprii atât companiile, cât şi pe săracii care îi urmau. Contrar prejudecăţii curente, mulţi dintre ei s-au ruinat în cruciadă, trebuind fie să se împrumute, fie să-şi vândă bunuri funciare pentru a se echipa. În Occident, teritorii întinse erau încă nedefrişate. Or, aceste teritorii erau mult mai accesibile decât Orientul îndepărtat. După Jacques Heers, „momeala câştigului şi speculaţiile negustoreşti nu s-au aflat, cu siguranţă, la originea cruciadelor”.
Nu setea după bunuri materiale a determinat deci primele cruciade, ci devoţiunea. O asemenea întreprindere presupunea ruptura totala cu vechile obieciuri, renunţarea la universul familiar, „Asta-i voinţa lui Dumnezeu!” exclamau ei. Strigătul este un act de credinţă. „Cruciada, afirmă Jean Richard, a fost, pentru nenumăraţi creştini, ocazia să-şi trăiască propria credinţă nu cu uşurinţă, ci sub încercarea suferinţelor şi a morţii”. Primii cruciaţi erau penitenţi a căror motivaţie iniţială era de ordin spiritual. Partea lumească va veni abia apoi.
Cele opt cruciade: grâul şi neghina
După cucerirea Ierusalimului, se întemeiază un regat latin. Conducerea lui e preluată de Godefroi de Bouillon, sub titlul de „apărător al Sfântului Mormânt”. La moartea sa, în 1100, îi va lui locul fratele său, Baudouin. Sunt întemeiate şi alte state creştine: principatul Antiohiei, comitatul de Edessa şi comitatul de Tripoli.
Or, întemeierea acestora nu figurează în planurile iniţiale ale papei. Toate cruciadele care au urmat cele din 1096 nu aveau drept scop decât întărirea şi creşterea siguranţei statelor latine implantate în Orient. „Actul de credinţă, comentează Jacques Heers, care a fost restortul principal al cruciadelor începând cu 1095, şi anume dorinţa de a asigura protecţie pelerinajului la Sfântul Mormânt, a fost totdeauna la originea angajamentelor. Încetul cu încetul însă, s-au impus şi alte preocupări, alte ambiţii care au antrenat demersuri mai complexe şi chiar devieri”.
După elanul mistic, îşi face apariţia o altă logică: o logica politică, militară. Iată de ce termenul generic de cruciadă e înşelător. El acoperă evenimente care s-au desfăşurat timp de aproape două secole (din 1095 până la 1270) şi care au fost determinate, fiecare, de circumstanţe în care interesele pământeşti atârnă greu: cu atât mai rău pentru legenda aurită a creştinătăţii în marş.
Îndată după cucerirea Ierusalimului, pelerinii, cavaleri sau oameni simpli, se întorc în număr mare în Europa. Aşezările latine nu vor fi niciodată colonii foarte populate: francii care rămân în acest locuri sunt izolaţi. Pentru a suplini lipsa efectivelor şi pentru a proteja principatele creştine şi pelerinajele venite din Occident, sunt întemeiate ordine de călugări-soldaţi: ospitalierii, în 1133, templierii în 1118. După o perioadă de răgaz, în timpul căreia statele latine, prospere, fac comerţ cu Veneţia, Genova sau Pisa, musulmanii din Siria recuceresc Edessa în 1144.
Cea de-a doua cruciadă, predicată de Bernard de Clairvaux, este condusă în 1147 de împăratul Conrad al III-lea şi de regele Ludovic al VII-lea; neînţelegerile dintre ei duc la eşecul operaţiunii. În 1187, sultanul Saladin, care a cucerit Siria, Egiptul, Irakul şi Asia Mică, recureşte Ierusalimul şi o mare parte a teritoriilor france. De aici o a treia cruciadă (1189-1192) condusă de împăratul Frederic Barbarosa, de regele Franţei, Filip August, şi de regele Angliei, Richard Inimă de Leu, uniţi provizoriu în Orient, dar rivali în Europ. Nereuşind să recucerească Ierusalimul, expediţia obţine totuşi, reluarea pelerinajelor.
În 1202, Papa Inocenţiu al III-lea lansează o a patra cruciadă. De data asta este vizat Egiptul, devenit centru al puterii musulmane. Trupele sunt transportate de flota veneţiană. Voluntarii nefiind suficient de numeroşi pentru a aduna suma convenită, veneţienii dobândesc răsplată jefuind Zara, oraş creştin din Croaţia de azi, care refuză să le deschidă porţile. În aprilie 1204, scenariul se reia la Constantinopol, facilitat de rivalităţile interne din sânul dinastiei bizantine. Capitala imperiului oriental, asediată de veneţieni, este luată cu asalt şi jefuită timp de trei zile. Inocenţiu al III-lea se vede obligat să-şi denunţe propriile trupe: „V-aţi abătut şi aţi abătut armatele creştine de la calea cea dreaptă la cea rea”. Devastarea Constantinopolului, rămasă ca o rană în memoria ortodoxă, va face iremediabilă schisma din 1054 dintre creştinătatea latină şi cea din Orient.
Vor mai avea loc încă patru cruciade. Cea de-a cincea (1217-1221), predicată din nou de Inocenţiu al III-lea şi continuată de succesorul acestuia, Honorius al III-lea, nu reuşeşte decât cucerirea Damiettei. A şasea (1228-1228), condusă de împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, se încheie cu recucerirea Bethleemului, a Nazaretului şi a Ierusalimului. În 1244 însă, Oraşul Sfânt cade din nou în mîinile musulmanilor. Cea de-a şaptea cruciadă (1248-1254) vizează din nou Egiptul. Ludovic cel Sfânt , a cărui armată a fost nimicită de ciumă, cade prizonier şi nu-şi recâştigă libertatea decât cu preţul unei răscumpări şi al restiturii Damiettei. În 1270, a opta cruciadă, purtată în Tunisia, se termină cu un dezastru: în timpul ei, Ludovic cel Sfânt îşi găseşte sfârşitul. În 1291, pierderea cetăţii Saint-Jean-d’Acre pecetluieşte sfărşitul lăcaşurilor creştine din Levant. Jean Sévillia, Corectitudinea istorică, Ed. Humanitas, București, 2005 via Foaie Nationala

marți, 25 octombrie 2011

UNIUNEA NORDICA

UNIUNEA NORDICA, o alternativa la criza din interiorul UE

autor: FrontPress
Pe masura ce criza financiara continua sa afecteze statele membre ale Uniunii Europene, tot mai multa lume cauta alternative viabile. Daca unii militeaza pentru destramarea uniunii si revenirea la ideea de stat national suveran, Gunnar Wetterberg, istoric si director de studii politice si sociale in confederatia sindicala SACO, considera ca pentru tarile scandinave solutia consta in realizarea unei Uniuni Nordice, care in ultima instanta sa poata sa emita chiar o moneda proprie.
Intr-un articol publicat marti de cotidianul Dagens Nyheter, Wetterberg face apologia acestui proiect regional care ar stragne laolalta 25,5 milioane de oameni si ar include Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda si Danemarca.
“Un stat nordic unit ar fi cu mult mai solid in fata lumii decat cinci  tari separate iar o piata comuna ar aduce o crestere economica substantiala”, sustine sociologul si istoricul suedez. Acesta a mai declarat ca desi acest proiect a primit multe laude si a starnit comentarii in societate, nu au fost facuti pasi concreti in acest sens.
Prounerea lui Wetterberg nu este o noutate, el lansand ideea unei Uniuni Nordice in urma cu doi ani cand a facut paralele istorice intre prezent si seria de uniuni dintre regatele Danemarcei, Norvegiei si Suediei din secolele XV-XVI. El a mai dat exemplul SUA, unde desi exista un sistem federal fiecare stat in parte isi poate mentine particularitatea, cel putin pana la un anumit nivel. Sursa: FrontPress.ro

Discursul regelui Mihai 1 in Parlamentul Romaniei

Regele Mihai I: Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume

1316619559REGE
Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume, a afirmat, marţi, Regele Mihai I, în discursul rostit în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului cu prilejul aniversării de către Majestatea Sa a vârstei de 90 de ani.
 ”Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”, a spus fostul suveran.
Regele a menţionat că sunt mai bine de 60 de ani de când s-a adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului şi că “a primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului”. 

“Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru”, a spus Regele Mihai. 
Potrivit fostului suveran, deşi “mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului”, “drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nefiind posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989″, “politica este o sabie cu două tăişuri” care “garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor”.
“Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului”, a atenţionat Regele Mihai.
El a salutat faptul că “multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură”. 
“Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românească”, a spus fostul suveran, care s-a declarat “mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare”.
Regele Mihai I a evidenţiat că România are nevoie de infrastructură. “Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniu al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii”, a spus acesta.
Fostul suveran s-a angajat ca şi pe mai departe Familia Regală să susţină interesele României. “Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre”, a completat Regele Mihai.
“Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie”, a afirmat Regele.
Fostul suveran i-a îndemnat pe români să aibă încredere în democraţie şi în instituţiile sale.”Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor”, a adăugat Regele Mihai, care a făcut apel şi la “ruperea completă şi definitivă de năravurile trecutului”.
“Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii”, a afirmat Regele, subliniind că “a sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului”.
“Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi”, a completat fostul suveran.
În opinia sa, cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea, iar elita românească are o mare răspundere în acest sens.
“Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”, a spus Regele Mihai.
Potrivit acestuia, democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească, iar România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
Nu în ultimul rând, Regele Mihai a amintit de românii şi pământurile româneşti care au fost luate ca urmare a “împărţirilor Europei în sfere de influenţă”.
“Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna”, a evidenţiat Regele Mihai. AGERPRES

luni, 24 octombrie 2011

25 OCTOMBRIE "ZIUA ARMATEI" (reluare 2009 am ras cand am citit ce am scris:)))

duminică, 25 octombrie 2009


25 octombrie "Ziua Armatei"


25 octombrie - Ziua Armatei Române şi Ziua Regelui Mihai

Eliberarea ultimei palme de pamint romanesc.

Dar dupa eliberarea teritoriului romanesc, am mers alaturi de armata rusa pina in Muntii Tatra, acolo am ramas caci, nici americanii, nici rusi, nu voiau sa imparta victoria cuceriririi Berlinului cu noi. Noi(cu tot tributul de singe), trebuia sa raminem tara invinsa si sa platim despagubiri uriase si pe termen lung rusilor. Asa se scrie istoria care si ea este o mare, c...
(2009-10-25 03:23:08)
36 vizualizari
La 25 octombrie 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazda de pamant romanesc aflata sub ocupatia hortista, incununand astfel lupta si jertfa zecilor de mii de combatanti pentru eliberarea Ardealului, lupta inceputa in Carpatii Orientali, chiar in noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat intreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refacandu-se in partea de Vest adevaratele hotare de stat ale Romaniei.
Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul legitim al Regelui Carol al II-lea si al Reginei-mama Elena.


25 octombrie, Ziua Armatei.
Intre anii 1982-1997(cand am lucrat ca laboranta in armata), de ziua armatei nu-mi aduc aminte, desi stau foarte bine cu memoria, sa se fi dat sume semnificative drept prima. Nu erau bani(ca si acum), se ajunsese la fundul sacului. Tin minte ca intr-un an din primii ani 1980, cind s-a primit ordinul, sa nu se dea prime mai mici de 5oo de lei, s-a dat la o singura colega 5oo de lei si s-a impartit la toate cite eram in total, 5 persoane, cite o suta de lei de fiecare. Asta era si atunci ca si acum, lipsa de bani si minciuna.
Cele mai fericite erau cadrele militare, oricit de prosti ar fi fost ei.:))))
Parca ii vad, aliniati ca niste catei care asteapta un stimulent, poate catelul lui Pavlov. Veseli si fericiti(in curtea unitatii), cind erau inaintati in grad(de catre cadre de la Min .Apararii veniti special de la Bucuresti), dar nu numai cu o stringere de mina, ci si cu sume consistente drept prima si marirea salariului in mod corespunzator(toate cadrele militare, de la plutonier in sus, luau prime consistente). Doar armata la revolutie a fost un organ de baza in mana lui Ceausescu, care nu avea incredere in Securitarte(si avea dreptate). V-am mai povestit cum a intimpinat (cu vitejie, in pijama revolutia, armata romana).Am sa reiau in articolele, in zilele cind se vor implini 20 de ani de la revolutia rasuflata, in care am fost pacaliti crunt, cum nu meritam.
Amintiri din armata si revolutia rasuflata a unei salariate insignifiante, dar cu un umor amar.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

duminică, 23 octombrie 2011

Fascistul Marius Tranca facea parte din gruparea "Gebeleizis"

Marius Zoltan Trancă este primul român condamnat de două ori la închisoare pentru fascism şi xenofobie. Tânărul a stat după gratii şase luni.

Prima dată, Trancă a intrat în conflict cu legea la 16 ani, după ce a fost acuzat că a desenat însemnul “Crucea Celtică” şi afişe pe care scria “Fii Naţionalist” pe indicatoarele rutiere (welcome to Buzau) şi pe stâlpii de electricitate de pe două străzi din Buzău. Mai mult, a desenat şi trei zvastici pe sediul PSD Buzău.

La acea vreme a scăpat doar cu o condamnare la trei luni de închisoare, cu suspendare, dar a rămas în evidenţele Poliţiei ca un potenţial pericol, date fiind pornirile lui naţionaliste, fasciste şi antisemite.

Condamnarea a fost pronunţată de Judecătoria Buzău pentru încălcarea articolului 317 din Codul Penal.

Recidivist, cu „spectacol” fascist

În 2008, la 21 de ani, Trancă a recidivat. Nu cu unul, ci cu trei dosare de cercetare penală! În două dintre ele, tânărul a fost judecat pentru răspândirea de simboluri fasciste, conform aceleiaşi legi ca şi prima dată. Prin cumularea celor două dosare, s-a ales cu şase luni de închisoare.

Potrivit rechizitoriului şi sentinţei Tribunalului Buzău, în cursul anului 2007 Trancă a desenat zvastici pe câteva chioşcuri de presă din oraş, pe clădirea Liceului „Mihai Eminescu” şi pe clopotniţa din cimitirul eroilor. Mai mult, a „înfrumuseţat” monumentul eroilor antifascişti din Buzău cu lozincile „Ein Reich, Ein Volk, Ein Fuhrer”, „Waffen SS, nsdap, pro-Nazi” şi „Blood&honor” şi a desenat zvastici pe toate crucile din cimitirul sovietic.

Magistratul Geanina Văsâi, prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, declara în perioada procesului: „A utilizat în public simboluri fasciste, purtând în mod vizibil tatuajul reprezentând însemnele trupelor naziste SS, iar în perioada 2004 – ianuarie 2005 a sprijinit organizaţia fascistă Gebeleizis, a răspândit şi utilizat în public simboluri fasciste”.

Declaraţia privind apartenenţa lui Trancă la „Gebeleizis” a stârnit vii controverse, membrii grupării (care nu este interzisă prin lege sau prin acte judecătoreşti), contestând vehement teoria că ar avea înclinaţii fasciste sau naziste.

Al patrulea dosar penal a fost şi pentru fascism, dar şi pentru antisemitism şi ameninţare. Plângerea a fost făcută de de data asta de o persoană fizică.

Lionel Zosmer, liderul comunităţii evreieşti din Buzău, spune că a făcut plângere penală împotriva lui Trancă pentru că a fost revoltat de activitatea subversivă a acestuia.

Prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 31/2002 în baza cărora a fost condamnat Trancă:

ART. 4 (1) Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.

ART. 5: Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propaganda, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

De Florin Mitu – Adevarul

PUBLICAM SI DREPTUL LA REPLICA, PRIMIT PE ADRESA REDACTIEI FRONTPRESS.RO

Drept la replica

Subsemnatul Marius Tranca, solicit acordarea Dreptului la Replica pe care nu l-am utilizat fata de anumite articole scrise de Ziarul dvs.

As dori sa imi publicati fara sa modificati nimic din ce am scris in ziar. Totodata va rog nu mai adaugati de la dvs absolut nimic. Dupa publicarea acestui drept la replica sunt dispus sa dau un interviu tot prin e-mail, unde sa-mi formulati intrebarile la care doriti sa va raspund. O voi face cu sinceritate, doar asta caracterizeaza un Nationalist.

Va multumesc pentru intelegere si o zi cat se poate de buna la serviciu!

Avand in vedere cele mentionate in *Ziarul Adevarul* cu privire la cazul meu unde sunt facut “fascist, rasist, xenofob, sovin” s.a.m.d. am de precizat inainte de toate ca ati facut o mare confuzie nu dumneavoastra personal cat personaele ce v-au influentat in interviurile luate cu privire la mine si pentru care scoala nu a fost o institutie pe care o frecventau intr-un mod normal atat timp cat dansii nu cunosc ca “FASCISMUL” nu este egal cu “NAZISMUL” precum nici cu “NATIONALISMUL”, ultima idee fiind cea care ma anima, imi da putere sa lupt (intr-un mod legal bineinteles) si sa ma simt MANDRU CA SUNT ROMAN, dat fiind faptul ca se lupta pentru pastrarea Identitatii Nationale, Iubirea fata de Neam si Teritoriul Tarii Noastre, nicidecum una care sa indemne la ura care persoane necalculate sau rauintentionate afirma de parca am instiga la revolta intregul Popor Roman.

Precizez in acelasi timp ca dovezi precum ca eu as fi facut parte din “Societatea Gebeleizis” nu au existat, nu exista si nici nu vor exista din simplu fapt ca adevarul este mai puternic decat afirmatii de tip mincinos si interpretat in favoarea tradatorilor de Neam si Patrie pentru care conceptul de Loialitate si Onoare nu exista, ale unei clici Mafiote ce este dispusa sa-si vanda si mama pentru o avere in plus sau cine mai stie, “facand din mine primul caz pe tara condamnat pentru nazism, dupa 1946, de la asasisnarea Maresalului Ion ANTONESCU”, si-or fi luat si o prima grasa si un post de prim-procuror ca era prea clar in timpul proceselor cum se tineau de capul meu si am informatii ca anumite persoane implicate in dosar cu statut de martor au fost influentate sa scrie ce se dicteaza iar altele nu au clacat in fata presiunilor de tip bolsevic ale Procuraturii (ca pe vremea raposatului lor tovaras Ceausescu ce posibil il tin in rama la loc de onoare) ca nu il pot numi Parchet la modul sau strategic de a ancheta cu un terorism psihic. Cu alte cuvintele: NIMIC NU ESTE DREPT.

Nu ma pot pronunta in legatura ca nu exista si persoane care cu adevarat se numesc PROCURORI si nu MARIONETE ce isi fac treaba cum trebuie, judeca cum trebuie si privesc situatia din toate unghiurile si nu cu ochelari de cal pe care altii ii adopta in mod intentionat pentru a face rau, ceea ce da dovada de masochism dus la extrem. Ma intreb cum sa ai o astfel de placere sa anchetezi niste tineri si sa ii ameninti ca daca nu declara inmpotriva mea pica cu mine in dosar drept inculpati ? Cine este infractorul aici ? Si il numesc infractor pentru ca ceea ce s-a procedat a fost santaj din sursele mele.

In sinea mea cred ca nu exista diferenta intre un hot idiot de drept comun si un parlamentar, scopul fiind acelasi : furtul, bine… unul la nivel de gainar, altul la nivel national, poate chiar international ca e mai la moda, iar acel mare hot ce nu mai cotizeaza la “Statul din Stat” sau nu mai e pe placul sefului de “Clan” ca de filiala nu-i pot spune, intra la puscarie (cazul G. Becali, cazul O.Vantu si cati si mai cati).

Ma uit putin in jurul meu si ma gandesc cum de este posibil sa inghitim atata minciuna bagata cu forta pe gatul nostru incat sa credem intr-o Istorie predata in scoli si nu in cea Reala (precum spunea si Cheloo de la formatia Parazitii fapt pentru care il respect enorm ca spune lucrurilor PE NUME) tinand cont ca ea este mereu scrisa de invingatori.

Asa ca dragi compatrioti priviti putin in jurul dumneavoastra la hotii ordinari si libidinosi de va fura si va indobitocesc sistematic cu televizorul incat nici macar sa iesiti in strada nu mai puteti daca va da un sac de porumb sau unul de faina in cazul taranilor. Iar in cazul orasenilor se promit eventuale salarii mai mari.

Imi este rusine prea mare pentru fratii mei Romani care in loc sa adopte principiul “Mai bine o zi vultur decat o viata cioara”, ei adopta din contra si din pura idiotenie ce se mosteneste probabil, urmatoarea: “Capul plecat sabia nu-l taie”.

Am o intrebare insa romanilor: va place cum traiti ? nu mai exista clasa de mijloc, exista «clasa de jos » , denumita frumos asa, iar pe fata sa-i zicem SCLAVIE.. si mai exista « clasa de sus » care tot pe fata o pot denumi fara rusine si pe proprie raspundere MAFIE ce face Politie Politica cu toti cei ce neaga vehement valorile neo-comuniste din ziua de azi pe care tot ei le numesc “democratie” si dau Ordonante de Urgenta Guvenamentale care sa
combata iubirea fata de pielea mea alba (sa ma faca negru atunci dar e cam greu, doar sa ma bage la cuptor ceea ce nu m-ar mira peste ceva timp), de natia mea, de teritoriul pe care m-am nascut si vreau sa mor. Problema este ca acele ordonante au devenit peste noapte legi tot la cererea israelitilor, adica al Poporului Ales, Al Oamenilor cum isi zic dansii, nu al animalelor ca noi.

Cu ce suntem noi vinovati?

Suntem cu mai multe lucruri fara grija domnilor. Am tradat pana si Germania in al 2-lea Razboi Mondial, iar TRADAREA dupa parerea mea de ROMAN cred ca este cea mai grava fapta ce trebuie pedepsita cu moartea ; ne-am impuscat un Erou, pe care la cererea evreilor l-au si introdus drept criminal de razboi, ne-am dat pe mana comunistilor ce ne-au trimis fratii in Lagarele din Siberia, Inamici Anti-Comunisti la moarte pe Canalul Dunare-Marea Neagra, pe care i-am inghitit atat timp ca niste dobitoci pentru ca intr-un final asta ne caracterizeaza, repet, dobitocenia ce nu este incurabila in anumite cazuri, ca intr-un final tinerii nostri sa moara la Revolutie DEGEABA VAD, ca sa vina un alt nesabuit precum comunistul sub acoperire, domnia sa, Ion Iliescu (cu ramuri nu tocmai romanesti).

Apoi urmeaza faptele din prezent in care toti il denumesc pe Basescu (nici el roman decat cu acte, dar uitati, conduce Tara ca un capitan beat de vapor), citez textual: “curva ordinara”, dar imediat se lasa linistiti de militia romana, pentru ca politie nu o pot numi atat timp cat actioneaza intr-un hal oribil comunist unde aresturile sunt pline de sange si detinutii sunt batuti in crunte moduri de mascati ai penitenciarelor fara motive intemeiate numai pentru ca acesi criminali cu masti pe fata sa se simta bine posibil din cauza ca nu ii satisfacuse gay-ul acasa, ca tot e legal sa fii gay, nu Base ?

Cand Guvernul a scazut 25% din salarii voi ce ati facut ? Ati fost in strada ? Poate unii da, si aia unii foarte putini. Erau anumite cifre anuntate ca vor sosi acolo, dar parerea mea iarasi cred ca au fost cumparati liderii de sindicat obligati sa actioneze contra acestui act terorist al “Guvernului Neo-Comunist” de la Cotroceni la adresa intregului Popor Roman, ceea ce ma face sa-i numesc TRADATORI DE PATRIE, lasand fara o mare parte din venit cu care sa-si hraneasca familiile atatia oameni, atati pensionari care nu au cu ce isi pot plati medicamentele si cate si mai cate… “RUSINE !”.

Si acum sa vorbim despre cei nedemni sa poarte Drapelul si Stema Romaniei pe maneca de la uniforma :

Cei mai jenibili se afla in militie, o institutie unde rar exista cate 2-3 politisiti capabili si nu de tip “garcea” care folosesc doar bastonul din dotare impotriva TOT A TINERILOR NATIONALISTI ce striga din suflet UNITATE NATIONALA si vor binele TUTUROR, si repet, NU II CATALOGATI NAZISTI !

Acesti incapabili au reusit pe mine personal sa ma bage in puscarie pentru o fapta de tip politic sa-i zic asa pentru ca altfel nu se poate numi timp ce infractiune de drept comun nu a fost.

Totul a pornit in 2005 in urma unui scandal PERSONAL intre mine si anumiti tineri care intr-un final, la presiunea mintilor diabolice ale unor persoane total dubioase care sunt de origine iudaica (cititi putin Biblia lor sa vedeti ce incita la rasism – chair ei se considera oameni iar pe noi niste animale ce trebuie sa le slujim), a ajuns totul sa fie facut dreot un scandal de tip RASIST pentru a fi anihilat din start pentru porniri legale de tip nationalist si intr-un final am ajuns sa ispasesc 6luni din 8 de detentie la Penitenciarul Jilava si Penitenciarul Focsani dupa care am fost eliberat pe buna purtare. Cu toate ca imi ispasisem pedeapsa, un anumit domn ce nu doresc sa ii precizez identitatea, cel ce mi-a facut mersul la puscarie, declara dupa eliberare ca este total consternat ca am scapat asa de repede datorita activitatilor mele subversive (vai doamne !) I-am iertat, n-am mai zis nimic. Cu siguranta Cineva de Sus ii vede si mai devreme sau mai tarziu roata se va intoarce dupa cum spune Legea Universului daca e sa o luam si pe partea aceasta…

Un caz socant a fost cel in care in ziua de 13 Octombrie cand sentinta a ramas definitiva iar Politia a primit ordin sa ma aresteze, au procedat cu mine de parca as fi fost un terorist, nicidecum un tanar de 21 de ani care si-a exprimat niste idei NATIONALISTE in baze legale. La acea vreme la conducerea S.I.C. Buzau, respectiv Serviciul de Investigatii Criminale se afla o ruda mai indepartata de a mea, respectiv dl. Saris care culmea dupa actul in care fusesem arestat si aproape ca mi-au rupt mainile in acele momente cand am fost pus la pamant, dat cu capul de usa si cred ca si vecinii au fost socati destul de mult la tipetele lor precum: POLITIA ! NU MISCA ! JOS JOS JOS ! LA PAMANT s.a.m.d iar zona in care locuiesc era impanzita cu masini de filaj de la Servicul de Urmariri din cadrul IPJ Buzau, telefonul meu cat si al prietenei mele probabil ascultat de Serviciul de Telecomunictii Speciale, substructura a Servicului Roman de Informatii de parca ar fi fost cazul lui Omar, dar ma rog, am ajuns sa fiu dus prima data in loc de arest dupa cum spunea legea, direct in biroul rudei mele indepartate Saris, dar care ne stim, unde am fost tinut legat si luat peste picior despre convingerile mele de tip strict Nationalist dar continuau sa ma faca rasist, inamic al Statului, mai aveau sa zica terorist dar erau si ei constienti ca nu am avut niciodata bombe si nici in acel moment nu aveam.

Apoi am fost introdus in cadrul Arestului IPJ Buzau unde am fost bagat in mod special pentru a ma afecta psihic, pe izolare, bineinteles, nu inainte ca marele maestru comunist de militian sa foloseasca pasul de defilare hitlerist si totodata salutul cu mana ridicata si lozinca verbala: HEIL HITLER! in timp ce ma introducea in celula.

Daca dansii cred ca sunt un inamic al sistemul corupt eu tin sa le confirm acest lucru. Nu sunt anti-democrat daca cu adevarat la noi in tara ar fi democratie precum in SUA unde Dreptul La Libera Exprimare si Asociere nu poate fi ingradit de nimeni tinand cont ca sunt lasati sa defileze si cu steaguri cu zvastica. Incredibil dar adevarat ! In acest sens puteti cauta pe www.youtube.com despre National Socialist Movement USA si veti vedea intrunire lor protejate de politie unde se folosesc steaguri cu acele simboluri interzise la noi pe meleagurile ce in scurt timp vor fi cumparate pas cu pas de straini si fara dubiu, identitatea se va pierde, iar slugarnicia va fi in forme maxime ; in cateva cuvinte : vom ajunge o minoritate in propria Tara.

Cu alte cuvinte am dorit prin acest drept la replica ce sper sa imi fie acordat de Ziarul Adevarul, un ziar respectabil din cate vad cum anumite probleme sunt abordate de o echipa destul de bine instruita, sa demonstrez ca nu eu sunt criminalul “fascist” si ca de regula “hotul striga hotii”.

Imi pare rau pentru conationalii mei care mor de foame, dar mor din cauza nesabuintei lor si lipsei de curaj de a iesi in strada si a protesta in mod legal sa-o zic asa, impotriva Mafiei. Ce s-ar intampla? I-ar aresta pe toti ? Nu cred !

Daca mi-ai pune intrebarea ce parere am in legatura cu aceste lucruri legate de dansii pot spune doar ca merita din plin sa traiasca cum au ajuns sis a nu se mai planga ca niste copii care le iei din jucarii. O merita pe deplin.

Va spun cu toata sinceratatea ca DIN INIMA SPER ca toti partasii si inclusiv micii tradatori involuntari la distrugerea Neamului Romanesc sa pateasca ce a patit si Ceausescu dar intr-un mod diferit, mult mai dur, fara sa insting la violenta, este doar opinia mea personala.

Cu stima pentru intreaga Redactie Adevarul,
Marius TRANCA – Nationalist independent de Dreapta.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

ACUZATII DE CRIME DE RAZBOI

Acuzatii de crime de razboi in legatura cu moartea lui Gaddafi. NATO, complice la atrocitati

autor: FrontPress 
Atat Organizatia Natiunilor Unite cat si familia lui Muammar Gaddafi au cerut o investigatie internationala a mortii fostului lider libian, existand acuzatii credibile de crime de razboi la adresa rebelilor.
Christof Heyns, raportor ONU pentru executiile sumare, a declarat vineri pentru Al Jazeera ca o investigatie a evenimentelor care au dus la moartea lui Gaddafi este elementul cheie care ar permite Libiei sa priveasca spre un viitor democratic.
“Conventia de la Geneva este foarte clara si nu permite ca prizonierii sa fie executati fara judecata. Daca asa ceva s-a intamplat si cu Gaddafi, avem de a face cu o crima de razboi iar vinovatii trebuie adusi in fata justitiei”, a declarat acesta.
A fost prins in viata
Gaddafi a fost prins de rebeli in Sirte, orasul sau natal, dupa ce convoiul in care se afla a fost atacat de avioane de vanatoare franceze si drone americane, in timp ce dorea sa paraseasca localitatea asediata. Fostul lider libian a fost ranit de aceste atacuri si s-a refugiat pentru a scapa de bombardamente intr-o conducta din beton dezafectata. Aici a fost capturat de rebeli, in viata, ca apoi sa fie ucis.
NATO a recunoscut vineri ca 11 vehicule, dintr-un convoi de 75, au fost lovite de avioane militare in timp ce doreau sa paraseasca orasul Sirte. Oficialii sustin insa ca nu au stiut ca in una din masini s-ar afla si Gaddafi. Atacarea convoiului a fost motivata prin dorinta NATO de “a proteja civilii”.
Executii sumare
Nu numai Gaddafi a fost executat de rebeli in Sirte, ci si Abu Bakr Younus, fostul ministru al apararii, si Mutassim, unul dintre fiii colonelului. Sursa: FrontPress.ro

joi, 20 octombrie 2011

Romi recalcitranti

Un grup de romi a atacat personalul unui spital din Sliven

Personalul unui spital din oraşul Sliven, în sud-estul Bulgariei, a fost atacat miercuri noaptea de către un grup de romi, relatează Mediafax. Romii au scuipat pe pereţi, au înjurat personalul şi au încercat să atace câţiva medici.
Motivul scandalului l-a reprezentat nemulţumirea romilor faţă de serviciile medicale primite, din cauză că nu aveau asigurări de sănătate.
A fost nevoie de intervenţia poliţiei de două ori pentru a aplana conflictul.

sursa: Antena3
http://nationalisti.ro/

Post mortem


(după George Coşbuc)

A mai murit un deputat
Dintre acei de la Putere,
Dar nu a fost, precum se cere,
În catastife declarat.

Să-l ţină-n viaţă, mai departe,
Milică Boc a chibzuit
Şi-acest deces l-au tăinuit,
Că-i Palfi bun şi după moarte.

Hunor a zis: „A fost model,
Ne-a părăsit mult prea devreme.”,
Roberta arunca blesteme
Spre cei ce întrebau de el.

Nici voie să-şi cernească portul,
Nici să jelească n-au putut
Şi nici măcar nu au ştiut
Dacă în viaţă mai e mortul.

Şi nu vor şti! În veci de veci
Acest secret nu-l vor pătrunde
Şi nici nu-şi vor putea răspunde
Cum s-a făcut, din dramă, scheci.

Au încetat să iscodească
Dacă există un mormânt,
Nu se mai suflă un cuvânt
Despre o treabă pământească.

Doar în şedinţe, uneori,
Când e dezbaterea în toi,
Li se arată un strigoi,
Privind cu ochi întrebători.

Şi-ntr-una, cată spre Cotoi
Şi spre Roberta Anastase,
Rugându-i, parcă, să îl lase
Să-şi ducă viaţa de apoi.

Prea mare este interesul
Întreţinut de mari orgolii:
Ei vor rămâne în fotolii,
De-ar fi să piară Universul,

Nu doar un om, un deputat
A cărui vină e aceea
Că el, murind, le-a dat ideea
Să-i ţină locul ocupat.
http://batcailie.blogspot.com/ 

marți, 18 octombrie 2011

Ce pot face japonezii....(Adevarata inalta tehnologie)




Priviti atent si ghiciti ce pot fi....



Sunt pixuri cu camere de luat vederi? NU



Ghiceste cineva? Nu aveti nicio idee?
NU INCA

Doamnelor si domnilor... felicitari!Tocmai ati ghicit viitorul... da, exact!

Tocmai ati vazut ceva ce va inlocui calculatorul dumneavoastra in viitorul apropiat.

Aici vedeti cum functioneaza:


In revolutionara miniatura computerizata, oamenii de stiinta au facut excelente descoperiri cu tehnologia bazata pe bluetooth.....

Acestea sunt viitoarele calculatoare pe care le veti puteti avea in poseta.


Aceste 'instrumente sub forma de pix' produc si monitorul, si tastatura pe orice suprafata plata unde puteti face ceea ce de obicei realizati pe desktopul calculatorului.




Puteti spune. 'Good-bye laptops!'